跋穨〆穦传 κ緇め穨砆恶匡布

Marte
Imagine ?n culori naturale, 2007
Caracteristicile orbitei
Epoc? J2000
Afeliu	249.200.000 km (1,666 AU)
Periheliu	206.700.000 km (1,382 AU)
Axa semi-major?	227.939.200 km (1,523 AU)
Excentricitate	0,0934
Perioad? orbital?	686,971 zile (1,88082 ani; 668,5991 soli)
Perioad? sinodic?	779,96 zile (2,1354 ani)
Viteza medie a mi?c?rii de revolu?ie	24,007 km/s (86.430 km/h)
Anomalia medie	19.412°
?nclina?ie	1,850° fa?? de ecliptic?; 5,65° fa?? de ecuatorul Soarelui; 1,67° fa?? de planul invariabil
Longitudinea nodului ascendent	49,558°
Argumentul perihelion	286,502°
Sateli?i	2
Caracteristici fizice
Diametrul mediu	6.779 km
Raza medie	3.389,5 ± 0,2 km ?
Raza ecuatorial?	3.396,2 ± 0,1 km ?
Raza polar?	3.376,2 ± 0,1 km ?
Aplatizare	6997589000000000000?0.00589±0.00015
Suprafa??	144.798.500 km2
Volum	1,6318×1011 km3
Mas?	6,4171×1023 kg
Densitate medie	3,9335 g/cm3
Gravita?ie	3,72076 m/s2
Momentul factorului de iner?ie	0,3662 ± 0,0017
Vitez? cosmic?	5,027 km/s (18.100 km/h)
Perioad? de rota?ie sideral?	1,025957 zile 24h 37m 22s
Viteza rota?iei ecuatoriale	241,17 m/s (868,22 km/h)
?nclinare axial?	25,19° fa?? de planul ei orbital
Ascensiunea dreapt? a polului nord	317,681 43° 21h 10m 44s
Declina?ia polului nord	52,886 50°
Albedo	0,170 geometric 0,25 Bond
Temp. la suprafa?? min medie max Kelvin 130 K 210 K 308 K Celsius ?143 °C ?63 °C 35 °C Fahrenheit ?226 °F ?82 °F 95 °F
Magnitudinea aparent?	?2.94 to +1.86
Diametru unghiular	3.5–25.1″
Atmosfera
Presiunea la suprafa??	0,636 (0,4–0,87) kPa 0,00628 atm
Compozi?ie atmosferic?	95,97% dioxid de carbon 1,93% argon 1,89% azot 0,146% oxigen 0,0557% monoxid de carbon 0,0210% vapori de ap? 0,0100% oxizi de azot 0,00025% neon 0,00008% ap? semigrea 0,00003% kripton 0,00001% xenon

百度 （四）用户帐号、密码安全和信息存储1、用户一旦注册成功，便成为思客的正式用户，将得到一个密码和帐号。

Marte este a patra planet? de la Soare ?i penultima ca m?rime din Sistemul Solar. Marte poart? numele zeului roman al r?zboiului ?i este adesea denumit? Planeta Ro?ie, deoarece oxidul de fier predominant pe suprafa?a sa ?i confer? un aspect ro?iatic distinctiv ?ntre corpurile astronomice vizibile cu ochiul liber. Marte este o planet? teluric? cu o atmosfer? sub?ire, avand caracteristici de suprafa?? care amintesc atat de craterele de impact ale Lunii, cat ?i de v?i, de?erturi ?i calote glaciare polare ca ale P?mantului.

Zilele ?i anotimpurile sunt comparabile cu cele ale P?mantului, deoarece perioada de rota?ie, precum ?i ?nclinarea axial? ?n raport cu planul ecliptic sunt foarte similare. Marte g?zduie?te Muntele Olimp, cel mai mare vulcan ?i cel mai cunoscut munte de pe orice planet? din Sistemul Solar ?i Valles Marineris, unul dintre cele mai mari canioane din Sistemul Solar. Bazinul din emisfera nordic? acoper? 40% din planet? ?i poate fi un semn de impact imens. Marte are doi sateli?i, Phobos ?i Deimos, care sunt mici ?i au o form? neregulat?. Este posibil ca ace?tia s? fie asteroizi capta?i, similare cu 5261 Eureka, un troian al lui Marte.

Marte a fost explorat? de numeroase nave spa?iale f?r? echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28 noiembrie 1964, a fost prima nav? spa?ial? care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de planet? avand loc la 15 iulie 1965. Mariner 4 a detectat slaba centur? de radia?ii mar?iene, m?surat? la aproximativ 0,1% din cea a P?mantului ?i a surprins primele imagini ale unei alte planete din spa?iul profund. La 20 iulie 1976, Viking 1 a efectuat prima aterizare de succes pe suprafa?a mar?ian?. De?i nava spa?ial? sovietic? Marte 3 a avut o amartizare lin? ?n decembrie 1971, contactul a fost pierdut dup? cateva secunde. La 4 iulie 1997, nava spa?ial? Mars Pathfinder a aterizat pe Marte, iar la 5 iulie, roverul misiunii, Sojourner a devenit primul rover robotic care a operat pe Marte. Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit ?i Opportunity, care au aterizat ?n ianuarie 2004 ?i au func?ionat pan? la 22 martie 2010 respectiv 10 iunie 2018. Orbitatorul Mars Express, prima nav? spa?ial? a Agen?iei Spa?iale Europene a ajuns pe orbit? la 25 decembrie 2003. NASA a aterizat roverul Curiosity la 6 august 2012, ca parte a misiunii sale Mars Science Laboratory de a investiga clima ?i geologia mar?ian?. La 24 septembrie 2014, Organiza?ia indian? de cercetare spa?ial? a devenit a patra agen?ie spa?ial? care a vizitat Marte, cand misiunea sa interplanetar? Mars Orbiter Mission a ajuns cu succes pe orbit?. Emiratele Arabe Unite a devenit a cincea ?ar? care s-a angajat cu succes ?ntr-o misiune pe Marte, inserand un orbitator ?n atmosfera mar?ian? la 9 februarie 2021 iar China cea de-a ?asea ?ar? cand misiunea Tianwen-1 a intrat pe orbita planetei la 10 februarie 2021. Roverul Perseverance al NASA a aterizat cu succes pe Marte la 18 februarie 2021.

