切尔西官宣22年队魂季末离队 蓝军生涯终画句号

Parte a seriei despre

Capitalism

Concepte

百度 有了面子，没有里子不行，没有灵魂更不行。 ? Afacere ? Capital ? Cerere ?i ofert? ? Antreprenoriat ? Comer? liber ? Companie ? Concuren?? ? Dezvoltare economic? ? Planificare economic? ? Globalizare ? Corpora?ie ? Liberalizare ? Marginalism ? Mana invizibil? ? Pia?? liber? ? Pia?? financiar? ? Inven?ie ? Economie de pia?? ? E?ecul pie?ei ? Drept de proprietate ? Privatizare ? Profit ? Meritocra?ie ? Na?ionalizare ? Recesiune ? Criz? economic? ? Regulament ? Mana de lucru salariat? ? Bog??ie

Sisteme economice

? Pia?? regulat? ? Modelul anglo-saxon ? Modelul nordic ? Modelul asiatic

Teorii economice

? Economia clasic? ? Keynesianismul ? ?coala american? ? ?coala austriac? ? Economia neoclasic? ? Economie de pia??

Aspecte sociale

? Angajare ? ?omaj

Origini ale capitalismului

? Iluminismul ? Revolu?ia comercial? ? Feudalismul ? Revolu?ia industrial? ? Mercantilismul

Economi?ti

? Adam Smith ? John Stuart Mill ? David Ricardo ? Thomas Malthus ? Jean-Baptiste Say ? Milton Friedman ? Friedrich Hayek ? John Maynard Keynes ? Alfred Marshall ? Ludwig von Mises ? Murray Rothbard ? Joseph Schumpeter ? Thorstein Veblen ? Max Weber ? Ronald Coase

Vezi ?i

? Corporatism ? Consumerism ? Globalizare ? Anarho-capitalism ? Liberalism (economic) ? Libertarianism ? Neo-capitalism ? Protec?ionism

Portaluri

? Portal capitalism ? Portal economie ? Portal filozofie ? Portal politic?

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privat? asupra factorilor de produc?ie, precum ?i prin urm?rirea profitului, ?n general pe o pia?? competitiv?. Caracteristicile centrale ale capitalismului includ proprietatea privat?, acumularea de capital, schimbul voluntar de m?rfuri (i.e. comer?), un sistem de pre?uri ?i pie?e competitive. ?ntr-o economie de pia?? capitalist?, deciziile ?i planurile de investi?ie sunt f?cute de c?tre proprietarii factorilor de produc?ie ?n pie?ele financiare ?i de capital, iar pre?urile ?i distribu?ia de bunuri sunt determinate ?n principal de concuren?a de pia??.

?n practic?, capitalismul poate avea mai multe forme, care au fost studiate de economi?ti ?i istorici. Acestea includ laissez-faire sau capitalismul pie?ei libere, capitalism social, sau capitalismul de stat. Diferite forme de capitalism sunt caracterizate prin grade diferite de libertate ?n comer?, proprietate public?, precum ?i obstacole pentru libera concuren?? (e.g. protec?ionism) sau politici sociale sanc?ionate de stat. Gradul de concuren?? de pe pie?ele de comer?, rolul de interven?ie, reglementare ?i m?rimea sectoarelor de stat sau private variaz? ?n func?ie de diferite modele de capitalism; Pe de alt? parte, nivelul de libertate economic?, precum ?i normele care definesc proprietatea privat?, sunt chestiuni ce ?in de politic?. Cele mai multe ??ri capitaliste au economii mixte, care combin? elemente de comer? liber cu interven?ia statului sau protec?ionism, ?i ?n unele cazuri, cu planificare economic?.

De-a lungul istoriei, economii de pia?? au existat sub multe forme de guvernare, ?n diferite timpuri, locuri ?i culturi. Cu toate acestea, ?n Europa de Vest s-au dezvoltat ?ncepand cu secolul al XVI-lea societ??i capitaliste marcate printr-o universalizare a contractelor sociale bazate pe bani, o clas? larg? de muncitori care trebuie s? lucreze pentru salarii ?i o clas? capitalist? ce domina controlul resurselor ?i puterea politic?. ?ncepand cu revolu?ia industrial?, sisteme capitaliste cu diferite grade de interven?ie a guvernului au devenit dominante ?n lumea Occidental? ?i continu? s? se r?spandeasc? ?n lume.

Capitalismul ofer? atat avantaje cat ?i dezavantaje. Suporterii sus?in c? datorit? competi?iei ofer? produse mai bune, creeaz? o puternic? cre?tere economic?, ofer? productivitate ?i prosperitate societ??ii, fiind ?i cel mai eficient sistem de alocare a resurselor. Capitalismul a fost criticat pentru stabilirea puterii ?n mainile unei minorit??i, clasa capitalist?, care este sus?inut? prin exploatarea unei clase muncitoare majoritate; pentru prioritizarea profitului peste binele social, resursele naturale ?i mediu; ?i pentru a fi un motor de inegalitate economic?.

Etimologie

Termenul "capitalist", adic? proprietar al capitalului, a ap?rut mai devreme decat termenul "capitalism" ?i dateaz? de la mijlocul secolului al XVII-lea. "Capitalism" deriv? din capital, care a evoluat din capitale, un cuvant latin tarziu bazat pe caput, adic? "cap". Capitale a ap?rut ?n secolele XII-XIII, ?n sensul referin?ei la fonduri, stoc de m?rfuri, sum? de bani sau bani purt?tori de interese. Pan? ?n 1283, a fost folosit ?n sensul activele de capital ale unei firme de tranzac?ionare ?i a fost frecvent schimbat? cu o serie de alte cuvinte - avere, bani, fonduri, bunuri, active, propriet??i ?i a?a mai departe.

Hollandische Mercurius utilizeaz? "capitali?ti" ?n 1633 ?i 1654 pentru a se referi la proprietarii capitalului. ?n limba francez?, étienne Clavier a f?cut referire la capitali?ti ?n 1788, cu ?ase ani ?nainte de prima utilizare ?n limba englez?, de c?tre scriitorul Arthur Young ?n lucrarea sa Travels in France (1792). ?n "Principiile Economiei Politice ?i Impozitarea" (1817), David Ricardo a f?cut referire la "capitalist" de mai multe ori. Poetul englez Samuel Taylor Coleridge, a folosit "capitalist" ?n lucrarea Talk Talk (1823). Pierre-Joseph Proudhon a folosit termenul "capitalist" ?n prima sa lucrare, Ce este proprietatea? (1840), pentru a se referi la proprietarii de capital. Benjamin Disraeli a folosit termenul "capitalist" ?n romanul Sybil din 1845.

Folosirea ini?ial? a termenului "capitalism" ?n sensul s?u modern a fost atribuit? lui Louis Blanc ?n 1850 ("Ce numesc eu 'capitalism' reprezint? aproprierea capitalului de c?tre unii ?n detrimentul altora") ?i Pierre-Joseph Proudhon ?n 1861 ("Capitalismul este regimul economic ?i social ?n care capitalul, sursa de venit, nu apar?ine ?n general celor care ?l fac s? produc? prin munca lor"). Karl Marx ?i Friedrich Engels s-au referit la "sistemul capitalist" ?i la "modul capitalist de produc?ie" ?n "Capitalul" (1867). Utilizarea cuvantului "capitalism" ?n raport cu un sistem economic apare de dou? ori ?n Volumul I al Capitalului, p. 124 (edi?ia german?) ?i ?n Teorii ale plusvalorii, vol. II, p. 493 (edi?ia german?). Marx nu folosea extensiv termenul "capitalism", ci "capitalist" ?i "modul capitalist de produc?ie", care apar de peste 2.600 de ori ?n trilogia Capitalul. Potrivit Oxford English Dictionary (OED), termenul "capitalism" apare prima dat? ?n limba englez? ?n 1845 ?n romanul The Newcomes al lui William Makepeace Thackeray, unde el ?nsemna "de?inerea capitalului". De asemenea, potrivit OED, Carl Adolph Douai, un socialist ?i aboli?ionist germano-american, a folosit expresia "capitalism privat" ?n 1863.

Defini?ie

Nu exist? o defini?ie general acceptat? a no?iunii de capitalism. Totu?i, este general acceptat faptul c? proprietatea privat? asupra factorilor de produc?ie, crearea de bunuri ?i servicii pentru ob?inerea profitului ?i pre?urile ?i salariile sunt elemente care definesc capitalismul. Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul ?n care to?i factorii de produc?ie se afl? ?n proprietate privat?. Alteori este folosit? o defini?ie conform c?reia doar marea majoritate se afl? ?n proprietate privat?, dar acest tip de economie este privit de unii economi?ti ca fiind o economie mixt?.

Istoric

Cosimo de' Medici (fotografiat ?ntr-un portret din secolul al XVI-lea de Pontormo) a construit un imperiu financiar interna?ional.

