110接警员：一天接700多个电话 指导拍照抓色狼

R?zboiul de Independen?? al Statelor Unite ale Americii
Parte a Revolu?iei Americane
?n sens orar din stanga-sus: Capitularea Lordului Cornwallis?(d) dup? asediul Yorktownului?(d), b?t?lia de la Trenton?(d), Moartea generalului Warren?(d) ?n b?t?lia de la Bunker Hill, B?t?lia de la Long Island, ?i B?t?lia de la Guilford Court House?(d)
Informa?ii generale
Perioad? 19 aprilie 1775 – 3 septembrie 1783 (8 ani, 4 luni ?i 15 zile) Ratificare efectiv?: 12 mai 1784 Loc Estul Americii de Nord?(d), nordul Oceanului Atlantic, Caraibele Rezultat Victorie a americanilor ?i alia?ilor lor Semnarea Declara?iei de independen?? a SUA ?n 1776. Marea Britanie a recunoscut independen?a SUA dup? semnarea tratatului de la Paris. Sfar?itul Primului Imperiu Britanic Modific?ri teritoriale Marea Britanie cedeaz? ?n general toate teritoriile continentale de la est de fluviul Mississippi, de la sud de Marile Lacuri, ?i de la nord de Floride?(d) Statelor Unite. Marea Britanie cedeaz? Tobago ?i Senegalul Fran?ei. Marea Britanie cedeaz? Menorca?(d), Florida de Vest ?i Florida de Est Spaniei.
Beligeran?i
Patrio?ii?(d): Cele treisprezece colonii (1775) Coloniile Unite?(d) (1775–1776) Statele Unite (din 1776) List? New Hampshire?(d) Massachusetts?(d) Rhode Island?(d) Connecticut?(d) New York New Jersey?(d) Pennsylvania?(d) Delaware?(d) Maryland?(d) Virginia?(d) North Carolina?(d) South Carolina?(d) Georgia?(d) Regatul Fran?ei Spania?(d) Provinciile Unite	Regatul Marii Britanii Loiali?tii?(d) Quebec?(d) Nova Scotia Florida de Vest Florida de Est
Conduc?tori
Peyton Randolph?(d) John Hancock Benjamin Franklin George Washington Horatio Gates?(d) Nathanael Greene?(d) Henry Knox?(d) John Sullivan?(d) Benedict Arnold  George Rogers Clark?(d) Lafayette Rochambeau?(d) Bernardo de Gálvez?(d)	George al III-lea Lord North Lord Shelburne Lord George Germain?(d) Thomas Gage?(d) William Howe?(d) Henry Clinton?(d) John Burgoyne Charles Cornwallis?(d) Benedict Arnold Henry Hamilton?(d) Banastre Tarleton?(d)
Efective
Statele Unite: Armata ?i mili?ia?(d): 40.000 (medie) Marina: 53 fregate ?i sloopuri?(d) Pu?ca?i marini?(d): 2131 (maxim) Marinele statelor?(d): 106 nave (total) France: Armata?(d): 10.800 Marina: 2 flote; escorte Spania: Armata?(d): 12.000 Marina?(d): 1 flot?; escorte B??tina?i americani: Necunoscut	Marea Britanie: Armata?(d): 48.000 (medie), cei mai mul?i ?n America de Nord Navy: Flote dedicate & escadrile de blocad? Trupe loialiste?(d): 25,000 (total) Trupe germane?(d): 29.875 (total) B??tina?i americani: 13.000
Pierderi
Statele Unite: 178.800–223.800 total mor?i 6800 mor?i 6100 r?ni?i 17.000 mor?i de boli 25.000–70.000 mor?i ?n r?zboi 130.000 mor?i de variol? Fran?a: 2112 mor?i– Coasta de Est Spania: 371 mor?i – Florida de V. 4,000 mor?i – prizonieri B??tina?i americani: Necunoscut	Marea Britanie: 8500 mor?i Germani: 7774 total mor?i 1800 mor?i 4888 dezertori Loiali?ti?(d): 7,000 total mor?i 1,700 mor?i 5,300 mor?i de boli B??tina?i americani: 500 total mor?i

百度 云河都市研究院院长、东京经济大学教授周牧之表示，鉴于空气污染状况有所缓解，2017版对空气污染指标的权重有所调整。

R?zboiul de Independen?? al Statelor Unite ale Americii (19 aprilie 1775 – 3 septembrie 1783), cunoscut ?i sub denumirea de R?zboiul Revolu?ionar American sau R?zboiul Revolu?iei Americane, a fost o mare conflagra?ie, eveniment central al Revolu?iei Americane. Considerat pe scar? larg? drept r?zboiul care a asigurat independen?a Statelor Unite, el a izbucnit la 19 aprilie 1775, dup? care au urmat Rezolu?ia Lee^?(d) din 2 iulie 1776 ?i Declara?ia de Independen?? din 4 iulie 1776. Patrio?ii^?(d) americani au fost sprijini?i de Regatul Fran?ei ?i, ?ntr-o m?sur? mai mic?, de Regatul Spaniei^?(d) ?i Republica Neerlandez?, ?ntr-un conflict care a avut loc ?n America de Nord, Caraibe ?i Oceanul Atlantic.