Exist? cercet?ri ?n curs de desf??urare care evalueaz? poten?ialul de locuibilitate din trecut al lui Marte, precum ?i posibilitatea existen?ei vie?ii. Sunt planificate viitoare misiuni de astrobiologie, cum ar fi roverul Rosalind Franklin al Agen?iei Spa?iale Europene. Apa lichid? nu poate exista pe suprafa?a planetei Marte din cauza presiunii atmosferice sc?zute, care este mai mic? de 1% din presiunea atmosferic? pe Terra, cu excep?ia unor mici cre?teri pentru perioade scurte. Cele dou? calote glaciare polare par a fi f?cute ?n mare parte din ap?. Volumul de ap? din calota glaciar? a Polului Sud, dac? este topit?, ar fi suficient pentru a acoperi ?ntreaga suprafa?? planetar? pan? la o adancime de 11 metri. ?n noiembrie 2016, NASA a raportat g?sirea unei cantit??i mari de ghea?? subteran? ?n regiunea Utopia Planitia de pe Marte. Se estimeaz? c? volumul de ap? detectat este echivalent cu volumul de ap? din Lacul Superior.

Marte poate fi observat cu u?urin?? de pe P?mant cu ochiul liber, la fel ?i colorarea sa ro?iatic?. Magnitudinea sa aparent? (str?lucire) atinge -2,94, care este dep??it? doar de Venus, Lun? ?i Soare.

Nume

Planeta este numit? dup? zeul roman al r?zboiului, Mars, o asociere f?cut? datorit? culorii sale ro?iatice care sugereaz? sangele. ?n limba greac?, planeta este cunoscut? sub numele de ?ρη? Arēs, cu r?d?cina inflexional? ?ρε- Are-. De aici rezult? termeni tehnici, precum areologie (geologia lui Marte) ?i numele stelei Antares.

?Mars” este, de asemenea, baza numelui lunii martie (din latinescul Martius mēnsis ?luna lui Marte”).

Caracteristici fizice

Marte are aproximativ jum?tate din diametrul P?mantului, cu o suprafa?? doar pu?in mai mic? decat suprafa?a total? a uscatului P?mantului. Marte este mai pu?in dens? decat P?mantul, avand aproximativ 15% din volumul P?mantului ?i 11% din masa P?mantului, ceea ce duce la aproximativ 38% din greutatea suprafe?ei P?mantului. Aspectul ro?iatic-portocaliu al suprafe?ei mar?iene este cauzat de oxidul de fier (III) sau de rugin?. Alte culori comune de suprafa?? includ auriu, maro, bronz ?i verzui, ?n func?ie de mineralele prezente.

Marte

Fi?ier:Mars-topo-gif.gif

Harta topografic? a lui Marte

Compara?ie: Terra ?i Marte

Structura intern?

La fel ca P?mantul, Marte a suferit o diferen?iere, ceea ce a avut ca rezultat un nucleu metalic dens suprapus de materiale mai pu?in dense. Modelele actuale ale interiorului s?u implic? un miez cu o raz? de aproximativ 1,794 ± 65 km constand ?n principal din fier ?i nichel cu aproximativ 16-17% sulf. Acest miez de sulfur? de fier (II) este considerat a fi de dou? ori mai bogat ?n elemente mai u?oare decat cel al P?mantului.

Nucleul este ?nconjurat de o manta de silicat care a format multe dintre caracteristicile tectonice ?i vulcanice de pe planet?, dar pare s? fie latent. Pe lang? siliciu ?i oxigen, cele mai abundente elemente din crusta mar?ian? sunt: fier, magneziu, aluminiu, calciu ?i potasiu. Grosimea medie a scoar?ei planetei este de aproximativ 50 km cu o grosime maxim? de 125 km. Crusta P?mantului are o medie de 40 km.

Marte este activ seismic, InSight ?nregistrand ?n 2019 peste 450 de cutremure ?i evenimente conexe.

Geologie de suprafa??

Marte este o planet? teluric? alc?tuit? din minerale care con?in siliciu ?i oxigen, metale ?i alte elemente care formeaz? de obicei roca.

Suprafa?a lui Marte este compus? ?n principal din bazalt tholeiitic, de?i unele p?r?i sunt mai mult bogate ?n siliciu decat bazaltul tipic ?i pot fi similare cu rocile andezit de pe P?mant sau cu sticla de siliciu. Regiunile de albedo sc?zut sugereaz? concentra?ii de plagioclase, regiunile cu albedo sc?zut din nord prezint? concentra?ii mai mari decat cele normale de silica?i ?i sticl? de siliciu. P?r?i din zonele muntoase din sud includ cantit??i detectabile de piroxeni cu un con?inut ridicat de calciu. S-au g?sit concentra?ii localizate de hematit ?i olivin?. O mare parte a suprafe?ei este acoperit? de praf fin de oxid de fier (III).

Harta geologic? a lui Marte, 2014

De?i Marte nu are dovezi ale unui camp magnetic global structurat, observa?iile arat? c? p?r?i ale scoar?ei planetei au fost magnetizate ?i c? inversiunile geomagnetice au avut loc ?n trecut. Acest paleomagnetism al mineralelor sensibil magnetic este similar cu benzile alternative aflate pe fundul oceanelor P?mantului. O teorie, publicat? ?n 1999 ?i reexaminat? ?n octombrie 2005 (cu ajutorul Mars Global Surveyor), indic? faptul c? aceste benzi sugereaz? o activitate tectonic? pe Marte ?n urm? cu patru miliarde de ani, ?nainte ca dinamul planetar s? fi ?ncetat s? func?ioneze ?i campul magnetic al planetei s? se fi stins.

Se crede c?, ?n timpul form?rii Sistemului Solar, Marte a fost creat ca urmare a unui proces stohastic de acre?ie a materialului de pe discul protoplanetar care orbita Soarele. Marte are multe caracteristici chimice distinctive cauzate de pozi?ia sa ?n Sistemul Solar. Elementele cu puncte de fierbere relativ sc?zute, cum ar fi clor, fosfor ?i sulf, sunt mult mai frecvente pe Marte decat pe P?mant; aceste elemente au fost probabil ?mpinse spre exterior de vantul solar energic al tan?rului Soare.