Capitalismul, ?n forma sa modern?, poate fi urm?rit pan? la apari?ia capitalismului agrar ?i mercantilismului ?n timpul Renascentismului timpuriu, ?n ora?e-state precum Floren?a. Capitalul a existat incipient la o scar? mic? timp de secole ?n forma activit??ilor comerciale, de ?nchiriere ?i ?mprumut, ?i ocazional ca industrie la scar? mic? cu o anumit? munc? salariat?. Schimbul simplu de m?rfuri ?i, implicit, produc?ia simpl? de m?rfuri, care constituie baza ini?ial? pentru cre?terea capitalului prin comer?, au o istorie foarte lung?. ?n timpul Epocii de Aur Islamice, arabii au promovat politici economice capitaliste precum liberul schimb ?i sistemul bancar. Folosirea lor a numerelor indo-arabe a facilitat contabilitatea. Aceste inova?ii s-au extins ?n Europa prin intermediul partenerilor de comer? din ora?e precum Vene?ia ?i Pisa. Matematicienii italieni au c?l?torit ?n Mediteran? discutand cu comercian?ii arabi ?i s-au ?ntors pentru a populariza utilizarea numerelor indo-arabe ?n Europa.

Agrarismul

Augsburg, centrul capitalismului.

?n Anglia secolului al XVI-lea, funda?iile economice ale sistemului feudal agricol au ?nceput s? se schimbe substan?ial, pe m?sur? ce sistemul feudal de tip mo?ierie se dezintegra ?i p?mantul ?ncepea s? se concentreze ?n mainile unui num?r mai mic de proprietari foncieri cu domenii tot mai mari. ?n locul unui sistem de munc? bazat pe iob?gie, lucr?torii erau din ce ?n ce mai mult angaja?i ?n cadrul unei economii monetare mai largi ?i ?n expansiune. Sistemul exercita presiune atat asupra proprietarilor cat ?i asupra chiria?ilor s? creasc? productivitatea agriculturii pentru a ob?ine profit; sl?birea puterii aristocra?iei de a extrage surplusuri de la ??rani ?i ?ncuraja s? ?ncerce metode mai bune, iar chiria?ii aveau, de asemenea, stimulente s?-?i ?mbun?t??easc? metodele pentru a prospera ?ntr-un pia?? competitiv? a for?ei de munc?. Termenii chiriei pentru p?mant deveneau supu?i for?elor economice ale pie?ei ?n locul vechiului sistem stagnant al obiceiului ?i obliga?iei feudale.

Mercantilism

O pictur? cu un port maritim francez din 1638 la apogeul mercantilismului.

Robert Clive cu Nawabs din Bengal dup? b?t?lia de la Plassey, care a ?nceput st?panirea britanic? ?n India.

Doctrina economic? dominant? ?n perioada secolului al XVI-lea pan? ?n secolul al XVIII-lea este cunoscut? ?n mod obi?nuit sub numele de mercantilism. Aceast? perioad?, Epoca Descoperirilor, a fost asociat? cu explorarea geografic? a terenurilor str?ine de c?tre comercian?ii negustori, ?n special din Anglia ?i ??rile de Jos. Mercantilismul era un sistem de comer? pentru profit, de?i bunurile erau ?n mare parte produse ?nc? prin metode non-capitaliste. Cei mai mul?i cercet?tori consider? perioada capitalismului comercial ?i a mercantilismului ca fiind originea capitalismului modern, de?i Karl Polanyi a sus?inut c? tr?s?tura distinctiv? a capitalismului este instituirea pie?elor generalizate pentru ceea ce el numea "bunuri fictive", adic? p?mantul, munc? ?i bani. ?n consecin??, el a argumentat c? "abia ?n 1834 a fost stabilit? o pia?? a muncii competitive ?n Anglia, a?adar capitalismul industrial ca sistem social nu poate fi considerat c? a existat ?nainte de aceast? dat?".

?n Anglia a ?nceput o abordare extins? ?i integrativ? a mercantilismului ?n timpul Epocii Elisabetane (1558–1603). O explica?ie sistematic? ?i coerent? a balan?ei comerciale a fost f?cut? public? prin argumentul lui Thomas Mun ?n lucrarea England's Treasure by Forraign Trade, or the Balance of our Forraign Trade is The Rule of Our Treasure. Aceasta a fost scris? ?n anii 1620 ?i publicat? ?n 1664.

Negustorii europeni, sprijini?i de controalele statului, subven?ii ?i monopoluri, ?i-au ob?inut cea mai mare parte din profituri prin cump?rarea ?i vanzarea de bunuri. ?n cuvintele lui Francis Bacon, scopul mercantilismului era "deschiderea ?i echilibrarea comer?ului.

Dup? perioada de proto-industrializare, Compania Britanic? a Indiilor de Est ?i Compania Olandez? a Indiilor de Est, dup? contribu?ii masive din partea Bengalului Mughal, au inaugurat o er? expansiv? a comer?ului ?i schimburilor comerciale.

Revolu?ia Industrial?

Motorul cu abur Watt, alimentat ?n principal cu c?rbune, a propulsat revolu?ia industrial? ?n Marea Britanie..

?n mijlocul secolului al XVIII-lea, un grup de teoreticieni economici, condus de David Hume (1711–1776) ?i Adam Smith (1723–1790), a contestat doctrinele fundamentale ale mercantilismului, cum ar fi credin?a c? bog??ia lumii r?mane constant? ?i c? un stat poate s?-?i creasc? bog??ia doar ?n detrimentul altui stat.

?n timpul Revolu?iei Industriale, industriali?tii au ?nlocuit comercian?ii ca factor dominant ?n sistemul capitalist ?i au determinat declinul me?te?ugarilor. Capitalismul industrial a marcat dezvoltarea sistemului de fabrici, caracterizat de o diviziune complex? a muncii.

Marea Britanie industrial? a renun?at ?n cele din urm? la politica protec?ionist? prescris? anterior de mercantilism. ?n secolul al XIX-lea, Richard Cobden (1804–1865) ?i John Bright (1811–1889), care ?i-au fundamentat credin?ele pe ?coala de la Manchester, au ini?iat o mi?care pentru reducerea tarifelor. ?n anii 1840, Marea Britanie a adoptat o politic? mai pu?in protec?ionist?, cu abrogarea legilor Corn ?i abrogarea actelor de naviga?ie din 1846, respectiv 1849.

Modernitate

Standard-ul aurului a format baza financiar? a economiei interna?ionale din 1870 pan? ?n 1914.

Procesele mai largi ale globaliz?rii au dus capitalismul ?n ?ntreaga lume. La ?nceputul secolului al XIX-lea, o serie de sisteme de pia?? vag conectate s-au unit ca un sistem global relativ integrat, intensificand ?n acela?i timp procesele de globalizare economic? ?i alte tipuri de globalizare. La sfar?itul secolului al XX-lea, capitalismul a ?nvins o provocare din partea economiilor cu planificare centralizat? ?i acum este sistemul dominant la nivel mondial, cu economia mixt? ca forma dominant? ?n lumea industrializat? occidental?.

Industrializarea a permis produc?ia ieftin? a articolelor de uz casnic folosind economiile de scar?, ?n timp ce cre?terea rapid? a popula?iei a creat o cerere sus?inut? pentru m?rfuri.

Dup? R?zboaiele Opiumului din 1839–1860 ?i finalizarea cuceririi britanice a Indiei pan? ?n 1858, popula?iile vaste din Asia au devenit consumatori ai exporturilor europene. Europenii au colonizat zone din Africa sub-saharian? ?i insulele din Pacific. Colonizarea de c?tre europeni, ?n special a Africii sub-sahariene, a generat resurse naturale valoroase precum cauciucul, diamantele ?i c?rbunele ?i a contribuit la stimularea comer?ului ?i investi?iilor ?ntre puterile imperiale europene, coloniile lor ?i Statele Unite:

Locuitorul Londrei putea comanda telefonic diverse produse din ?ntreaga lume ?i s? se a?tepte ?n mod rezonabil la livrarea lor pe pragul u?ii sale.

Bursa din New York (1963)

Din anii 1870 pan? la ?nceputul anilor 1920, sistemul financiar global a fost ?n principal legat de pre?ul aurului. Regatul Unit a adoptat ?n mod formal acest standard pentru prima dat? ?n 1821. Curand au urmat Canada ?n 1853, Newfoundland ?n 1865, Statele Unite ale Americii ?i Germania ?n 1873. Noile tehnologii, cum ar fi telegraful, cablul transatlantic, radiotelefonul, vaporul cu aburi ?i c?ile ferate au permis bunurilor ?i informa?iilor s? circule ?n jurul lumii ?ntr-o m?sur? f?r? precedent.

?n Statele Unite, termenul ?capitalist” se referea ?n principal la oamenii de afaceri puternici pan? ?n anii 1920, datorit? scepticismului ?i criticilor generalizate din societate la adresa capitalismului.