?n r?zboi, for?ele patrio?ilor americani^?(d) au fost sprijinite de Regatul Fran?ei ?i, ?ntr-o m?sur? mai mic?, de Regatul Spaniei^?(d) ?i Republica Neerlandez?. Britanicii au fost sprijini?i de mercenari hessieni^?(d) din Germania de ast?zi. Conflictul a fost purtat ?n America de Nord, Caraibe ?i Oceanul Atlantic.

?nfiin?ate prin cart? regal?^?(d) ?n secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea, coloniile americane erau ?n mare parte autonome ?n afacerile interne ?i prospere din punct de vedere comercial, f?cand comer? cu Marea Britanie ?i cu coloniile acesteia din Caraibe^?(d), precum ?i cu alte puteri europene prin intermediul antrepozitelor^?(d) acestora din Caraibe. Dup? victoria britanic? asupra francezilor ?n R?zboiul de ?apte Ani din 1763, au ap?rut tensiuni ?ntre metropol? ?i cele 13 colonii ale ei pe teme de comer?, politica din Teritoriul de Nord-Vest ?i m?surile fiscale, inclusiv Legea Timbrului ?i Legile Townshend^?(d). Opozi?ia colonial? a dus la masacrul de la Boston^?(d) din 1770, care a promovat ?n mare m?sur? ideea independen?ei fa?? de Marea Britanie. De?i m?surile fiscale anterioare au fost abrogate, Parlamentul a adoptat ?n 1773 Legea Ceaiului^?(d), m?sur? care a dus la Partida de Ceai de la Boston din 16 decembrie. Ca r?spuns, Parlamentul a impus a?a-numitele Legi Intolerabile^?(d) la mijlocul anului 1774, ?nchizand portul Boston^?(d), revocand carta coloniei Massachusetts ?i punand colonia sub controlul direct al guvernului britanic.

M?surile au starnit tulbur?ri ?n toate coloniile, dintre care 12 au trimis delega?i la Philadelphia la ?nceputul lui septembrie 1774 pentru a organiza un protest sub forma Primului Congres Continental. ?ntr-un apel adresat regelui George al III-lea al Marii Britanii ?n c?utarea p?cii, Congresul a ?ntocmit o peti?ie adresat? regelui^?(d), dar a amenin?at ?i cu boicotul m?rfurilor britanice prin acordul denumit Asocia?ia Continental?^?(d), ?n cazul ?n care Legile Intolerabile nu erau retrase. ?n ciuda ?ncerc?rilor de a ajunge la o solu?ie pa?nic?, dup? masacrul de la Westminster^?(d) din martie, luptele au ?nceput cu b?t?lia de la Lexington din 19 aprilie 1775, iar ?n iunie Congresul a autorizat crearea unei Armate Continentale sub comanda lui George Washington. De?i ?politica de constrangere” sus?inut? de guvernul North^?(d) a ?ntampinat opozi?ie din partea unei fac?iuni^?(d) din Parlament, ambele p?r?i au considerat din ce ?n ce mai mult c? conflictul este inevitabil. Peti?ia Ramurii de M?slin^?(d) trimis? de Congres lui George al III-lea ?n iulie 1775 a fost respins?, iar ?n august Parlamentul a declarat coloniile ?n stare de rebeliune^?(d).

Dup? pierderea Bostonului^?(d) ?n martie 1776, Sir William Howe^?(d), noul comandant suprem britanic, a lansat campania din New York ?i New Jersey^?(d). El a cucerit New York City ?n noiembrie, ?nainte ca Washington s? ob?in? victorii mici, dar semnificative la Trenton^?(d) ?i Princeton, care au redat ?ncrederea patrio?ilor. ?n vara anului 1777, Howe a reu?it s? cucereasc? Philadelphia^?(d), dar ?n octombrie o for?? separat? sub comanda lui John Burgoyne a fost for?at? s? se predea la Saratoga. Aceast? victorie a fost crucial? ?n a convinge puteri precum Fran?a ?i Spania c? Statele Unite ale Americii independente sunt o entitate viabil?. Armata Continental? a intrat apoi la iernat ?n Valley Forge^?(d), unde generalul von Steuben^?(d) a condus un proces de instruire care a transformat-o ?ntr-o unitate de lupt? organizat?.