Dup? formarea planetelor, toate au fost supuse a?a-numitului ?Marele bombardament tarziu”. Aproximativ 60% din suprafa?a planetei Marte prezint? ?nregistr?ri ale impactelor din acea perioad?, ?n timp ce o mare parte a suprafe?ei r?mase a fost probabil acoperit? de bazine imense de impact cauzate de aceste evenimente. Exist? dovezi ale unui bazin de impact enorm ?n emisfera nordic? a planetei Marte, care are laturi de 10.600 km cu 8.500 km sau de aproximativ patru ori mai mare decat Bazinul Polul Sud-Aitken al Lunii, cel mai mare bazin de impact descoperit pan? ?n prezent. Aceast? teorie sugereaz? c? Marte a fost lovit de un corp de dimensiunea lui Pluto acum aproximativ patru miliarde de ani. Evenimentul, despre care se crede c? este cauza dihotomiei emisferice mar?iene, a creat bazinul neted Borealis care acoper? 40% din planet?.

Cum ar fi putut ar?ta Marte acum patru miliarde de ani (concept artistic).

Istoria geologic? a planetei Marte poate fi ?mp?r?it? ?n mai multe perioade, dar urm?toarele sunt cele trei perioade principale:

• Perioada Noachian (denumit? dup? Noachis Terra): Formarea celor mai vechi elemente de suprafa?? existente pe Marte, ?n urm? cu 4,5 pan? la 3,5 miliarde de ani. Crusta planetei format? ?n aceast? epoc? prezint? numeroase cratere de impact, multe dintre ele masive (scar? planetar?). Se crede c? protuberan?a Tharsis, o zon? montan? vulcanic?, s-a format ?n timpul acestei perioade, cu inunda?ii extinse de ap? lichid? la sfar?itul acelei perioade.
• Perioada Hesperian (denumit? dup? Hesperia Planum): acum 3,5 pan? la 3,3-2,9 miliarde de ani ?n urm?. Perioada hesperian? este marcat? de formarea unor mari campii de origine vulcanic?.
• Perioada Amazonian (denumit? dup? Amazonis Planitia): acum 3,3-2,9 miliarde de ani pan? ?n prezent. Regiunile amazoniene au pu?ine cratere cu impact de meteori?i, dar sunt, altfel, destul de variate. Muntele Olimp s-a format ?n aceast? perioad?, al?turi de curgerile de lav? din alte zone de pe Marte.

Activitatea geologic? se desf??oar? ?nc? pe Marte. Valea Athabasca prezint? urme de curgeri de lav? datate la aproximativ 200 de milioane de ani ?n urm?. Curgerile de ap? ?n grabenele din Cerberus Fossae au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani ?n urm?, indicand activitate vulcanic? cel pu?in la fel de recent?. La 19 februarie 2008, imaginile de la Mars Reconnaissance Orbiter au ar?tat dovezi ale unei avalan?e pornite de pe o stanc? de 700 de metri ?n?l?ime.

Sol

Expunerea de praf bogat ?n siliciu descoperit de rover-ul Spirit

Datele returnate de landerul Phoenix arat? c? solul mar?ian este u?or alcalin ?i con?ine elemente cum ar fi magneziu, sodiu, potasiu ?i clor. Ace?ti nutrien?i se g?sesc ?i ?n solurile de pe P?mant ?i sunt necesare pentru cre?terea plantelor. Experimentele efectuate de lander au ar?tat c? solul mar?ian are un pH de baz? de 7,7 ?i con?ine 0,6% perclorat de sare. Aceasta este o concentra?ie foarte mare ?i face solul mar?ian toxic.

Pe ?ntreaga suprafa?? a lui Marte, pe pantele abrupte ale craterelor, canioanelor ?i v?ilor, se ?ntalnesc ?n mod obi?nuit fa?ii ?ntunecate care cu timpul devin mai deschise. Uneori, astfel de fa?ii ?ncep ?ntr-o zon? mic? ?i apoi se ?ntind pe sute de metri. Au fost, de asemenea, observate dungi de-a lungul marginilor de stanc? ?i alte obstacole naturale de-a lungul cursului ini?ial. Conform celei mai populare ipoteze, aceste dungi sunt straturi subterane ?ntunecate de sol expuse dup? avalan?e de praf sau turbioane de praf.

Atmosfer?

Atmosfera sub?ire a lui Marte vizibil? la orizont

Marte ?i-a pierdut magnetosfera ?n urm? cu 4 miliarde de ani, probabil din cauza numeroaselor impacte cu asteroizi, astfel ?ncat vantul solar interac?ioneaz? direct cu ionosfera mar?ian?, sc?zand densitatea atmosferic? prin eliminarea atomilor din stratul exterior. Atat sonda Mars Global Surveyor cat ?i Mars Express au detectat particule atmosferice ionizate care scap? ?n spa?iu ?n urma planetei Marte, ?i aceast? pierdere atmosferic? este studiat? de c?tre orbitatorul MAVEN. Fa?? de P?mant, atmosfera lui Marte este foarte sub?ire. Presiunea atmosferic? variaz? de la un nivel sc?zut de 30 Pa pe Muntele Olimp la peste 1.155 Pa ?n Hellas Planitia, cu o presiune medie la nivelul suprafe?ei de 600 Pa. Pe P?mant, o astfel de presiune se g?se?te la o altitudine de 35 km deasupra suprafe?ei m?rii. Presiunea medie de suprafa?? este de doar 0,6% din cea a P?mantului. Presiunea ?n atmosfera lui Marte scade cu altitudinea mai lent decat pe P?mant, sc?derea relativ? apare aproximativ la fiecare 10,8 km (pe P?mant la aproximativ fiecare 6 km). Acest lucru se datoreaz? accelera?iei gravita?ionale mult mai reduse pe suprafa?a planetei Marte (aproximativ 38% din cea a P?mantului).

Atmosfera de pe Marte este format? din aproximativ 96% dioxid de carbon, 1,93% argon ?i 1,89% azot ?mpreun? cu urme de oxigen ?i ap?. Atmosfera este destul de rarefiat?, con?inand particule de aproximativ 1,5 μm ?n diametru, care confer? cerului mar?ian o culoare opac? cand este v?zut? de la suprafa??. Poate c?p?ta o nuan?? roz datorit? particulelor de oxid de fier suspendate ?n atmosfer?.

Metan

Surse poten?iale de metan (CH₄) pe Marte

?n atmosfera mar?ian? a fost detectat metan. Concentra?ia de metan variaz? de la aproximativ 0,24 ppb ?n timpul iernii, ?n nord la aproximativ 0,65 ppb ?n timpul verii.