Societ??ile capitaliste contemporane s-au dezvoltat ?n Occident ?ntre anii 1950 ?i prezent, iar acest tip de sistem continu? ?n ?ntreaga lume - exemple relevante au ?nceput ?n Statele Unite dup? anii 1950, ?n Fran?a dup? anii 1960, ?n Spania dup? anii 1970, ?n Polonia dup? 2015 ?i altele.

Rela?ia cu democra?ia

Rela?ia dintre democra?ie ?i capitalism este o zon? contestat? ?n teorie ?i ?n mi?c?rile politice populare. Extinderea votului universal masculin ?n Marea Britanie din secolul al XIX-lea a avut loc odat? cu dezvoltarea capitalismului industrial ?i democratia reprezentativ? a devenit r?spandit? ?n acela?i timp cu capitalismul, ceea ce a determinat capitali?tii s? propun? o rela?ie cauzal? sau mutual? ?ntre ele. Cu toate acestea, potrivit unor autori din secolul al XX-lea, capitalismul a ?nso?it ?i o varietate de forme politice cu totul distincte de democra?iile liberale, inclusiv regimurile fasciste, monarhiile absolute ?i statele cu partid unic. Teoria p?cii democratice sus?ine c? democra?iile rareori se lupt? ?ntre ele, dar al?ii sugereaz? c? acest lucru se poate datora similarit??ii sau stabilit??ii politice, mai degrab? decat faptului c? sunt "democratice" sau "capitaliste". Criticii sus?in c?, de?i cre?terea economic? sub capitalism a condus la democra?ie, acest lucru nu ar putea fi valabil ?n viitor, deoarece regimurile autoritare au reu?it s? gestioneze cre?terea economic? folosind unele dintre principiile competitive ale capitalismului f?r? a face concesii ?n ceea ce prive?te libertatea politic?.

Oamenii de ?tiin?? politici Torben Iversen ?i David Soskice consider? c? democra?ia ?i capitalismul se sus?in reciproc. Robert Dahl a argumentat ?n lucrarea sa Despre Democra?ie c? capitalismul era benefic pentru democra?ie deoarece cre?terea economic? ?i o clas? de mijloc mare erau bune pentru democra?ie.

?n cartea sa ?Drumul c?tre Sclavie” (1944), Friedrich Hayek (1899–1992) a afirmat c? ?n?elegerea libert??ii economice prezent? ?n capitalism este un prealabil al libert??ii politice. A argumentat c? mecanismul pie?ei este singura modalitate de a decide ce s? produc? ?i cum s? distribuie bunurile f?r? a folosi coerci?ia. Milton Friedman ?i Ronald Reagan au promovat, de asemenea, acest punct de vedere. Friedman a sus?inut c? opera?iunile economice centralizate sunt ?ntotdeauna ?nso?ite de represiune politic?.

Statele cu sisteme economice capitaliste au prosperat sub regimuri politice considerate a fi autoritare sau opresive. Singapore are o economie de pia?? deschis? de succes datorit? climatului competitiv prietenos cu afacerile ?i a robustei st?paniri a legii. Cu toate acestea, este adesea criticat? pentru stilul s?u de guvernare, care, de?i democratic ?i consistent unul dintre cele mai pu?in corupte, opereaz? ?n mare parte sub un regim de partid unic.

Termenul "capitalism" ?n sensul s?u modern este adesea atribuit lui Karl Marx. ?n lucrarea sa "Das Kapital", Marx a analizat "modul de produc?ie capitalist" folosind o metod? de ?n?elegere cunoscut? ast?zi sub numele de marxism. Cu toate acestea, Marx ?nsu?i a folosit rareori termenul "capitalism", ?n timp ce acesta a fost folosit de dou? ori ?n interpret?rile mai politice ale lucr?rii sale, ?n principal autorizate de colaboratorul s?u Friedrich Engels.

Caracteristici

Rezumat

?n general, capitalismul, ca sistem economic ?i mod de produc?ie, are urm?toarele caracteristici:

• Acumularea de Capital: Produc?ia de bunuri pentru profit este scopul implicit al (aproape) tuturor factorilor de produc?ie, precum ?i eliminarea produc?iei anterioare efectuate pentru scopuri sociale sau pentru uz casnic individual.
• Produc?ia de m?rfuri: Produc?ia este destinat? pentru schimb pe o pia??, pentru a maximiza pre?ul ?i nu utilitatea unui bun.
• Proprietatea privat? asupra mijloacelor de produc?ie
• Niveluri ridicate de salarizare a muncii.
• Investi?ii de bani pentru a face profit.
• Utilizarea mecanismului de pre? pentru alocarea resurselor ?ntre diferite utiliz?ri. Mai exact, dac? trebuie luat? o decizie legat? de alocarea unor resurse pentru diferite utiliz?ri, se va lua decizia care maximizeaz? profitul.
• Libertatea capitali?tilor de a ac?iona ?n propriul lor interes ?n gestionarea afacerilor ?i investi?iilor lor.
• Furnizarea de capital de c?tre "unicul proprietar al unei firme sau de c?tre ac?ionari ?n cazul unei societ??i pe ac?iuni."

Pia?a de schimb

Pre?ul (P) al unui produs este determinat de echilibrul ?ntre oferta la acel pre? (oferta S) ?i cererea celor cu putere de cump?rare la acel pre? (cererea D): acest lucru duce la un echilibru al pie?ei, cu o anumit? cantitate (Q) de produs vandut?; o cre?tere a cererii va duce la o cre?tere a pre?urilor ?i o cre?tere ?n ofert?

?n formele de capitalism de tip pia?? liber? ?i laissez-faire, pie?ele de schimb sunt cele mai utilizate pe scar? larg?, unde nu exist? constrangeri ?n mecanismul de stabilire a pre?urilor. ?n economiile mixte, care sunt aproape universale ?n ziua de ast?zi, pie?ele continu? s? joace un rol dominant, dar sunt reglementate ?ntr-o anumit? m?sur? de c?tre guvern, cu scopul de a corecta e?ecurile pie?ei, de a promova bun?stare social?, de a conserva resursele naturale sau din motive de ap?rare, siguran?? public? sau pentru alte motive. ?n sisteme "capitaliste de stat", pie?ele sunt ?n mare parte libere, dar statul se bazeaz? puternic pe ?ntreprinderile de stat sau planific?ri economice pentru a acumula capital.

Oferta este cantitatea dintr-un bun sau serviciu produs de o firm? ?i care este disponibil spre vanzare. Cererea este cantitatea pe care oamenii sunt dispu?i s? o cumpere la un anumit pre?. Pre?urile tind s? creasc? atunci cand cererea dep??e?te oferta, ?i scad atunci cand oferta dep??e?te cererea. ?n teorie, pia?a este capabil? s? se adapteze ?i s? ating? un nou echilibru ?ntre pre? ?i cantitate.

Competi?ia apare atunci cand mai mult de un produc?tor ?ncearc? s? vand? produse identice sau similare acelora?i cump?r?tori. ?n teoria capitalist?, concuren?a duce automat la inovare ?i la pre?uri mai accesibile. F?r? concuren??, monopoluri sau carteluri pot ap?rea. Un monopol apare atunci cand exist? o singur? firm? ce furnizeaz? un produs de pe pia??; pentru c? nu are fric? de concuren??, firma poate limita cantitatea de marf? produs?, ceea ce duce la cre?terea pre?urilor. Un cartel este un grup de firme care ac?ioneaz? ?mpreun? ?ntr-un monopol pentru a controla produc?ia ?i pre?urile. Peste tot ?n lume sunt depuse eforturi de c?tre guverne pentru a preveni crearea de monopoluri ?i carteluri.

Munca salariat?

Munca salariat?, adesea denumit? munc? pl?tit?, angajare pl?tit? sau munc? remunerat?, se refer? la rela?ia socioeconomic? dintre un lucr?tor ?i un angajator ?n care lucr?torul ??i vinde puterea de munc? ?n cadrul unui contract de munc? formal sau informal. Aceste tranzac?ii au loc de obicei pe o pia?? a muncii ?n care salariile sau remunera?iile sunt determinate de pia??.

?n schimbul banilor pl?ti?i sub form? de salarii sau remunera?ii, produsul muncii devine ?n general proprietatea nediferen?iat? a angajatorului. Un muncitor salariat este o persoan? al c?rei mijloc principal de venit provine din vanzarea muncii lor ?n acest fel.

Profitul

?ntr-un sistem capitalist venitul provine din cel putin dou? surse: profit ?i salarii. ?n anumite contexte, venitul realizat prin de?inerea de resurse naturale sub forma chiriilor este privit ca o a treia surs? de venit, distinct? de profit ?i salarii.

Profitul este ceea ce se ob?ine ?n urma de?inerii controlului asupra mijloacelor de produc?ie de c?tre cei care de?in capitalul. Deseori profitul este folosit pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce duce la crearea mai multor locuri de munc? ?i la cre?terea economiei.