Fran?a a oferit SUA sprijin economic ?i militar informal ?nc? de la ?nceputul rebeliunii, iar dup? Saratoga cele dou? ??ri au semnat un acord comercial^?(d) ?i un Tratat de Alian??^?(d) ?n februarie 1778. ?n schimbul unei garan?ii a independen?ei, Congresul s-a al?turat Fran?ei ?n r?zboiul s?u global cu Marea Britanie^?(d) ?i a acceptat s? apere Indiile de Vest franceze^?(d). De asemenea, Spania s-a aliat cu Fran?a ?mpotriva Marii Britanii prin tratatul de la Aranjuez (1779)^?(d), de?i nu s-a aliat oficial ?i cu americanii. Cu toate acestea, accesul la porturile din Louisiana spaniol?^?(d) le-a permis patrio?ilor s? importe arme ?i provizii, ?n timp ce campania spaniol? de pe coasta Golfului^?(d) a privat Marina Regal? Britanic? de baze importante din sud.

Toate acestea au subminat strategia din 1778 conceput? de ?nlocuitorul lui Howe, Sir Henry Clinton^?(d), care a adus r?zboiul ?n Sudul Statelor Unite. ?n ciuda succesului ini?ial, pan? ?n septembrie 1781, Cornwallis^?(d) a fost asediat de o for?? franco-american? ?n Yorktown^?(d). Dup? ce ?ncercarea de a reaproviziona garnizoana a e?uat^?(d), Cornwallis a capitulat ?n octombrie. De?i r?zboaiele britanicilor cu Fran?a ?i Spania au continuat ?nc? doi ani, for?ele Marii Britanii din America au fost ?n general limitate la mai multe porturi ?i forturi din vest, ?n timp ce luptele ?n America de Nord au ?ncetat ?n mare m?sur?. ?n aprilie 1782, guvernul North a fost ?nlocuit cu un nou guvern britanic^?(d) care a acceptat independen?a coloniilor americane ?i a ?nceput s? negocieze tratatul de la Paris. Odat? cu ratificarea tratatului la 3 septembrie 1783, Marea Britanie a acceptat independen?a coloniilor, iar r?zboiul s-a ?ncheiat oficial. Tratatele de la Versailles^?(d) au rezolvat conflictele Marii Britanii cu Fran?a^?(d) ?i Spania^?(d).

Preludiul Revolu?iei

Hart? a ca?tigurilor teritoriale ale Marii Britanii ?i Spaniei ?n urma R?zboiului Francez ?i Indian cu teritorii de?inute de britanici ?nainte de 1763 (ro?u), teritorii ob?inute de Marea Britanie ?n 1763 (roz), ?i teritorii cedate Regatului Spaniei^?(d) ?n secret ?n 1762 (galben deschis).

R?zboiul Francez ?i Indian, parte a conflictului global mai larg cunoscut sub numele de R?zboiul de ?apte Ani, s-a ?ncheiat cu pacea de la Paris din 1763, prin care Fran?a a renun?at la posesiunile sale din Noua Fran??. Dobandirea teritoriilor Canadei Atlantice^?(d) ?i Floridei de Vest, locuite ?n mare parte de catolici vorbitori de limb? francez? sau spaniol?, a determinat autorit??ile britanice s?-?i consolideze st?panirea populandu-le cu coloni?ti vorbitori de limb? englez?. Prevenirea conflictelor dintre coloni?ti ?i triburile b??tina?e americane de la vest de Mun?ii Apala?i puteau ?i ele s? reduc? costul unei ocupa?ii militare costisitoare.

Linia Proclama?iei din 1763^?(d) a fost conceput? pentru a atinge aceste obiective prin reorientarea expansiunii coloniale spre nord ?n Nova Scotia ?i spre sud ?n Florida, cu fluviul Mississippi ca linie de desp?r?ire ?ntre posesiunile britanice ?i cele spaniole din America. Coloniz?rile dincolo de limitele din 1763 au fost strict restric?ionate, ?n timp ce revendic?rile coloniilor individuale la vest de aceast? linie au fost anulate, ?n special ale Virginiei ?i Massachusettsului, care pretindeau c? grani?ele lor se extind de la Atlantic la Pacific.

?n cele din urm?, vastul schimb de teritorii a destabilizat alian?ele existente ?i re?elele comerciale dintre coloni?ti ?i b??tina?ii americani din vest, ?i invadarea dincolo de Linia Proclama?iei s-a dovedit imposibil de prevenit. Cu excep?ia Virginiei ?i a altora care fuseser? ?private” de drepturile lor ?n ?inuturile vestice, legislativele coloniale^?(d) erau ?n general de acord asupra principiului unor grani?e, dar nu erau de acord cu privire la locul unde ar fi ele fixate, ?n timp ce mul?i coloni?ti erau deranja?i de restric?ii. Deoarece punerea ?n aplicare necesita garnizoane permanente de-a lungul frontierei, s-au ivit dispute din ce ?n ce mai acerbe cu privire la cine ar trebui s? pl?teasc? pentru ele.