Metanul poate exista ?n atmosfera lui Marte o perioad? limitat? de timp pan? cand este distrus - estim?rile duratei sale de via?? variaz? de la 0,6–4 ani, astfel ?ncat prezen?a sa indic? faptul c? o surs? activ? de gaz trebuie s? fie prezent?. Metanul ar putea fi produs printr-un proces non-biologic, cum ar fi serpentinizarea care implic? ap?, dioxid de carbon ?i olivin? mineral? ?i care este cunoscut a fi obi?nuit pe Marte. Formele de via?? microbian? metanogen? sunt printre surse posibile. Chiar dac? misiunile rover ar determina faptul c? via?a mar?ian? microscopic? este sursa metanului, formele de via?? sunt probabil situate cu mult sub suprafa??, ?n afara ?ntinderii roverului.

Atmosfera de pe Marte (carbon, oxigen ?i hidrogen) realizat de sonda MAVEN ?n UV

Aurora

?n 1994, misiunea Mars Express a Agen?iei Spa?iale Europene a g?sit o str?lucire ultraviolet? provenit? de la ?umbrele magnetice” din emisfera sudic?. Marte nu are un camp magnetic global care ghideaz? particulele ?nc?rcate care intr? ?n atmosfer?. Marte are campuri magnetice multiple ?n form? de umbrel?, ?n principal ?n emisfera sudic?, care sunt resturi ale unui camp global care a sc?zut ?n urm? cu miliarde de ani.

La sfar?itul lunii decembrie 2014, nava spa?ial? MAVEN a NASA a detectat aurore r?spandite ?n emisfera nordic? a planetei ?i a coborat la aproximativ 20-30 de grade latitudinea nordic? a ecuatorului lui Marte. Particulele care provoac? aurora au p?truns ?n atmosfera mar?ian?, creand aurore sub 100 km deasupra suprafe?ei (aurorele P?mantului variaz? ?ntre 100 km ?i 500 km deasupra suprafe?ei). Campurile magnetice din vantul solar cad ca ni?te perdele peste Marte, iar particulele ?nc?rcate urmeaz? liniile campului magnetic al vantului solar ?n atmosfer?, determinand apari?ia aurorei ?n afara umbrelelor magnetice.

La 18 martie 2015, NASA a raportat detectarea unei aurore care nu este pe deplin ?n?eleas? ?i a unui nor de praf neexplicat ?n atmosfera de pe Marte.

?n septembrie 2017, NASA a raportat c? nivelurile de radia?ii de pe suprafa?a planetei Marte au fost temporar dublate ?i au fost asociate cu o auror? de 25 de ori mai str?lucitoare decat oricare observat? anterior, din cauza unei furtuni solare masive ?i nea?teptate, la mijlocul lunii.

Clim?

Dintre toate planetele Sistemului Solar, anotimpurile de pe Marte sunt cele mai asem?n?toare cu cele de pe Terra, datorit? ?nclin?rii similare a axei de rota?ie a ambelor planete pe planul orbitei. Lungimile anotimpurilor mar?iene sunt de aproximativ dou? ori mai mari decat cele ale P?mantului, deoarece distan?a mai mare a lui Marte fa?? de Soare face ca anul mar?ian s? aib? o durat? echivalent? cu aproximativ doi ani pe P?mant. Temperatura suprafe?ei de pe Marte variaz? de la valori minime de aproximativ -143°C (iarna la calotele glaciare) pan? la maxime de pan? la 35°C (vara la ecuator). Intervalul mare de temperaturi se datoreaz? atmosferei sub?iri care nu poate stoca mult? c?ldur? solar?, presiunea atmosferic? sc?zut? ?i iner?ia termic? sc?zut? a solului mar?ian. Planeta este de 1,52 ori mai departe de Soare decat P?mantul, rezultand doar 43% din cantitatea de lumin? solar?.

Clima de pe Marte este afectat? ?i de excentricitatea relativ mare a orbitei sale. Marte este aproape de periheliu cand este var? ?n emisfera sudic? ?i iarn? ?n emisfera nordic? ?i aproape de afeliu cand este iarn? ?n emisfera sudic? ?i var? ?n nord. Ca urmare, anotimpurile din emisfera sudic? sunt mai extreme, iar anotimpurile din nord sunt mai blande. Temperaturile de var? ?n sud pot fi mai calde cu pan? la 30°C decat vara ?n nord la aceea?i latitudine.

Marte are cele mai mari furtuni de praf din Sistemul Solar, atingand viteze de peste 160 km/h. Acestea pot varia de la o furtun? pe o suprafa?? mic?, pan? la furtuni gigantice care acoper? ?ntreaga planet?. Furtunile globale tind s? apar? atunci cand Marte este cel mai aproape de Soare ?i cre?te temperatura.

Marte (?nainte/dup?) o furtun? de praf global? (iulie 2018)

Furtunile de nisip sunt un fenomen foarte periculos ?n contextul viitoarelor zboruri c?tre Marte. Suprafa?a planetei devine opac? la razele soarelui ?i totul este acoperit cu un strat de praf fin. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra dispozitivelor mecanice ?i electronice care opereaz? pe planet?, inclusiv a panourilor solare, ale c?ror performan?e vor sc?dea semnificativ. Aceste ipoteze au fost confirmate ?n timpul furtunii globale de praf din 2007, dup? care s-a observat o sc?dere semnificativ? a energiei generate de panourile solare instalate la bordul roverului Oportunity.

Orbit? ?i rota?ie

Marte se afl? la aproximativ 230 de milioane km de Soare; perioada sa orbital? este de 687 zile (terestre), reprezentat? ?n ro?u. Orbita P?mantului este ?n albastru.

Distan?a medie a lui Marte fa?? de Soare este de aproximativ 230 milioane km, iar perioada orbital? (an mar?ian) dureaz? cat 687 zile pe Terra. O zi pe Marte (numit? sol) este doar pu?in mai lung? decat o zi pe Terra: 24 ore, 39 minute ?i 35,244 secunde. Un an mar?ian este egal cu 1,8809 ani pe Terra sau 1 an, 320 zile ?i 18,2 ore.

?nclinarea axial? a lui Marte este de 25,19 grade ?n raport cu planul s?u orbital, care este similar? cu ?nclinarea axial? a P?mantului. Drept urmare, Marte are anotimpuri ca P?mantul, de?i pe Marte sunt aproape de dou? ori mai lungi, deoarece perioada sa orbital? este mult mai lung?. ?n orientarea sa actual?, polul nord al lui Marte indic? o direc?ie similar? cu loca?ia stelei Deneb.