Salariile sunt primite de c?tre salaria?i (cei care ofer? servicii firmelor, dar nu sunt proprietari). Salaria?ii ??i primesc salariul conform contractului de munc?, indiferent dac? firma are profit sau pierdere.

Proprietatea privat?

Rela?ia ?ntre stat ?i societ??ile capitaliste a fost dezb?tut? ?n mai multe domenii de teorie social? ?i politic?, existand discu?ii active ?nc? din secolul al XIX-lea. Hernando de Soto este un economist contemporan care sus?inea c?, ?ntr-un sistem capitalist, este important? protec?ia drepturilor de proprietate printr-un sistem unde drepturile de proprietate ?i tranzac?iile sunt clar ?nregistrate ?i respectate.

Potrivit lui de Soto, ?nregistrarea bunurilor ?n acest sistem de tranzac?ionare este procesul prin care bunurile materiale sunt transformate ?n capital, care la randul s?u poate fi folosit mult mai eficient ?i ?n mai multe moduri ?n economia de pia??. Un num?r de economi?ti marxisti sus?in c? astfel de legisla?ii implementate ?n Anglia ?i ?n alte ??ri a fost o parte integrant? a acumul?rii primitive a capitalismului ?i c? anumite sisteme juridice ale propriet??ii private a terenurilor agricole au fost esen?iale pentru dezvoltarea capitalismului.

Concuren?a de pia??

?n economia capitalist?, concuren?a de pia?? este o rivalitate ?ntre vanz?tori ?n ?ncercarea de a cre?te profitul, cota de pia?? ?i volumul vanz?rilor prin modificarea diferitelor elemente de marketing: pre?ul, produsul, distribu?ia ?i promovarea.

Concuren?a de pia?? a fost descris? de Adam Smith ?n lucrarea sa Avu?ia Na?iunilor (1776), iar mai tarziu ?i de al?i economi?ti, ca fiind alocarea resurselor productive celor mai "valorase utiliz?ri", ?ncurajand a?adar eficien?a. Smith ?i alte economi?ti clasici, ?nainte de Cournot, au descris ideea de rivalitate ?ntre produc?tori, atat din punct de vedere al pre?urilor cat ?i alte aspecte, pentru a-?i vinde marfa ?n cele mai bune condi?ii, prin "licitarea de cump?r?tori".

Concuren?a este larg r?spandit? ?n economia de pia?? ?i este o caracteristic? esen?ial? a acesteia, ?n care "cump?r?torii concureaz? cu al?i cump?r?tori, iar vanz?torii concureaz? cu al?i vanz?tori". Din perspectiva cump?r?torilor, ace?tia concureaz? cu al?i cump?r?tori pentru cump?rarea anumitor cantit??i de m?rfuri care sunt disponibile, sau ar putea fi disponibile ?n cazul ?n care s-ar vinde astfel de bunuri. ?n mod similar, vanz?torii concureaz? cu al?i vanz?tori ?n oferirea de bunuri pe pia??, pentru aten?ia cump?r?torilor ?i pentru schimbul de resurse cu ace?tia.

Competi?ia rezult? din lipsuri – nu exist? niciodat? suficiente resurse pentru a satisface absolut toate nevoile oamenilor – ?i apare atunci cand "oamenii se str?duiesc s? ?ndeplineasc? criteriile care sunt folosite pentru a determina cine ?i ce cump?r?/vinde".

Cre?tere economic?

Cre?terea economic? este o tendin?? caracteristic? a economiilor capitaliste. Cu toate acestea, economiile capitaliste pot experimenta fluctua?ii ?n cre?tere care nu pot fi explicate de schimb?rile demografice sau tehnologice. Aceste fluctua?ii, care implic? perioade sus?inute de cre?tere economic? ?i recesiune, sunt denumite cicluri economice ?n macroeconomie. Cre?terea economic? este m?surat? ca cre?tere ?n investi?ii, produc?ie economic? ?i consum economic pe cap de locuitor. Schimb?rile ?n num?rul de ore de munc? per se nu sunt considerate un factor de cre?tere economic?.

Rolul guvernului

Agen?iile guvernamentale reglementeaz? standardele de servicii ?n multe industrii, cum ar fi companiile aeriene ?i radiodifuziunea, precum ?i finan?eaz? o gam? larg? de programe. ?n plus, guvernul reglementeaz? fluxul de capital ?i folose?te instrumente financiare precum rata dobanzii pentru a controla factori precum infla?ia ?i ?omajul.

Cerere ?i ofert?

?n structurile economice capitaliste, cererea ?i oferta reprezint? un model economic de determinare a pre?urilor ?ntr-o pia??. Acesta arat? c? ?ntr-o pia?? perfect competitiv?, pre?ul unitar pentru un bun specific va varia pan? cand se stabilizeaz? la un punct ?n care cantitatea cerut? de consumatori (la pre?ul actual) va fi egal? cu cantitatea oferit? de produc?tori (la pre?ul actual), rezultand o echilibru economic pentru pre? ?i cantitate.

Legile de baz? ale cererii ?i ofertei, a?a cum sunt descrise de David Besanko ?i Ronald Braeutigam, sunt urm?toarele patru:

1. Dac? cererea cre?te (curba cererii se deplaseaz? spre dreapta) ?i oferta r?mane neschimbat?, atunci apare o penurie, ducand la un pre? de echilibru mai mare.
2. Dac? cererea scade (curba cererii se deplaseaz? spre stanga) ?i oferta r?mane neschimbat?, atunci apare un surplus, ducand la un pre? de echilibru mai mic.
3. Dac? cererea r?mane neschimbat? ?i oferta cre?te (curba ofertei se deplaseaz? spre dreapta), atunci apare un surplus, ducand la un pre? de echilibru mai mic.
4. Dac? cererea r?mane neschimbat? ?i oferta scade (curba ofertei se deplaseaz? spre stanga), atunci apare o penurie, ducand la un pre? de echilibru mai mare.

Program de aprovizionare

Un tabel de ofert? este o tabel? care arat? rela?ia dintre pre?ul unui bun ?i cantitatea oferit?.

Cerere

Un tabel de cerere, reprezentat grafic sub forma unei curbe de cerere, arat? cantitatea de bunuri pe care cump?r?torii sunt dispu?i ?i capabili s? le achizi?ioneze la diferite pre?uri, presupunand c? to?i factorii determinan?i ai cererii, ?n afara pre?ului bunului ?n discu?ie, cum ar fi venitul, gusturile ?i preferin?ele, pre?ul bunurilor substituibile ?i pre?ul bunurilor complementare, r?man la fel. Conform legii cererii, curba de cerere este aproape ?ntotdeauna reprezentat? ca avand o pant? descendent?, ceea ce ?nseamn? c?, pe m?sur? ce pre?ul scade, consumatorii vor cump?ra mai mult din bun.

La fel ca ?i curbele de ofert? reflect? curbele de cost marginal, curbele de cerere sunt determinate de curbele de utilitate marginal?.

Echilibru

?n contextul cererii ?i ofertei, echilibrul economic se refer? la o stare ?n care for?ele economice, cum ar fi cererea ?i oferta, sunt echilibrate ?i ?n absen?a influen?elor externe valorile (de echilibru) ale variabilelor economice nu se vor schimba. De exemplu, ?n modelul standard de concuren?? perfect? din manuale, echilibrul apare ?n punctul ?n care cantitatea cerut? ?i cantitatea oferit? sunt egale. Echilibrul pie?ei, ?n acest caz, se refer? la o condi?ie ?n care un pre? de pia?? este stabilit prin competi?ie, astfel ?ncat cantitatea de bunuri sau servicii c?utat? de cump?r?tori s? fie egal? cu cantitatea de bunuri sau servicii produse de vanz?tori.

Echilibru Par?ial

Echilibrul par?ial, a?a cum sugereaz? ?i numele, ia ?n considerare doar o parte a pie?ei pentru a atinge echilibrul. Jain propune: "Un echilibru par?ial este unul care se bazeaz? doar pe o gam? restrans? de date, un exemplu standard fiind pre?ul unui singur produs, pre?urile tuturor celorlalte produse fiind men?inute constante ?n timpul analizei".

Tipuri de capitalism

Exist? mai multe variante de capitalism, care difer? ?n func?ie de ?ar? ?i regiune. Caracteristicile comune includ produc?ia de bunuri ?i servicii pentru profit, alocarea resurselor pe pie?e economice, precum ?i acumularea de capital.

Ele includ capitalism avansat, capitalism corporatist, capitalism financiar, capitalism de pia?? liber?, mercantilism, capitalism social, capitalism de stat ?i capitalism de bun?stare. Alte variante teoretice ale capitalismului includ anarho-capitalismul, capitalismul comunitar, capitalismul umanist, neo-capitalismul, capitalismul de monopol de stat ?i tehnocapitalismul.