Fiscalitatea ?i legisla?ia

De?i administrate direct de Coroan?, prin intermediul unui guvernator local, deciziile cu privire la treburile cotidiene ale coloniilor erau ?n mare parte luate de proprietari de p?manturi autohtoni. Afacerile externe erau gestionate de Londra, dar la nivel local a fost format? o mili?ie^?(d) colonial?. Odat? cu sfar?itul amenin??rii franceze ?n 1763, elitele din colonii se a?teptau la reducerea taxelor, nu la cre?terea lor. Pe de alt? parte, datoriile uria?e generate de R?zboiul de ?apte Ani ?i solicit?rile contribuabililor britanici pentru reducerea cheltuielilor guvernamentale au f?cut ca Parlamentul s? se a?tepte ca coloniile s? ??i finan?eze propria ap?rare.

Guvernul Grenville^?(d) (1763–1765) a instruit Marina Regal? s? opreasc? comer?ul cu m?rfuri de contraband? ?i s? colecteze taxele vamale ce trebuiau percepute ?n porturile americane. Cea mai important? tax? era cea impus? prin Legea Melasei din 1733; de obicei ignorat? ?nainte de 1763, ea avea un impact economic semnificativ, deoarece 85% din exporturile de rom din New England erau fabricate din melas? de import. Aceste m?suri au fost urmate de Legea Zah?rului^?(d) ?i Legea Timbrului^?(d), care impuneau taxe suplimentare asupra coloniilor ?n scopul finan??rii ap?r?rii frontierei din vest. ?n iulie 1765, Partidul Whig^?(d) a format primul guvern Rockingham^?(d), care a abrogat Legea Timbrului ?i a redus impozitul pe melasa de import pentru a sprijini economia New Englandului, dar a reafirmat autoritatea parlamentar? prin Legea Declarativ?.

Aceasta nu a ajutat prea mult la a pune cap?t nemul?umirilor; ?n 1768, a izbucnit o revolt? ?n Boston cand autorit??ile au confiscat sloopul Liberty^?(d), suspectat de contraband?. Tensiunile au crescut ?i mai mult ?n martie 1770, cand trupele britanice au tras asupra civililor care aruncau pietre, ucigand cinci persoane ?n ceea ce a r?mas ?n istorie ca masacrul de la Boston^?(d). Masacrul a coincis cu abrogarea par?ial? a legilor Townshend^?(d) de c?tre guvernul North^?(d) de orientare Tory, care a ajuns la putere ?n ianuarie 1770 ?i a r?mas ?n func?ie pan? ?n 1781. North a insistat s? p?streze taxele pe ceai pentru a consacra dreptul Parlamentului de a impozita coloniile; suma era modic?, dar ignora faptul c? americanilor li se p?rea inacceptabil principiul ?n sine.

Tensiunile au escaladat ?n urma distrugerii unui vas vamal ?n Afacerea Gaspee^?(d) din iunie 1772, apoi au ajuns la apogeu ?n 1773. O criz? bancar?^?(d) a fost aproape s? duc? la pr?bu?irea Companiei Indiilor Orientale, care domina economia britanic?; pentru a o sus?ine, Parlamentul a adoptat Legea Ceaiului, prin care ?i-a asumat monopolul comercial ?n cele treisprezece colonii. ?ntrucat cea mai mare parte a ceaiului american fusese introdus ilegal de olandezi, acestei legi i se opuneau cei care gestionau comer?ul ilegal, dar era v?zut? ?i ca o nou? tentativ? de a impune principiul impozit?rii de c?tre Parlament. ?n decembrie 1773, un grup numit Fiii Libert??ii, deghiza?i ?n amerindieni Mohawk, au aruncat 342 de l?zi cu ceai ?n portul Boston, eveniment cunoscut mai tarziu sub numele de partida de ceai de la Boston. Parlamentul a r?spuns adoptand a?a-numitele Legi Intolerabile^?(d), care vizau anume colonia Massachusetts, de?i mul?i coloni?ti ?i membri ai opozi?iei Whig le considerau o amenin?are la adresa libert??ii ?n general. Acestea au dus la cre?terea simpatiei pentru cauza patrio?ilor la nivel local, dar ?i ?n Parlament ?i ?n presa londonez?.

Ruptura fa?? de coroana britanic?

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, camerele inferioare alese^?(d) ale legislativelor coloniale au ob?inut din ce ?n ce mai multe din prerogativele guvernatorilor regali. Dominate de proprietari de p?mant ?i negustori mai mici, aceste adun?ri au ?nfiin?at acum legislative provinciale ad-hoc, numite fie congrese, fie conven?ii ori conferin?e, care au ?nlocuit efectiv orice control regal. Cu excep?ia Georgiei, dou?sprezece colonii au trimis reprezentan?i la Primul Congres Continental pentru a conveni asupra unui r?spuns unitar la criz?. Mul?i dintre delega?i s-au temut c? un boicot total ar duce la r?zboi ?i au trimis o peti?ie regelui^?(d) prin care cereau abrogarea Legilor Intolerabile. Cu toate acestea, dup? unele dezbateri, pe 17 septembrie 1774, Congresul a aprobat Hot?rarile Suffolk^?(d) din Massachusetts ?i pe 20 octombrie a adoptat Asocierea Continental?; pe baza unui proiect preg?tit de Prima Conven?ie din Virginia din august, aceasta a instituit sanc?iuni economice^?(d) ?mpotriva Marii Britanii.