Marte are o excentricitate orbital? relativ pronun?at?, de aproximativ 0,09; printre planetele Sistemului Solar numai Mercur are o excentricitate orbital? mai mare. Se ?tie c? ?n trecut, Marte a avut o orbit? mult mai circular?. La un moment dat, cu 1,35 milioane de ani ?n urm? (ani tere?tri), Marte a avut o excentricitate de aproximativ 0,002, mult mai mic? decat cea a P?mantului de ast?zi. Ciclul de excentricitate al lui Marte este de 96.000 de ani tere?tri, comparativ cu ciclul P?mantului de 100.000 de ani. Marte are un ciclu de excentricitate mult mai lung, cu o perioad? de 2,2 milioane de ani tere?tri, iar acest lucru suprapune ciclul de 96.000 de ani din graficele de excentricitate. ?n ultimii 35.000 de ani, orbita lui Marte a devenit ceva mai excentric? din cauza efectelor gravita?ionale ale celorlalte planete. Distan?a cea mai apropiat? ?ntre P?mant ?i Marte va continua s? scad? u?or pentru urm?torii 25.000 de ani.

Sateli?i

Articole principale: Sateli?ii naturali ai lui Marte, Phobos (satelit) ?i Deimos (satelit)

Imagine HiRISE ?n culori ?mbun?t??ite a lui Phobos, care prezint? o serie de canale ?i cratere, ?n mare parte paralele cu craterul Stickney din dreapta

Imagine HiRISE ?n culori ?mbun?t??ite a lui Deimos (nu la scar?)

Marte are doi sateli?i naturali relativ mici, ?n form? neregulat?, ale c?ror orbite sunt foarte aproape de planet?: Phobos (diametru de aproximativ 22 km) ?i Deimos (diametru de aproximativ 12 km). Ei pot fi asteroizi capta?i sau corpuri formate din materie ejectat? de impacturile cu planeta. Ambii sateli?i au fost descoperi?i ?n 1877 de Asaph Hall. Numele lor provin de la doi dintre fiii zeului grec al r?zboiului Ares: Phobos (?panic?”, ?fric?”) ?i Deimos (?teroare”, ?temere”), care ?n mitologia greac? ?i-au ?nso?it tat?l ?n b?t?lii. Echivalentul lui Ares ?n mitologia roman? a fost Marte. ?n greaca modern?, planeta ??i p?streaz? numele vechi de Ares (Aris: ?ρη?).

De la suprafa?a lui Marte, mi?c?rile lui Phobos ?i ale lui Deimos apar diferit de cele ale Lunii. Phobos r?sare la vest, apune la est ?i r?sare din nou dup? doar 11 ore. Deimos, fiind ?n afara orbitei sincrone - unde perioada orbital? s-ar potrivi cu perioada de rota?ie a planetei - r?sare la est, dar se mi?c? lent. Perioada orbital? a lui Deimos (de aproximativ 30,5 ore) dep??e?te ziua solar? mar?ian? (24,5 ore). Pentru un observator aflat la ecuator, de la r?s?rit pan? la apus trec 2,7 zile.

Orbitele lui Phobos ?i Deimos (la scar?)

Deoarece orbita lui Phobos se afl? sub altitudinea sincron?, for?a mareic? de pe planeta Marte ?i reduce treptat orbita. ?n aproximativ 50 de milioane de ani, s-ar putea s? se pr?bu?easc? pe suprafa?a lui Marte sau s? se despart? ?ntr-o structur? de inel ?n jurul planetei. Deimos este mult mai departe de planet?, for?a mareic? este mic? pe ea, dar teoretic, la fel ca Luna P?mantului, se ?ndep?rteaz? lent de planet?.

Anima?ie ilustrand teoria c? Phobos ?i Demos origineaz? din centura de asteroizi

Originea celor doi sateli?i nu este bine ?n?eleas?. Pan? de curand, se credea c?, datorit? albedo-ul lor sc?zut ?i a compozi?iei condrit carbonat, acestea erau considerate similare cu asteroizii, sus?inand teoria capturii. Orbita instabil? a lui Phobos pare s? indice o captare relativ recent?. Ambele au ?ns? orbite circulare, ?n apropierea ecuatorului, lucru neobi?nuit pentru obiectele capturate, iar dinamica de captare necesar? este complex?. Acre?ia ?n istoria timpurie a lui Marte este o alt? posibilitate credibil?, care ?ns? nu explic? de ce compozi?ia lor pare s? semene cu asteroizi ?i nu cu Marte.

O a treia posibilitate este implicarea unui al treilea corp sau un tip de perturbare a impactului. Noi dovezi observa?ionale indic? faptul c? Phobos are un interior extrem de poros care indic? faptul c? acesta con?ine ?n principal silicate stratificate ?i alte minerale cunoscute de pe Marte, ceea ce sugereaz? formarea sa din materialul evacuat prin impactul cu suprafa?a planetei, care ulterior s-a contopit, similar cu teoria predominant? pentru originea Lunii. De?i spectrele suprafe?elor sateli?ilor ?n lumina vizibil? ?i ?n infraro?u apropiat seam?n? cu cele ale asteroizilor din centura exterioar?, spectrul lui Phobos ?n infraro?u ?ndep?rtat nu seam?n? cu nici un condrit.

Explorare

Articol principal: Explorarea planetei Marte

Roverul Curiosity pe Marte, 2016

Zeci de nave spa?iale f?r? echipaj, inclusiv orbitatori, landeri ?i roveri au fost trimise pe Marte de c?tre Uniunea Sovietic?, Statele Unite, Europa, India, Emiratele Arabe Unite ?i China pentru a studia suprafa?a, clima ?i geologia planetei.

?n prezent Marte g?zduie?te unsprezece nave spa?iale func?ionale: opt pe orbit? — 2001 Mars Odyssey, Mars Express, Mars Reconnaissance Orbiter, MAVEN, Mars Orbiter Mission, ExoMars Trace Gas Orbiter, Hope Mars Mission ?i Tianwen-1 — ?i trei la suprafa?? — Curiosity (rover), InSight (lander) ?i Perseverance (rover). Publicul poate solicita imagini de pe Marte prin intermediul programului HiWish al Mars Reconnaissance Orbiter.

Misiunea Mars Science Laboratory, numit? Curiosity a fost lansat? la 26 noiembrie 2011 ?i a ajuns pe Marte pe 6 august 2012. Roverul are o vitez? de mi?care de pan? la 90 m pe or?. Experimentele includ un laser chimic care poate deduce compozi?ia rocilor de la o distan?? de 7 m. La 10 februarie 2013, Curiosity a ob?inut primele probe de roci adanci prelevate deja dintr-un alt corp planetar, folosind burghiul s?u ?ncorporat. ?n acela?i an, a descoperit c? solul lui Marte con?ine ?ntre 1,5% ?i 3% ap? ?n mas? (de?i ata?at la al?i compu?i ?i astfel nu este accesibil ?n mod liber). Observa?iile f?cute de Mars Reconnaissance Orbiter au ar?tat anterior posibilitatea apari?iei apei ?n timpul celor mai calde luni de pe Marte.