Capitalismul avansat

Capitalismul avansat se refer? la o societate ?n care modelul capitalist a fost integrat ?i dezvoltat intens pe o perioad? lung? de timp. Diver?i scriitori ?l identific? pe Antonio Gramsci ca un influent teoretician al capitalismului avansat, ce a ?ncercat s? explice cum capitalismul s-a adaptat pentru a evita r?sturnarea revolu?ionar? care p?rea inevitabil? ?n secolul al XIX-lea. Explica?ia lui a fost declinul constrangerilor for?ate folosite de clasa politic?, ?nlocuite de institu?iile societ??ii civile pentru a manipula ideologia popula?iei ?n favoarea capitali?tilor.

Jürgen Habermas a fost f?cut contribu?ii majore la analiza societ??ilor capitaliste avansate. Habermas observ? patru caracteristici generale ale capitalismului avansat:

• Concentra?ia activit??ii industriale ?n cateva firme mari
• Dependen?a constant? de stat pentru a stabiliza sistemul economic
• Un guvern democratic, care legitimeaz? activitatea statului ?i care ia ?n considerare opozi?ia fa?? de sistem
• Utilizarea cre?terilor salariale nominale pentru a pacifica cele mai agitate segmente ale for?ei de munc?

Finan?e

Capitalismul financiar este subordonarea proceselor de produc?ie acumul?rii de profituri ?n sistemul financiar. ?n criticile lor la adresa capitalismului, marxismul ?i leninismul subliniaz? ambele rolul capitalului financiar ca interes determinat ?i de clas? dominant? ?n societatea capitalist?, ?n special ?n etapele sale ulterioare.

Rudolf Hilferding este creditat cu aducerea termenului de capitalism financiar ?n prim-plan prin lucrarea sa din 1910, "Capitalul financiar", un studiu al leg?turilor dintre trusturile, b?ncile ?i monopolurile germane - un studiu integrat de Vladimir Lenin ?n "Imperialismul, stadiul superior al capitalismului" (1917), analiza sa a rela?iilor imperialiste ale marilor puteri mondiale.

Mercantilism

Camera de ?nscriere a Lloyd's din Londra (companie de asigur?ri), ?n secolul al 19-lea

Mercantilismul, ?n ciuda opiniei populare nu este capitalism, ci o form? timpurie de corporatism na?ionalist, ?ntr-o economie planificat? cu monopoluri ale c?ror privilegii sunt acordate ?i reglementate de stat, ap?rand ca teorie economic? din secolul al XVI-lea. Acesta este caracterizat prin ?mpletirea intereselor de afacerilor cu interesele na?ionale ?i imperialism, prin urmare, aparatul de stat este utilizat pentru a promova interesele na?ionale de afaceri ?n str?in?tate. Un exemplu de sistem mercantilist erau primii coloni?ti care tr?iau ?n America ?i c?rora le era permis sa fac? comer? doar cu ?ara mam? (de exemplu, Marea Britanie, Portugalia, Fran?a). Ace?tia erau controla?i de o ?corpora?ie mam?” iar organizarea soci-economic? era de tip colectivist religios, dupa e?ecurile ini?iale unde mul?i au murit ?i ?ndurat foamete coloni?tii au fost l?sa?i liberi. Mercantilismul era motivat de convingerea c? bog??ia unei na?iuni putea s? creasc? printr-un schimb comercial pozitiv cu alte na?iuni; ea corespunde unei etapei de dezvoltare capitalist? numit? acumularea primitiv? de capital.

Economia de pia?? liber?

Articol principal: Pia?? liber?

Economia de pia?? liber? se refer? la un sistem economic capitalist unde pre?urile pentru bunuri ?i servicii sunt stabilite ?n mod liber de c?tre cerere ?i ofert? ?i unde pre?urile sunt l?sate s? ajung? la punctul lor de echilibru, f?r? interven?ia politic? a guvernului. Acest sistem economic sprijin? pie?ele extrem de competitive ?i dreptul de proprietate privat? asupra ?ntreprinderilor productive. Laissez-faire (din fr. "l?sat liber") este o form? mult mai extins? de economie de pia?? liber?, ?n care rolul statului se limiteaz? doar la protejarea drepturilor de proprietate.

Fernand Braudel a argumentat c? schimbul liber pe pia?? ?i capitalismul sunt ?ntr-o oarecare m?sur? opuse; schimbul liber pe pia?? implic? tranzac?ii publice transparente ?i un num?r mare de competitori egali, ?n timp ce capitalismul implic? un num?r mic de participan?i care folosesc capitalul lor pentru a controla pia?a prin tranzac?ii private, controlul informa?iilor ?i limitarea concuren?ei.

Economie de pia?? social?

Suedia, precum ?i alte ??ri nordice, au o economie de pia?? social?. Poza: Stockholm, Suedia.

O economie de pia?? social? este un sistem de pia?? liber? unde interven?ia statului ?n formarea pre?urilor este men?inut? la un nivel minim, dar statul ofer? servicii semnificative ?n domeniul securit??ii sociale, ajutoare de ?omaj ?i de recunoa?tere a drepturilor de munc? prin contracte colective de munc? na?ionale. Acest model este proeminent ?n Europa de Vest, ??rile Nordice ?i Japonia, de?i ?n configura?ii diferite. Marea majoritate a ?ntreprinderilor sunt private.

Capitalismul de Rin se refer? la modelul contemporan de capitalism care exist? ast?zi ?n Europa Continental? de Vest.

Capitalismul de stat

Capitalismul de stat este o economie de pia?? capitalist? dominat? de ?ntreprinderile de stat, ?n cazul ?n care ?ntreprinderile de stat sunt organizate ca ?ntreprinderi comerciale pentru profit. Denumirea a fost folosit? pe scar? larg? de-a lungul secolului 20 pentru a desemna diferite sisteme economice, variind de la propriet??ile de stat din economiile de pia?? pan? la economiile planificate din fostul Bloc Estic. Potrivit lui Aldo Musacchio, un profesor de la Harvard Business School, capitalismul de stat este un sistem ?n care guvernele, fie democratice sau autocratice, exercit? influen?? pe scar? larg? asupra economiei, atat prin companii de stat cat ?i prin subven?ii. Musacchio observ? o serie de diferen?e ?ntre capitalismul de stat din ziua de ast?zi ?i predecesorii s?i. ?n opinia sa, guvernele din ziua de ast?zi nu mai numesc birocra?i pentru a conduce companii: cele mai mari ?ntreprinderi de stat sunt ast?zi tranzac?ionate pe pie?ele publice ?i p?strate ?n stare bun? de mari investitori institu?ionali. Capitalismul de stat este asociat ?n zilele noastre cu model de capitalism al Asiei de Est ?i cu economia Norvegiei. Alternativ, Merriam-Webster define?te capitalismul de stat ca fiind "un sistem economic de capitalismul privat modificat, ce are un grad variabil de proprietate ?i control guvernamental".

Eco-capitalism

Eco-capitalism, cunoscut ?i sub numele de "capitalismul ecologic" sau (uneori) "capitalismul verde", este perspectiva conform c?reia capitalul exist? ?n natur? sub forma "capitalului natural" (ecosisteme care produc randament ecologic) de care depinde toat? bog??ia. Prin urmare, guvernele ar trebui s? foloseasc? instrumente de politic? bazate pe pia?? (cum ar fi un impozit pe carbon) pentru a rezolva problemele de mediu.

Capitalism sustenabil

Capitalismul sustenabil este o form? conceptual? de capitalism bazat? pe practici durabile care caut? s? conserve umanitatea ?i planeta, reducand ?n acela?i timp externalit??ile ?i prezentand o asem?nare cu politica economic? capitalist?. O economie capitalist? trebuie s? se extind? pentru a supravie?ui ?i s? g?seasc? noi pie?e pentru a sus?ine aceast? expansiune. Sistemele capitaliste sunt adesea distructive pentru mediu, precum ?i pentru anumi?i indivizi f?r? acces la o reprezentare adecvat?. Cu toate acestea, sustenabilitatea ofer? exact opusul; implic? nu numai o continuare, ci ?i o re?nnoire a resurselor. Sustenabilitatea este adesea considerat? a fi legat? de ecologism, iar capitalismul durabil aplic? principii sustenabile guvern?rii economice ?i aspectelor sociale ale capitalismului.

Importan?a capitalismului durabil a fost recunoscut? mai recent, dar conceptul nu este nou. Schimb?rile la modelul economic actual ar avea consecin?e sociale, de mediu ?i economice semnificative ?i ar necesita eforturile individuale, precum ?i conformitatea guvernelor locale, statale ?i federale. Controversa ?nconjoar? acest concept deoarece necesit? o cre?tere a practicilor durabile ?i o sc?dere marcat? a comportamentelor consumiste curente.