De?i ?i refuza autoritatea asupra afacerilor interne americane, o fac?iune condus? de James Duane^?(d) ?i viitorul loialist Joseph Galloway^?(d) a insistat ca Congresul s? recunoasc? dreptul Parlamentului de a reglementa comer?ul colonial. A?teptand concesii din partea administra?iei North, Congresul a autorizat comitetele ?i conven?iile extralegale ale legislativelor coloniale s? impun? boicotul; aceasta a reu?it s? reduc? importurile britanice cu 97% din 1774 pan? ?n 1775. Cu toate acestea, pe 9 februarie, Parlamentul a declarat Massachusettsul ?n stare de rebeliune ?i a instituit o blocad? a coloniei. ?n iulie, Legile de Restric?ionare au limitat comer?ul colonial cu Indiile Occidentale Britanice^?(d) ?i cu Marea Britanie, ?i au interzis navelor din New England s? acceseze pesc?riile de cod din Newfoundland. Cre?terea tensiunilor a dus la o lupt? pentru controlul armur?riilor mili?iei, pe care fiecare Adunare era obligat? prin lege s? le ?ntren?in? pentru ap?rare. Pe 19 aprilie 1775, o tentativ? a britanicilor de a-?i asigura arsenalul de la Concord a culminat cu b?t?liile de la Lexington ?i Concord, care au declan?at r?zboiul.

Reac?ii politice

Comitetul celor cinci^?(d), care au fost ?ns?rcina?i cu redactarea declara?iei de independen??, inclusiv (de la stanga la dreapta): John Adams (pre?edinte), Roger Sherman^?(d), Robert Livingston^?(d), Thomas Jefferson (principalul autor al declara?iei), ?i Benjamin Franklin

Dup? victoria patrio?ilor la Concord, modera?ii din Congres ?n frunte cu John Dickinson au redactat Peti?ia Ramurii de M?slin^?(d), oferindu-se s? accepte autoritatea regal? ?n schimbul medierii lui George al III-lea ?n disput?. Deoarece peti?ia a fost urmat? imediat de Declara?ia cauzelor ?i necesit??ii de a ridica armele^?(d), secretarul pentru Colonii, Lord Dartmouth^?(d), a considerat oferta ca fiind nesincer?; a refuzat s? prezinte regelui peti?ia care a fost, prin urmare, respins? la ?nceputul lunii septembrie. De?i corect? din punct de vedere constitu?ional, din moment ce George nu se putea opune propriului s?u guvern, ac?iunea i-a dezam?git pe acei americani care sperau c? el va media disputa, ?n timp ce ostilitatea limbajului s?u i-a iritat chiar ?i pe membrii loiali?ti^?(d) ai Congresului. Combinat? cu Proclama?ia de rebeliune, emis? pe 23 august ca r?spuns la b?t?lia de la Bunker Hill, ea a pus cap?t speran?elor pentru o solu?ie pa?nic? a conflictului.

Sus?inut de Partidul Whig^?(d), Parlamentul a respins ini?ial impunerea de m?suri coercitive cu 170 de voturi, temandu-se c? o politic? agresiv? i-ar ?mpinge pur ?i simplu pe americani c?tre independen??. Cu toate acestea, pan? la sfar?itul anului 1774, pr?bu?irea autorit??ii britanice a ?nsemnat c? atat Lord North, cat ?i George al III-lea erau convin?i c? r?zboiul era inevitabil. Dup? Boston, Gage a ?ncetat opera?iunile ?i a a?teptat ?nt?riri; Parlamentul irlandez^?(d) a aprobat recrutarea de noi regimente, permi?and totodat? ?n premier? catolicilor s? se ?nroleze. Marea Britanie a semnat ?i o serie de tratate cu statele germane pentru a primi trupe suplimentare^?(d). ?n decurs de un an, a adus o armat? de peste 32.000 de oameni ?n America, cea mai mare trimis? vreodat? ?n afara Europei la acea vreme.

Angajarea de solda?i germani ?mpotriva unor oameni considera?i a fi cet??eni britanici a avut parte de mult? opozi?ie ?n Parlament, precum ?i ?n adun?rile coloniale; combinat? cu lipsa de activitate a lui Gage, opozi?ia fa?? de folosirea trupelor str?ine a permis patrio?ilor s? preia controlul asupra legislativului. Sprijinul pentru independen?? a fost stimulat de pamfletul lui Thomas Paine intitulat Common Sense^?(d) (?Bunul sim?”), care sus?inea autoguvernarea american? ?i a fost retip?rit pe scar? larg?. Pentru a redacta Declara?ia de Independen??, Congresul a ?ns?rcinat Comisia celor cinci^?(d), format? din Thomas Jefferson, John Adams, Benjamin Franklin, Roger Sherman^?(d) ?i Robert Livingston. Identificandu-i pe locuitorii celor Treisprezece Colonii drept ?un singur popor”, el a dizolvat simultan leg?turile politice cu Marea Britanie, incluzand ?n acela?i timp o list? lung? de presupuse ?nc?lc?ri ale ?drepturilor englezilor” comise de George al III-lea.