La 24 septembrie 2014, Mars Orbiter Mission, lansat? de Organiza?ia Spa?ial? Indian? de Cercetare (ISRO), a ajuns pe orbita lui Marte. ISRO a lansat misiunea la 5 noiembrie 2013, cu scopul de a analiza atmosfera ?i topografia mar?ian?. Misiunea a folosit o orbit? de transfer Hohmann pentru a sc?pa de influen?a gravita?ional? a P?mantului ?i a fost catapultat ?ntr-o c?l?torie de nou? luni spre Marte. Este prima misiune interplanetar? asiatic? de succes.

Agen?ia Spa?ial? European?, ?n colaborare cu Roscosmos, a lansat ExoMars Trace Gas Orbiter ?i landerul Schiaparelli la 14 martie 2016. ?n timp ce Trace Gas Orbiter a intrat cu succes pe orbita lui Marte la 19 octombrie 2016, Schiaparelli s-a pr?bu?it ?n timpul ?ncerc?rii de aterizare.

?n mai 2018 a fost lansat landerul InSight al NASA. Misiunea a ajuns pe Marte ?n noiembrie 2018. InSight a detectat primul cutremur mar?ian ?n aprilie 2019.

?n 2019, nava spa?ial? MAVEN a cartografiat pentru prima dat? modelele eoliene la mare altitudine la nivelul ?ntregii planete. S-a descoperit c? vanturile care se afl? la kilometri deasupra suprafe?ei p?strau informa?ii despre formele de p?mant aflate dedesubt.

Roverul Perseverance a aterizat cu succes pe suprafa?a lui Marte la 18 februarie 2021. Rover-ul va colecta mostre pentru o misiune viitoare de recuperare care le va aduce pe P?mant.

Opportunity - panoram? Marte, 2012.

Viitor

Concept pentru un vehicul cu transfer termic nuclear bimodal pe orbita joas? a P?mantului

Agen?ia Spa?ial? European? urma s? lanseze roverul Rosalind Franklin ?n septembrie 2022. Conceptul actual pentru misiunea Mars Sample Return se va lansa ?n 2026 ?i va avea un hardware construit de NASA ?i ESA. Din cauza r?zboiului din Ucraina, programul Rosalind Franklin a fost amanat, cel pu?in pan? ?n 2024.

Au fost propuse mai multe planuri pentru o misiune uman? pe Marte de-a lungul secolului XX ?i ?n secolul XXI, dar nici o misiune uman? nu a fost lansat? ?nc?. Fondatorul SpaceX, Elon Musk, a prezentat ?n septembrie 2016 un plan pentru lansarea unei misiuni cu echipaj pe Marte ?n 2024 la un cost estimativ de dezvoltare de 10 miliarde de dolari, dar nu se preconizeaz? c? aceast? misiune va avea loc ?nainte de 2027. Actul de autorizare NASA din 2017 orienteaz? NASA s? duc? oameni aproape de sau pe suprafa?a lui Marte la ?nceputul anilor 2030.

Observa?ii istorice

Observa?ii antice ?i medievale

Galileo Galilei, prima persoan? care a v?zut Marte prin telescop ?n 1610.

Vechii sumerieni credeau c? Marte era Nergal, zeul r?zboiului ?i al bolilor. Existen?a lui Marte ca obiect r?t?citor pe cerul nop?ii a fost ?nregistrat? de astronomii egipteni antici ?i, pan? ?n 1534 ?.Hr., erau familiariza?i cu mi?carea retrograd? a planetei. ?n perioada Imperiului Neobabilonian, astronomii babilonieni f?ceau ?nregistr?ri periodice despre pozi?iile planetelor ?i observa?ii sistematice ale comportamentului lor. Despre Marte, ei ?tiau c? la fiecare 79 de ani exist? 37 de perioade sinodice sau 42 de cicluri zodiacale. Au inventat metode aritmetice pentru a face corec?ii minore la pozi?iile previzionate ale planetelor. ?n Grecia antic? planeta era cunoscut? sub numele de Πυρ?ει? (Pyr?eis).

?n secolul al IV-lea ?.Hr., Aristotel a remarcat c? Marte a disp?rut ?n spatele Lunii ?n timpul unei ocult?ri, indicand faptul c? planeta era mai departe. Ptolemeu, un grec care tr?ia ?n Alexandria, a ?ncercat s? abordeze problema mi?c?rii orbitale a lui Marte. Modelul lui Ptolemeu ?i lucrarea sa colectiv? asupra astronomiei au fost prezentate ?n colec?ia cu mai multe volume Almagest, care a devenit tratatul autoritar asupra astronomiei occidentale pentru urm?toarele paisprezece secole. Literatura din China antic? confirm? faptul c? Marte a fost cunoscut? de astronomii chinezi nu mai tarziu ?n secolul al IV-lea ?.Hr. ?n culturile din Asia de Est, Marte este denumit? ?n mod tradi?ional ?steaua focului” (chinez?:火星 ), pe baza celor cinci elemente.

?n timpul secolului al XVII-lea, aristocratul danez Tycho Brahe a m?surat paralaxa diurn? a lui Marte pe care Johannes Kepler a folosit-o pentru a face un calcul preliminar al distan?ei relative fa?? de planet?. Cand telescopul a devenit disponibil, paralaxa diurn? a lui Marte a fost din nou m?surat? ?n efortul de a determina distan?a Soare-P?mant. Aceasta a fost realizat? pentru prima dat? de Giovanni Domenico Cassini ?n 1672. M?sur?torile timpurii de paralax? au fost ?mpiedicate de calitatea instrumentelor. Singura ocultare a lui Marte de c?tre Venus observat? a fost cea din 13 octombrie 1590, v?zut? de Michael Maestlin la Heidelberg. ?n 1610, Marte a fost privit? de astronomul italian Galileo Galilei, care a fost primul care a v?zut-o prin telescop. Astronomul olandez Christiaan Huygens a fost primul care a observat detaliile suprafe?ei sale ?i a determinat perioada de rota?ie a planetei.