Acumulare de capital

Accumularea de capital este procesul de "facere de bani" sau cre?terea unei sume ini?iale de bani prin investi?ii ?n produc?ie. Capitalismul se bazeaz? pe acumularea de capital, prin care capitalul financiar este investit pentru a ob?ine un profit ?i apoi reinvestit ?ntr-o produc?ie ulterioar? ?ntr-un proces continuu de acumulare. ?n teoria economic? marxist?, aceast? dinamic? se nume?te legea valorii. Accumularea de capital formeaz? baza capitalismului, unde activitatea economic? este structurat? ?n jurul acumul?rii de capital, definit? ca investi?ie ?n scopul realiz?rii unui profit financiar.

?n economia principal?, contabilitate ?i economia marxist?, acumularea de capital este adesea echivalat? cu investi?ia veniturilor din profit sau economii, ?n special ?n bunuri de capital reale. Concentrarea ?i centralizarea capitalului sunt dou? dintre rezultatele unei astfel de acumul?ri. ?n macroeconomia modern? ?i econometrie, sintagma "formarea de capital" este adesea folosit? ?n loc de "acumulare", de?i Conferin?a Na?iunilor Unite privind Comer?ul ?i Dezvoltarea (UNCTAD) se refer? ast?zi la "acumulare". Termenul "acumulare" este utilizat ocazional ?n contabilitatea na?ional?.

Rolul guvernului

?ntr-un sistem capitalist, guvernul nu interzice proprietatea privat? ?i las? oamenii s? lucreze unde vor ei. De asemenea, guvernul ofer? firmelor posibilitatea s? stabileasc? ce salarii pl?tesc angaja?ilor ?i ce pre?uri vor percepe pentru produsele lor. Cu toate acestea, multe ??ri au legisla?ie pentru salariul minim ?i standarde minime de siguran??.

?n unele versiuni ale capitalismului, guvernul ?ndepline?te o serie de func?ii economice, cum ar fi emiterea banilor, supravegherea utilit??ilor publice ?i executarea contractelor private. Multe ??ri au legi ale concuren?ei de pia?? care interzic monopolurile ?i formarea de carteluri. ?n ciuda legilor anti-monopol, corpora?iile mari pot forma "monopoluri aproximative" ?n unele industrii. A?adar, astfel de corpora?ii pot s? scad? temporar pre?urile ?i s? accepte pierderi pentru a preveni concuren?a s? intre pe pia??, ?i apoi s? le ridice odat? ce amenin?area concuren?ei este redus?. ?n multe ??ri, companiile de utilit??i publice (de exemplu energie electric?, ?nc?lzire cu combustibil, comunica?ii) sunt capabile s? func?ioneze ca un monopol chiar dac? respect? regulamentul guvernului, datorit? nivelului ridicat al economiei de scar?.

Agen?iile guvernamentale au rolul de a reglementa standardele de servicii ?n multe industrii, cum ar fi industria aerian? sau de televiziune. ?n plus, guvernul reglementeaz? fluxul de capital ?i utilizeaz? instrumente financiare, cum ar fi rata dobanzii, pentru a controla infla?ia sau ?omajul.

Istoria teoriei

Economi?tii preclasici

Primele idei fundamentale ale capitalismului pot fi g?site ?n fiziocra?i.

Economia clasic?

Adam Smith, primul teoretician al capitalismului.

Un important teoretician al capitalismului este economistul ?i filosoful moral sco?ian Adam Smith (1723–1790), cu lucrarea sa major? "Bog??iile Na?iunilor" (1776). De?i Smith este adesea numit "P?rintele Capitalismului", acesta nu a folosit termenul de capitalism.

Smith descrie o societate bazat? pe diviziunea muncii ?n care oamenii schimb? bunuri. Acesta vede tendin?a de a schimba ca fiind ?nr?d?cinat? ?n natura uman?. Oamenii fac schimburi din interes propriu. Diviziunea muncii ?n curs de dezvoltare sau specializarea cre?te productivitatea, care este factorul decisiv ?n cre?terea prosperit??ii unei ??ri: cre?te abilitatea muncitorului ?n domeniul s?u, economise?te timp ?i ?ncurajeaz? muncitorul s? utilizeze ma?ini utile s? inventeze lucruri care fac munca mai u?oar?.

Banii sunt un mijloc util de schimb ?n societatea comercial?. Smith sus?ine o teorie func?ional? a banilor. Atunci cand oamenii au ?nceput s? produc? conform diviziunii muncii, produc?torii de bunuri au observat c? ar putea schimba bunurile lor mai u?or dac? aveau unele bunuri pe care aproape to?i oamenii le acceptau. ?n timp, oamenii au preferat metalele pentru c? erau durabile ?i puteau fi divizate sau recombinate dup? dorin?a celor care fac schimburi. Autorit??ile statale au preluat controlul asupra calit??ii ?i cantit??ii de bani metalici. Cu toate acestea, banii nu sunt cel pu?in neutrii ?n ceea ce prive?te cre?terea, deoarece faciliteaz? schimbul ?i promoveaz? cre?terea real? a unei ??ri. Societatea este ?mp?r?it? ?n trei clase principale: proprietarii de terenuri, muncitorii cu salariu ?i proprietarii de capital. Ace?tia au fiecare sursele de venit de baz?: proprietatea, munca ?i capitalul, cu ajutorul c?rora primesc tipuri corespunz?toare de venit, respectiv chirie pentru teren, salarii ?i profit.

De?i ?n principiu este posibil ca o persoan? s? aib? mai multe surse de venit, cum ar fi un muncitor independent ?n cazul c?ruia salariile ?i profiturile coincid, Smith considera astfel de cazuri drept excep?ii. ?n mod obi?nuit, muncitorii cultiv? terenurile unui proprietar de terenuri ?i trebuie s?-i dea acestuia o parte din produsul lor pentru a primi chiria pentru teren. Adesea, ei nu au mijloace s? supravie?uiasc? pan? la recolt?. Un chiria? le pl?te?te salarii ?i ?i ?ntre?ine pan? atunci. Chiria?ul ??i aproprie o parte din produs ca profit. ?n plus, proprietarul de capital poate ?mprumuta capitalul s?u pentru a ob?ine dobanzi.

?n lucrarea sa, Smith afirm? c? ?n societatea modern? proprietatea este distribuit? inegal, c? venitul din proprietate se bazeaz? adesea pe munca altora ?i c? statul protejeaz? aceste condi?ii; Dar Smith contracareaz? clar aceasta cu avantajele: datorit? diviziunii muncii, standardul de via?? cre?te chiar ?i pentru clasele cele mai s?race ?i salariile reale sunt mai mari decat ?n vremurile anterioare, care au precedat proprietatea privat? asupra terenurilor ?i formarea de capital, astfel ?ncat muncitorul de?inea ?ntregul produs al muncii sale. Smith observ? ?i unele consecin?e negative ale specializ?rii.

Smith vede capitalul ca o rezerv? profitabil? de bunuri. Dac? cineva are o rezerv? destul de mare pentru a se ?ntre?ine timp de luni sau ani, probabil va dori s? foloseasc? o parte din ea pentru a genera un venit. Smith nume?te doar aceast? parte a rezervei capital; Partea r?mas?, care serve?te consumului imediat, nu este considerat? capital conform lui Smith. Smith aplic? conceptul s?u atat la indivizi, cat ?i la societ??i. Cu toate acestea, el observ? o diferen??. Un individ poate folosi o parte din stocul s?u de bunuri destinate consumului imediat ca capitalul s?u prin ?mprumuturi, ?nchirieri, etc. ?n contrast, o societate poate deveni mai bogat? doar prin produc?ia mai mult?.

Smith a dezvoltat o teorie a costurilor de produc?ie a valorii. Acesta consider? munca ca fiind m?sura universal? a valorii de schimb a unei m?rfuri. Valoarea de schimb este m?surat? ?n cantitatea de munc? str?in? pe care proprietarul m?rfii o poate comanda cu m?rfurile sale. Pre?urile de pia??, care graviteaz? ?n jurul pre?urilor naturale, tind ?n cele din urm? c?tre pre?urile naturale pe m?sur? ce acumularea de capital ?i concuren?a determin? salariile, chiria ?i profitul s? tind? c?tre ratele lor naturale. Smith credea c? acumularea de capital era esen?ial? pentru cre?terea bog??iei unei ??ri. Pentru a cre?te valoarea produsului total al unei ??ri, este necesar, ?n mod tipic, mai mult capital pentru a angaja mai mul?i muncitori sau pentru a ob?ine o productivitate mai mare a muncii.

Smith este adesea v?zut ca un teoretician al capitalismului modern sau industrial. Voci critice precum cea a lui David McNally contrazic faptul c? ?n cazul lui Smith ar trebui totu?i s? vorbim de un capitalism agrar. Smith consider? sectorul agricol drept cel mai productiv ?i dezvolt? un model de cre?tere bazat pe produc?ia agricol?.

Marxism

Karl Marx, unul dintre teoreticienii care au criticat capitalismul.

?n tradi?ia marxist?, "capitalismul" se refer? la "modul de produc?ie bazat pe produc?ia de m?rfuri, economia de pia??, investi?ia de capital, munc? salarial? ?i profit".