Pe 2 iulie, Congresul a votat pentru independen?? ?i a publicat declara?ia pe 4 iulie, pe care Washington a citit-o trupelor sale din New York City pe 9 iulie. ?n acest moment, Revolu?ia a ?ncetat s? mai fie o disput? intern? asupra politicilor comerciale ?i fiscale ?i a devenit un r?zboi civil, deoarece fiecare stat reprezentat ?n Congres era angajat ?ntr-o lupt? cu Marea Britanie, dar era divizat ?i ?ntre patrioti ?i loiali?ti. Patrio?ii cereau ?n general independen?a fa?? de Marea Britanie ?i o nou? uniune na?ional? ?n Congres, ?n timp ce loiali?tii r?maneau fideli st?panirii britanice. Estim?rile numerelor variaz?, o sugestie fiind c? popula?ia ?n ansamblu era ?mp?r?it? ?n mod egal ?ntre patrio?ii dedica?i, loiali?tii dedica?i ?i cei care erau indiferen?i. Al?ii calculeaz? ?mp?r?irea ca fiind 40% patrio?i, 40% neutri, 20% loiali?ti, dar cu varia?ii considerabile de la regiune la regiune.

La izbucnirea r?zboiului, Congresul ?i-a dat seama c? ?nfrangerea Marii Britanii necesita alian?e cu puteri str?ine ?i strangere de informa?ii. Comitetul de coresponden?? secret? a fost format cu ?unicul scop de a coresponda cu prietenii no?tri din Marea Britanie ?i din alte p?r?i ale lumii”. Din 1775 pan? ?n 1776, comitetul a ?mp?rt??it informa?ii, a construit alian?e prin coresponden?? secret?, ?i a angajat agen?i secre?i ?n Europa pentru a colecta informa?ii, a efectua opera?iuni sub acoperire, a analiza publica?ii str?ine ?i a ini?ia campanii de propagand? a Patrio?ilor. Paine a servit ca secretar, ?n timp ce Benjamin Franklin ?i Silas Deane^?(d), trimi?i ?n Fran?a pentru a recruta geni?ti militari, au jucat un rol esen?ial ?n ob?inerea ajutorului francez de la Paris.

Izbucnirea r?zboiului

Britanicii resping un atac al Armatei Continentale ?n b?t?lia de la Quebec din decembrie 1775

Sergentul William Jasper^?(d) din Regimentul 2 Carolina de Sud^?(d) ?nal?? drapelul fortului ?n b?t?lia de la Sullivan's Island^?(d) din Charleston, Carolina de Sud, ?n iunie 1776

R?zboiul a constat din dou? teatre principale de campanie ?n cele treisprezece state ?i unul mai mic, dar important din punct de vedere strategic, ?n vestul Mun?ilor Apala?i^?(d). Luptele au ?nceput ?n Teatrul de Nord^?(d) ?i au fost cele mai aprige din 1775 pan? ?n 1778. Patrio?ii au ob?inut mai multe victorii strategice ?n sud^?(d) ?i, dup? ce au ?nvins o armat? britanic? la Saratoga ?n octombrie 1777, francezii au intrat oficial ?n r?zboi ca aliat al americanilor.

?n 1778, Washington a ?mpiedicat armata britanic? s? ias? din New York, ?n timp ce mili?ia condus? de George Rogers Clark,^?(d) sprijinit? de coloni?ti francofoni^?(d) ?i alia?ii lor indieni, au cucerit vestul Quebecului, care a devenit Teritoriul de Nord-Vest. Cum r?zboiul din nord ajunsese ?n impas, ?n 1779 britanicii au recurs la Strategia Sudului^?(d), care urm?rea s? mobilizeze sprijinul loiali?tilor din regiune ?i s? reocupe teritoriul controlat de patrio?i la nord de golful Chesapeake^?(d). Campania a avut ini?ial succes, capturarea Charlestonului^?(d) de c?tre britanici fiind un regres major pentru Patrio?ii din sud; o for?? franco-american? a ?nconjurat ?ns? o armat? britanic? la Yorktown^?(d) ?i capitularea lor ?n octombrie 1781 a pus cap?t efectiv luptelor din America de Nord.