?Canale” mar?iene

Harta lui Schiaparelli, indicand canalele mar?iene

Articol principal: Canale mar?iene

Pan? ?n secolul al XIX-lea, rezolu?ia telescoapelor a atins un nivel suficient pentru identificarea caracteristicilor suprafe?ei. La 5 septembrie 1877 a avut loc o opozi?ie perihelic?, cand Marte a fost deosebit de aproape de P?mant. Astronomul italian Giovanni Schiaparelli a profitat de aceast? situa?ie pentru a crea prima hart? a lui Marte cu ajutorul telescopului s?u de 22 cm. El a observat ni?te linii lungi, drepte, pe suprafa?a lui Marte, pe care le-a numit ?canale” (?n italian? canali). Schiaparelli le-a considerat un fenomen natural ?i le-a dat nume de rauri cunoscute pe P?mant. Ulterior, nu a fost confirmat? existen?a acestor canale ?i s-a constatat c? a fost doar o iluzie optic?.

Percival Lowell, aici ?n timp ce observa Venus (1914), a fost un mare observator al lui Marte ?i ?i-a publicat lucr?rile ?n trei c?r?i dedicate ?planetei ro?ii”.

Influen?at de observa?ii, orientalistul Percival Lowell a fondat un observator care avea telescoape de 30 ?i 45 cm. Observatorul a fost folosit pentru a observa Marte ?n 1894 ?i la urm?toarele opozi?ii mai pu?in favorabile. A publicat mai multe c?r?i despre Marte ?i via?a de pe planet?, care au avut un impact mare asupra publicului. Canali au fost descoperite ?n mod independent de al?i astronomi, ca Henri Joseph Perrotin ?i Louis Thollon Nice, folosind unul dintre cele mai mari telescoape din acea vreme.

Schimb?rile sezoniere (constand ?n diminuarea calotelor polare ?i a zonelor ?ntunecate formate ?n timpul verii mar?iene) ?n combina?ie cu canalele au dus la specula?ii despre via?a pe Marte inclusiv credin?a de mult? vreme c? Marte con?ine m?ri ?i vegeta?ie vast?. Telescoapele existente atunci nu aveau o rezolu?ie suficient? pentru a furniza dovezi concludente. Pe m?sur? ce au fost construite telescoape mai mari, au fost observate linii drepte din ce ?n ce mai pu?in lungi. ?n timpul unei observa?ii efectuate ?n 1909 de c?tre Flammarion cu un telescop de 84 cm, au fost observate modele neregulate, dar nu s-au observat canali.

Explorare

Articol principal: Explorarea planetei Marte

?n 1965 sonda Mariner 4 a ajuns la planet? pentru prima dat?. Mariner 9 ?i Viking au permis realizarea unor h?r?i mai bune ale planetei Marte folosind datele din aceste misiuni. Un alt salt important a fost misiunea Mars Global Surveyor, lansat? ?n 1996, care a func?ionat pan? la sfar?itul anului 2006 ?i care a permis h?r?i complete, extrem de detaliate ale topografiei mar?iene, campului magnetic ?i mineralelor de pe suprafa?a planetei. Aceste h?r?i sunt disponibile online; de exemplu, pe Google Mars. Mars Reconnaissance Orbiter ?i Mars Express au continuat s? exploreze cu noi instrumente ?i s? sprijine misiunile de debarcare.

NASA ofer? dou? instrumente online: ?Mars Trek”, care ofer? vizualiz?ri ale planetei folosind date din 50 de ani de explorare ?i ?Experience Curiosity”, care simuleaz? c?l?toriile pe Marte ?n 3-D cu Curiosity.

Impact cultural

Coperta din martie 1951 a revistei Planet Stories cu povestea Amazoana neagr? de pe Marte

Marte poart? numele zeului roman al r?zboiului. ?n diferite culturi, Marte reprezint? masculinitatea ?i tinere?ea. Simbolul s?u, un cerc cu o s?geat? ?ndreptat? spre dreapta sus, este folosit ca simbol pentru sexul masculin.

Numeroasele e?ecuri ale sondelor de explorare ale planetei Marte au avut ca rezultat o contra-cultur? satiric?, dand vina e?ecurilor pe un ?Triunghi al Bermudelor” P?mant-Marte, un ?Blestem al lui Marte” sau un ?Mare Vampir Galactic” care se hr?ne?te cu nave spa?iale mar?iene.

?Mar?ieni” inteligen?i

Ideea la mod? c? Marte este populat? de mar?ieni inteligen?i a explodat la sfar?itul secolului al XIX-lea. Observa?iile ?canali” ale lui Schiaparelli combinate cu c?r?ile lui Percival Lowell, au dus la crearea imaginii lui Marte ca o planet? care era o lume uscat?, r?coroas? ?i pe moarte, cu civiliza?ii antice care construiau canale de iriga?ii.

Un anun? de s?pun din 1893 care se joac? pe ideea popular? c? Marte este populat

Multe alte observa?ii ?i declara?ii ale unor personalit??i notabile s-au ad?ugat la ceea ce s-a numit ?Febra mar?ian?”.

?n 1899, ?n timp ce investiga zgomotul radio atmosferic folosind receptoarele sale ?n laboratorul s?u din Colorado Springs, inventatorul Nikola Tesla a observat semnale repetitive pe care ulterior ?i le-a imaginat c? sunt comunica?ii radio de pe alt? planet?, eventual de pe Marte. ?ntr-un interviu din 1901, Tesla a spus:

?Dup? un timp, un gand ?mi fulger? mintea c? tulbur?rile pe care le-am observat s-ar putea datora unui control inteligent. De?i nu le-am putut descifra semnifica?ia, mi-a fost imposibil s? m? gandesc la ele ca fiind complet accidentale. Am un sentiment din ce ?n ce mai puternic c? am fost primul care a auzit salutul unei planete c?tre alta.”

Teoriile lui Tesla au ob?inut sprijin din partea Lordului Kelvin care, ?n timp ce vizita Statele Unite ?n 1902, ar fi spus c? el crede c? Tesla a preluat semnale mar?iene care au fost trimise ?n Statele Unite. Cu toate acestea, cu pu?in timp ?nainte de a p?r?si America, Kelvin a negat cu emfaz? aceste rapoarte: ?Ceea ce am spus cu adev?rat a fost c? locuitorii de pe Marte, dac? exist?, or fi putut f?r? ?ndoial? s? vad? New York-ul, ?n special str?lucirea electricit??ii”.

?ntr-un articol din New York Times din 1901, Edward Charles Pickering, directorul Observatorului Harvard College, spunea c? a primit o telegram? de la Observatorul Lowell din Arizona, care p?rea s? confirme c? Marte ?ncerca s? comunice cu P?mantul.