Karl Marx (1818–1883) a folosit rar termenul de capitalism ?n lucr?rile sale, ?n schimb, el vorbea despre "modul capitalist de produc?ie". Marx nu dorea s? stabileasc? un sistem socialist ?n "Capital". El a criticat disciplina economiei politice ?n ceea ce prive?te interesul s?u pentru cunoa?tere ?i categoriile fundamentale. El nu dorea ?n primul rand s? descrie capitalismul industrial englez din secolul al XIX-lea. ?n primul rand, Marx a explorat legile mi?c?rii care sunt esen?iale pentru modul capitalist de produc?ie, indiferent cat de dezvoltat este acest mod de produc?ie. Prin dobandirea unei ?n?elegeri despre modul ?n care func?ioneaz?, Marx dorea s? arate c? acest mod de produc?ie nu este ?n interesul muncitorilor, astfel ?ncat ace?tia s? poat? r?sturna condi?iile existente.

Marx examineaz? mai ?ntai forma de marf?, pe care o consider? fundamental? pentru ?n?elegerea modului capitalist de produc?ie. O marf? este un produs al muncii umane care are o valoare de utilizare, a fost produs pentru al?ii ?i este dobandit ?n schimbul pe pia??. Valoarea sa abstract? apare ?n valoarea de schimb a m?rfii. Conform distinc?iei ?ntre valoarea de utilizare ?i valoarea de schimb, Marx face, de asemenea, distinc?ia ?ntre diferite tipuri de munc?. Munca concret? este cheltuiala de munc? uman? ?ntr-o form? specific?, perceptibil? sim?urilor ?i produce un ansamblu specific de bunuri. A fi o marf? nu este o proprietate fizic? a unei m?rfi individuale, ci o construc?ie social? pur? care nu poate fi ?n?eleas? ?n m?rfur? individual?, ci poate ap?rea doar ?n rela?ie cu alte m?rfuri. Valoarea sau munca abstract? este o rela?ie social? de validitate: ?ntr-o societate cu un grad ridicat de divizare a muncii, ai c?rei membri ??i schimb? produsele pe pia??, produc?torii ??i stabilesc conexiunea social? prin produsele lor; Doar prin schimb devine clar dac? munca concret? individual? are o parte ?n munca global? a societ??ii.

Marx critic? clasicii nu doar pentru c? nu recunosc natura muncii abstracte, ci ?i pentru c? nu ?n?eleg leg?tura dintre valoare ?i forma valorii. ?n timp ce clasicii trateaz? banii ca pe ceva pe care proprietarii de m?rfuri ?l aleg con?tient deoarece ?l consider? util ?n facilitarea schimbului de m?rfuri, Marx concepe banii ca pe ceva necesar. Valoarea are nevoie de o form? adecvat? de valoare. Banii reprezint? forma independent? a valorii care ?ncarneaz? valoarea ca atare ?i serve?te ca form? de valoare social valabil? ?n general.

Prin schimbul produselor lor prin intermediul unei pie?e, produc?torii priva?i ai unei societ??i bazate pe diviziunea muncii transfer? caracterul social al muncii lor ?n lucruri ?i rela?ia lor social? devine o rela?ie ?ntre lucruri; De aceea, cei implica?i ?n aceast? practic? consider? valoarea o proprietate material?, natural? a unei m?rfi sau, mai degrab?, toate produsele muncii sunt v?zute ?n mod istoric ca m?rfuri, indiferent de contextul social ?n care au fost efectiv produse.

Marx examineaz? rela?ia ?ntre capitalul individual ?i capitalul social total la diferite niveluri. ?n primul volum, Marx prive?te capitalul total mai mult ca suma capitalurilor individuale. Pe m?sur? ce capitalurile individuale se acumuleaz?, se acumuleaz? ?i capitalul total. Aceast? concentrare permite unor p?r?i ale unui capital s? se desprind? ?i s? devin? independente. Astfel, ele formeaz? materialul pentru centralizare: pe m?sur? ce capitalurile concureaz? ?ntre ele ?i folosesc sistemul de credit, ele conduc la fuzionarea capitalurilor. ?n al doilea volum, Marx afirm? c? capitalul total este format din capitalurile individuale, care sunt conectate ?ntre ele prin circula?ia m?rfurilor; Pentru ca capitalul total s? se reproduc? sau s? se acumuleze, elementele produsului total trebuie s? aib? anumite rela?ii cantitative ?i de valoare ?ntre ele. ?n al treilea volum, el descrie cum, din cauza concuren?ei dintre capitalurile individuale, ratele de profit individuale tind s? se egaleze pentru a forma o rat? de profit general? sau medie.

Clasa muncitoare ??i poate cre?te nivelul de trai prin organizarea sa ?i folosirea cre?terilor de productivitate pentru salarii reale mai mari sau, de exemplu, prin limitarea orelor de lucru printr-o zi standard de lucru stabilit? prin lege. Cu toate acestea, modul capitalist de produc?ie are mecanisme care reglementeaz? nivelul salariilor ?n favoarea capitalului. ?n plus, crizele pun repetat sub semnul ?ntreb?rii realiz?rile clasei muncitoare ?i ale statului.

Marx nu era preocupat de perioadizare ?n "Capital". ?n tradi?ia marxist?, capitalismul este ?mp?r?it ?n fazele capitalismului timpuriu sau de tranzi?ie, capitalismul competitiv, capitalismul monopolist ?i imperialismul. Dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, "?colile" s-au divizat ?n capitalismul de stat-monopol (marxism ortodox) ?i capitalismul tarziu (marxismul occidental).

Teoria neoclasic?

Teoria neoclasic? a dezvoltat fundamente esen?iale ale economiei moderne. Aceasta presupune c? actorii economici se comport? ra?ional ?i ?ncearc? s?-?i maximizeze propriul beneficiu. Acest beneficiu nu trebuie neap?rat s? fie de natur? financiar?, adic? profit financiar. Poate fi la fel de bine o cre?tere a beneficiilor emo?ionale (adic? fericire ?i veselie), o cre?tere a drepturilor ?i influen?ei, o cre?tere a beneficiilor ideale sau ceva similar. Prin aceast? aliniere cu principiile economice, pia?a poate asigura distribu?ia optim? a resurselor limitate - sub asump?iuni foarte restrictive ?i adesea nerealiste. Dac? aceste presupuneri nu sunt ?ndeplinite, teoria neoclasic? prezice un a?a-numit e?ec de pia??.

?coala istoric?

?coala Istoric? veche

?coala istoric? de economie, care a ap?rut ?n Germania din 1850, a respins ideea legilor economice general aplicabile care se ?ntorc la economia clasic? ?i la ra?ionalism. Legile generale ale economiei clasice se aplic? doar sistemului economic capitalist.

Cei mai importan?i reprezentan?i ai acestei perioade sunt Wilhelm Roscher, Bruno Hildebrand ?i Gustav von Schmoller.

?coal? Istoric? tan?r?

Georg Friedrich Knapp distinge capitalismul de erele economice anterioare prin apari?ia companiilor mari.

?n scrierea sa, Origin of National Economy (1917), Karl Bücher descrie capitalismul ca epoca economic? ?n care toate rela?iile economice sunt definite ?n func?ie de rela?ia lor cu capitalul. Werner Sombart s-a opus ferm acestei caracteriz?ri ?n a doua edi?ie a Modern Capitalism.

A treia ?coal? istoric?

A?a numita ?coal? Istoric? Tan?r? caracterizeaz? capitalismul printr-o mentalitate capitalist? emergent? ?i a fondat studiul sociologic al capitalismului.

Werner Sombart a v?zut aceast? atitudine manifestat? ?n principiul achizi?iei, ra?ionalit??ii ?i individualismului. ?n Modern Capitalism (1902) a proiectat divizarea r?spandit? a capitalismului ?n fazele de dezvoltare ale capitalismului timpuriu. ?n capitalismul tarziu, el a v?zut interven?ia statului tot mai mare ca primele semne ale unei legi de dezvoltare c?tre socializarea mijloacelor de produc?ie. Termenul "distrugere creativ?", ulterior popularizat de Joseph Schumpeter, provine de la el.

Max Weber ?n?elege ?i explic? capitalismul ca ra?ionalism occidental ?i se concentreaz? pe aspira?ia c?tre ra?ionalitate care afecteaz? toate nivelele societ??ii. Toate deciziile ?n sistemul capitalist se bazeaz? pe utilitate sau maximizare a profitului. Se poate presupune c? ac?iunea social? este orientat? ra?ional.

Statul, birocra?ia ?i legea confer? capitalismului timpuriu o form? social? stabil? pentru dezvoltarea sa. Religia, sub forma culturii ca ac?iune social?, reprezint? cea mai puternic? for?? ?n ceea ce prive?te tr?irea ra?ional? ?i metodologic?.