Primele ciocniri

La 14 aprilie 1775, Sir Thomas Gage^?(d), comandantul-suprem al Americii de Nord^?(d) din 1763 ?i guvernator al Massachusettsului^?(d) din 1774, a primit ordin s? ia m?suri ?mpotriva patrio?ilor. El s-a hot?rat s? distrug? armamentul stocat de mili?ii la Concord, Massachusetts ?i s?-i captureze pe John Hancock ?i Samuel Adams, care erau considera?i principalii instigatori ai rebeliunii. Opera?iunea urma s? ?nceap? ?n jurul miezului nop?ii pe 19 aprilie, ?n speran?a de a fi terminat? ?nainte ca patrio?ii s? poat? r?spunde. Paul Revere a aflat ?ns? de plan ?i l-a anun?at pe c?pitanul Parker, comandantul mili?iei din Concord, care s-a preg?tit s? se opun? tentativei de confiscare. Prima ac?iune a r?zboiului, denumit? adesea ?mpu?c?tura auzit? ?n jurul lumii^?(d), a fost o scurt? ciocnire la Lexington, urmat? de b?t?lia de la Lexington ?i Concord. Trupele britanice au pierdut aproximativ 300 de oameni ?nainte de a se retrage ?n Boston, care a fost apoi asediat^?(d) de mili?ie.

?n mai, au sosit ca ?nt?riri 4.500 de solda?i britanici sub comanda generalilor William Howe^?(d), John Burgoyne ?i Sir Henry Clinton^?(d). Pe 17 iunie, ei au ocupat Peninsula Charlestown dup? b?t?lia de la Bunker Hill, un asalt frontal ?n care au pierdut peste 1.000 de oameni. Consternat de ca?i oameni a pierdut ?ntr-o lupt? din care a ca?tigat foarte pu?in, Gage a cerut Londrei o armat? mai mare pentru a suprima r?scoala, dar a fost ?nlocuit la comand? de Howe.

La 14 iunie 1775, Congresul ?i-a asumat comanda for?elor patrio?ilor din afara Bostonului, iar liderul Congresului, John Adams, l-a nominalizat pe George Washington drept comandant suprem al noii Armate Continentale. Washington comandase anterior regimente de mili?ie din Virginia ?n R?zboiul Francez ?i Indian, iar pe 16 iunie, John Hancock l-a proclamat oficial ?General ?i Comandant suprem al armatei Coloniilor Unite”. El a preluat comanda pe 3 iulie, preferand s? ?nt?reasc? Dorchester Heights^?(d), din afara Bostonului ?i s? nu ia ?nc? cu asalt ora?ul. La ?nceputul lunii martie 1776, colonelul Henry Knox^?(d) a sosit cu artileria grea^?(d) dobandit? dup? capturarea Fortului Ticonderoga^?(d). Sub acoperirea ?ntunericului, pe 5 martie, Washington le-a plasat pe Dorchester Heights, de unde puteau trage asupra ora?ului ?i navelor britanice din portul Boston^?(d). Temandu-se de un nou Bunker Hill, Howe a evacuat ora?ul pe 17 martie^?(d) f?r? alte pierderi ?i a navigat c?tre Halifax, Nova Scotia, ?n timp ce Washington s-a deplasat spre sud, spre New York.

?ncepand cu august 1775, corsarii americani au atacat ora?ele din Nova Scotia, inclusiv Saint John^?(d), Charlottetown^?(d) ?i Yarmouth^?(d). ?n 1776, John Paul Jones^?(d) ?i Jonathan Eddy^?(d) au atacat Canso^?(d) ?i, respectiv, Fort Cumberland^?(d). Oficialii britanici din Quebec^?(d) au ?nceput s? negocieze cu irochezii pentru a ob?ine sprijinul lor, ?n timp ce emisarii americani ?i ?ndemnau s? r?man? neutri. Con?tient de ?nclina?iile b??tina?ilor americani c?tre britanici ?i temandu-se de un atac anglo-indian dinspre Canada, Congresul a autorizat o a doua invazie ?n aprilie 1775. Dup? ?nfrangerea din b?t?lia de la Quebec din 31 decembrie, americanii au men?inut o blocad? aproximativ? a ora?ului pan? cand s-au retras pe 6 mai 1776. O a doua ?nfrangere la Trois-Rivières^?(d) pe 8 iunie a pus cap?t opera?iunilor din Quebec.

Britanicii au ?ncercat s?-i urm?reasc?, dar au fost ini?ial bloca?i de vasele americane pe lacul Champlain^?(d) pan? cand victoria din insula Valcour^?(d) din 11 octombrie i-a for?at pe americani s? se retrag? la Fort Ticonderoga^?(d), ?n timp ce ?n decembrie o r?scoal? ?n Nova Scotia sprijinit? de Massachusetts a fost ?nfrant? la Fort Cumberland^?(d). Aceste e?ecuri au afectat sprijinul public pentru cauza patrio?ilor, iar politicile antiloialiste agresive din coloniile din New England^?(d) i-au ?nstr?inat pe canadieni.