?La ?nceputul lunii decembrie 1900, am primit de la Observatorul Lowell din Arizona, o telegram? conform c?reia s-a v?zut o raz? de lumin? proiectat? de pe Marte (observatorul Lowell avea Marte ca specialitate), care a durat ?aptezeci de minute. Am transmis aceste informa?ii c?tre Europa ?i am trimis copii ?n toat? ?ara. Observatorul de acolo este un om atent, de ?ncredere ?i nu exist? nici un motiv de ?ndoial? c? lumina a existat. S-a afirmat c? provine dintr-un punct geografic cunoscut de pe Marte. Asta e tot. Acum, povestea a mers ?n ?ntreaga lume. ?n Europa, se sus?ine c? am fost ?n comunicare cu Marte ?i au ap?rut tot felul de exager?ri. Oricare ar fi fost lumina, nu avem nici un mijloc de a ?ti. Fie c? a avut inteligen?? sau nu, nimeni nu poate spune. Este absolut inexplicabil.”

O armat? de ma?ini de lupt? mar?iene ?ntr-o edi?ie francez? din 1906 a R?zboiul lumilor de H. G. Wells.

Ulterior, Pickering a propus crearea unui set de oglinzi ?n Texas cu inten?ia de a comunica cu mar?ienii.

Pan? ?i ?n anii 1960 ideea c? Marte era populat? era popular?; au fost publicate articole despre biologia lui Marte, respingand alte explica?ii pentru schimb?rile sezoniere de pe planet?. Publica?iile au con?inut chiar ?i scenarii detaliate ale metabolismului ?i ciclurilor chimice ale func?ion?rii ecosistemului.. Abia la mijlocul anilor 1960, sondele NASA trimise pe planet? ?n programul Mariner au risipit aceste mituri despre Marte.

Cartografierea de ?nalt? rezolu?ie a suprafe?ei lui Marte a culminat cu misiunea Mars Global Surveyor, lansat ?n 1996, care arat? absen?a complet? a urmelor, ?ns? specula?ii pseudo?tiin?ifice despre via?a inteligent? pe Marte au continuat de la comentatori precum Richard C. Hoagland. Amintind de controversa canali, aceste specula?ii se bazeaz? pe mici elemente percepute ?n imaginile navelor spa?iale, precum ?piramidele” ?i ?Fa?a de pe Marte”. Astronomul Carl Sagan a scris:

?Marte a devenit un fel de aren? mitic? asupra c?reia ne-am proiectat speran?ele ?i temerile p?mante?ti.”

Prezentarea lui Marte ?n fic?iune a fost stimulat? de culoarea sa ro?ie dramatic? ?i de specula?iile ?tiin?ifice din secolul al XIX-lea potrivit c?rora condi?iile sale de suprafa?? ar putea sus?ine nu doar via?a, ci ?i via?a inteligent?. Astfel, au ap?rut un num?r mare de scenarii de science fiction, printre care se num?r? R?zboiul lumilor de H. G. Wells, publicat ?n 1898, ?n care mar?ienii ?ncearc? s? scape de pe planeta lor muribund? invadand P?mantul. Orson Welles a f?cut o adaptare radio a R?zboiul lumilor la 30 octombrie 1938 ?n Statele Unite ?i a fost prezentat ca o ?tire live. Episodul a devenit notoriu pentru c? a provocat panic? publicului larg, cand mul?i ascult?tori au confundat povestea cu realitatea.

Marvin Mar?ianul

Lucr?ri influente descriu planeta inclusiv Cronicile mar?iene de Ray Bradbury ?n care exploratorii umani distrug accidental o civiliza?ie mar?ian?, seria Barsoom de Edgar Rice Burroughs, romanul Departe de planeta t?cut? de C. S. Lewis (1938), ?i povestiri de Robert A. Heinlein ?nainte de mijlocul anilor '60.

Autorul Jonathan Swift a f?cut referire la sateli?ii lui Marte, cu aproximativ 150 de ani ?nainte de descoperirea lor real? de c?tre Asaph Hall, detaliind descrieri ale orbitelor lor ?n capitolul al 19-lea al romanului s?u C?l?toriile lui Gulliver.

O figur? comic? a unui mar?ian inteligent, Marvin Mar?ianul, a ap?rut ?n Haredevil Hare (1948) ca un personaj din desenele animate Looney Tunes ?i a continuat ca parte a culturii populare pan? ?n prezent.

Dup? ce navele spa?iale Mariner ?i Viking au returnat imagini cu Marte a?a cum este ?ntr-adev?r, o lume aparent lipsit? de via?? ?i f?r? canale, aceste idei despre Marte au trebuit s? fie abandonate ?i s-a dezvoltat un curent pentru reprezent?ri corecte ?i realiste despre colonizarea uman? a Marte, cea mai cunoscut? dintre ele fiind trilogia Mars a lui Kim Stanley Robinson. Specula?iile pseudo-?tiin?ifice despre Fa?a de pe Marte ?i alte ?monumente” enigmatice descoperite de sondele spa?iale indic? faptul c? ideea civiliza?iilor antice de pe planet? r?mane o tem? popular? ?n science fiction, ?n special ?n film.

Vezi ?i

• Explorarea planetei Marte
• Sateli?ii naturali ai lui Marte
• Lista mun?ilor de pe Marte
• Via?? extraterestr?

Leg?turi externe

• Marte (planet?) pe Curlie
• Mars Exploration Program at NASA.gov
• Mars Trek – An integrated map browser of maps and datasets for Mars
• Google Mars and Google Mars 3D, h?r?i interactive ale planetei
• Geody Mars, mapping site that supports NASA World Wind, Celestia, and other applications
• Interactive 3D visualisation of the Martian system

Imagini

• Mars images de la Planetary Photojournal al NASA
• Mars images de la Programul Mars Exploration al NASA
• Mars images de la Malin Space Science Systems
• HiRISE image catalog de la Universitatea Arizona

Video

• Rotating color globe of Mars de Administra?ia Na?ional? a Oceanicului ?i a atmosferei
• Rotating geological globe of Mars prin Studiul Geologic al Statelor Unite
• NASA's Curiosity Finds Ancient Streambed – First Evidence of Water on Mars pe YouTube by The Science Channel (2012, 4:31)
• Flight Into Mariner Valley by Arizona State University
• High resolution video simulare care arat? Arabia Terra, Valles Marineris ?i Tharsis (vezi album pentru mai multe)
• Mars rover captures high-resolution panorama of its home (NASA)