?n cartea sa, Weber sus?ine teza c? capitalismul ?n Europa de nord-vest ?i SUA a ap?rut din motive religioase ?i reprezint? o dezvoltare ulterioar? a mi?c?rii reformiste. Deoarece aceast? tez? nu era valabil? pentru Japonia, Weber a examinat rolul samurailor.

?coala Austriac?

?coala austriac? veche ?i nou?

La sfar?itul secolului al XIX-lea, ?coala Austriac? s-a format la Viena ?n jurul lui Carl Menger. Aceasta a respins teoriile relativiste ?i deterministe istorice ale capitalismului. Legile economice li se aplic? ?ntotdeauna ?i deriv? din lipsa bunurilor ?i din rela?ia subiectiv? a oamenilor cu acestea.

?coala Austriac? respinge economia clasic? ca fiind nerealist? ?i include, de asemenea, obiective non-economice ?n teoria sa. Interven?ia statului ?n sistemul economic este ?n general respins?.

Ludwig von Mises credea c? capitalismul era singurul sistem economic logic posibil. Socialismul nu este func?ional din cauza imposibilit??ii calculului economic ?n socialism. Mises scrie: "Cercet?rile economice au ar?tat c? niciun alt sistem economic nu ar putea atinge acela?i grad de prosperitate ca ?i capitalismul."

Pentru economi?tii austrieci, urm?rirea profitului nu este o caracteristic? a societ??ii capitaliste, deoarece produc?ia trebuie s? vizeze cre?terea valorii bunurilor corespunz?toare pentru a satisface nevoile. Singura diferen?? este c? ?n capitalism "profitul" poate fi realizat numai ra?ional prin contabilitatea costurilor sensibil?.

Potrivit lui Mises, profitul unui antreprenor provine din anticiparea mai bun? a nevoilor viitoare ale consumatorilor decat concuren?ii s?i ?i utilizarea capitalului s?u ?n consecin??. ?n ceea ce prive?te formarea monopolurilor, Mises a argumentat c? monopolurile nu pot ap?rea ?ntr-o economie de pia?? liber? sau nu rezist? ?n timp. Monopolurile apar doar prin interven?ia guvernamental?.

Cei mai importan?i reprezentan?i ai ?colii Austriece sunt Ludwig von Mises (Human Action, 1949) ?i laureatul Premiului Nobel Friedrich von Hayek. Thatcherismul se bazeaz? ?n parte pe analiza lui Hayek (The Road to Serfdom, 1944).

Joseph Schumpeter

Joseph Alois Schumpeter (1883–1950) a definit capitalismul func?ional ca "modelul liberal al unei economii f?r? interven?ii ?n care se aplic? doar legile pie?ei libere ?i ?n care nu exist? structuri monopoliste care s? poat? folosi puterea statului pentru a proteja interese par?iale ?n detrimentul impunerii intereselor generale".

Schumpeter vedea antreprenorul ca pe impulsul central al economiei capitaliste. Func?ia antreprenorial? este doar de a introduce inova?ii. Antreprenorul ca atare nu trebuie s? fie proprietar de capital care ??i risc? propriile active; nu trebuie s? provin? dintr-o anumit? clas? ?i nu este legat de nicio form? de societate. De asemenea, nu trebuie s? fie nici inventator. Inova?iile includ ?n principal noi bunuri, noi metode de produc?ie, noi surse de materii prime ?i pie?e de vanzare, precum ?i reorganizarea unei industrii, cum ar fi crearea sau ruperea unui monopol.

Schumpeter ?n?elegea capitalul ?n termeni monetari. Capitalul const? din mijloace de plat? cu care antreprenorul cump?r? bunurile de pe pia?? de care are nevoie pentru afacerea sa. Acestea pot fi, de exemplu, terenuri, materii prime, ma?ini sau for?? de munc?. Bunurile achizi?ionate, totu?i, nu sunt capital. Prin urmare, banii nu sunt doar un mijloc de schimb, ci au func?ia de capital. Capitalul este ?i un mijloc de dominare: nu este altceva decat parghia antreprenorului pentru a controla aceste bunuri.

Faptul c? inova?iile sunt mediate prin intermediul unei pie?e este o caracteristic? specific? a sistemului economic capitalist. De asemenea, specific este ?i faptul c? bunurile necesare pentru inova?ie sunt transferate folosind creditul. ?n centrul acestui proces sunt b?ncile care creeaz? fonduri care nu sunt contrabalansate de oferirea de bunuri. ?n contrast cu aceasta, sunt economiile planificate. ?n acestea nu exist? capital ?n acest sens. Prin ordin, mijloacele de produc?ie necesare pentru inova?ie sunt retrase dintr-o zon? ?i transferate ?n alta.

?n contrast con?tient cu considera?iile de echilibru ale neoclasicilor ?i ale lui Léon Walras (1834–1910), Schumpeter a subliniat c? forma economic? capitalist? creeaz? dezechilibre datorit? dinamicii sale interne. Un antreprenor care este primul care introduce o inova?ie cu care produce, de exemplu, mai ieftin decat concuren?ii s?i pot vinde la pre?ul de pia?? pentru a ob?ine un profit antreprenorial. Inova?ia este factorul esen?ial ?n competi?ie. Acestea schimb?, de asemenea, compozi?ia clasei de mijloc: antreprenorii de succes concureaz? adesea cu al?ii ?i ei sau familia lor urc? la niveluri mai ?nalte; simplii administratori ai averilor mo?tenite, pe de alt? parte, de obicei, dispar dup? cateva genera?ii.

?n scrierea "Capitalism, Socialism and Democracy", Schumpeter a argumentat c? capitalismul va colapsa datorit? dinamicii sale interne. Ini?ial, el l-a v?zut ca pe un motor al dezvolt?rii sociale. Cu toate acestea, el produce tot mai mult o "criz? ?n statul fiscal" prin sl?birea statului. Dinamica capitalist? duce la automatizarea progresului ?i, ?n consecin??, la pierderea importan?ei func?iei antreprenoriale. Antreprenorul care ??i urmeaz? intui?ia este tot mai mult ?nlocuit de speciali?ti care inventeaz? ceva ?ntr-un mod rutinat ?i calculat.

Cu toate acestea, antreprenorii de succes care urc? ?n clasa capitalist? ?i partea burgheziei care se mi?c? ?ntre aventurierul antreprenor ?i simplul administrator al propriet??ii mo?tenite creeaz? veniturile din care tr?ie?te ?ntreaga clas?. Veniturile capitali?tilor industriali ar deveni salarii pentru munca administrativ? normal? ?n unit??i industriale vaste ?i extrem de birocratizate; clasa capitalist? ??i va pierde func?ia.

Ordoliberalismul

Ordoliberalismul solicit? o ordine economic? ?n care un cadru regulator creat de stat ar trebui s? garanteze competi?ia economic? ?i libertatea cet??enilor pe pia??. Prin includerea abord?rii ?ntr-o teorie general aplicabil? a ordinii, utilitatea analitic? a termenului "capitalism" pentru economie pare dubioas? pentru expertul Walter Eucken. Mai degrab?, sistemele economice exist? ?n paralel de-a lungul timpului pentru a rezolva problemele ?i conflictele sociale de interes. Utilizarea curent? a economiei de pia?? ?i a economiei de administrare central? se ?ntoarce la aceast? teorie a ordinii.

Keynesianismul

Keynesianismul se ?ntoarce la lucrarea din 1936 a lui John Maynard Keynes, "Teoria general? a ocup?rii, dobanzii ?i banilor", care a pus bazele unei schimb?ri de paradigm? ?n economie. Lucrarea este ?n primul rand o critic? la teoria echilibrului general din perioada neoclasic? ?i la rolul minimalist al statului ?n procesul economic pe care ?l solicit?. Este ?nc? discutat? controversat ast?zi, dar este unanim recunoscut faptul c? Keynes a reu?it s? pun? bazele gandirii ?n termeni de variabile macroeconomice precum consumul, economisirea, investi?iile ?i veniturile.

Monetarismul

?n contrast cu keynesienii, care cer ?ntreaga gam? de instrumente ale politicii economice de stat (?n special politica financiar? contraciclic?), monetarismul se concentreaz? pe efectele de stabilizare ale unei politici monetare orientate pe termen mediu. Potrivit analizei monetariste, capitalismul tinde c?tre un echilibru stabil cu pre?uri flexibile. Prin urmare, este recomandat? doar urm?rirea unei politici monetare continue orientate pe tendin??, care asigur? sus?inerea monetar? a cre?terii reale. Scopul stabilit??ii nivelului pre?urilor primeaz? deoarece acesta este v?zut ca o condi?ie prealabil? pentru func?ionarea procesului de ajustare a economiei de pia??. Pe de alt? parte, obiectivul ocup?rii for?ei de munc? va fi realizat ?n mod natural dac? se creeaz? spa?iu pentru jocul liber al pie?ei. Statul ar trebui, ?n principiu, s? se limiteze la sarcini de reglementare ?i politici de concuren??.