?n Virginia, o ?ncercare a guvernatorului Lord Dunmore^?(d) de a confisca depozitele mili?iei^?(d) pe 20 aprilie 1775 a dus la o escaladare a tensiunilor, dar conflictul a fost evitat pentru moment. Aceasta s-a schimbat dup? publicarea Proclama?iei lui Dunmore^?(d) pe 7 noiembrie 1775, promi?and libertate sclavilor^?(d) care fugeau de la st?panii lor patrio?i ?i acceptau s? lupte pentru Coroan?. For?ele britanice au fost ?nvinse la Great Bridge^?(d) pe 9 decembrie ?i s-au refugiat pe navele britanice ancorate lang? portul Norfolk. Cand a treia Conven?ie a Virginiei^?(d) a refuzat s?-?i desfiin?eze mili?ia sau s? accepte legea mar?ial?, Dunmore a ordonat Arderea Norfolkului^?(d) la 1 ianuarie 1776.

Asediul lui Ninety Six^?(d) a ?nceput pe 19 noiembrie ?n Carolina de Sud^?(d) ?ntre mili?iile loialiste ?i patrio?i, iar loiali?tii au fost ulterior alunga?i din colonie ?n Campania din z?pad?^?(d). ?n Carolina de Nord^?(d) au fost recruta?i loiali?ti pentru a reafirma domina?ia britanic? ?n Sud, dar au fost ?nvin?i decisiv ?n b?t?lia de la Moore's Creek Bridge^?(d). O expedi?ie britanic? trimis? s? recucereasc? Carolina de Sud a lansat un atac asupra Charlestonului ?n b?t?lia de pe Insula lui Sullivan^?(d) pe 28 iunie 1776 dar a e?uat ?i a l?sat Sudul sub controlul patrio?ilor pan? ?n 1780.

Penuria de praf de pu?c? a determinat Congresul s? autorizeze o expedi?ie naval? ?mpotriva Bahamasului pentru a-?i asigura muni?iile depozitate acolo. Pe 3 martie 1776, o escadril? american? sub comanda lui Esek Hopkins a aterizat la cap?tul de est al Nassaului^?(d) ?i a ?ntalnit o rezisten?? minim? la Fort Montagu^?(d). Trupele lui Hopkins au m?r??luit apoi spre Fort Nassau^?(d). Hopkins ?i promisese guvernatorului Montfort Browne^?(d) ?i locuitorilor civili din zon? c? vie?ile ?i propriet??ile lor nu vor fi ?n niciun pericol dac? nu opun rezisten??, iar ace?tia s-au conformat. Hopkins a capturat depozite mari de praf de pu?c? ?i alte muni?ii, atat de multe ?ncat a trebuit s? rechizi?ioneze o nav? suplimentar? din port pentru a transporta proviziile ?napoi acas?, cand a plecat pe 17 martie. O lun? mai tarziu, dup? un scurt duel^?(d) cu HMS Glasgow^{?(en)[traduce?i]}, s-au ?ntors la New London, Connecticut, baza pentru opera?iunile navale americane ?n timpul Revolu?iei.

Contraofensiva britanic? din New York

Britanicii au folosit The Narrows^?(d), care leag? Golful New York de Sus^?(d) de cel de Jos^?(d), pentru a izola Fort Washington^?(d) ?n b?t?lia de la Fort Washington^?(d) din noiembrie 1776.

Dup? regruparea la Halifax, Nova Scotia^?(d), William Howe era hot?rat s? mute lupta pe teritoriul americanilor. El a navigat spre New York ?n iunie 1776 ?i a ?nceput s? debarce trupe pe Staten Island, lang? intrarea ?n limanul New York,^?(d) pe 2 iulie. Americanii au respins tentativa informal? a lui Howe de a negocia pacea pe 30 iulie; Washington ?tia c? un atac asupra ora?ului era iminent ?i ?i-a dat seama c? avea nevoie de informa?ii anticipate pentru a face fa?? disciplinatelor trupe regulate britanice. Pe 12 august 1776, patriotul Thomas Knowlton^?(d) a primit ordin s? formeze o grupare de elit? pentru misiuni secrete ?i de recunoa?tere. Knowlton's Rangers^?(d), din care f?cea parte ?i Nathan Hale^?(d), a devenit prima unitate de informa?ii a armatei. Cand Washington a fost alungat de pe Long Island, el ?i-a dat seama curand c? va avea nevoie de mai mult decat for?? militar? ?i spioni amatori pentru a-i ?nvinge pe britanici. El s-a apucat s? profesionalizeze serviciile militare de informa?ii ?i, cu ajutorul lui Benjamin Tallmadge^?(d), au lansat cercul de spioni Culper^?(d), format din ?ase oameni. Eforturile Washingtonului ?i ale cercului de spioni Culper au crescut substan?ial eficien?a aloc?rii resurselor ?i desf??ur?rii regimentelor Armatei Continentale pe camp. Pe parcursul r?zboiului, Washington a cheltuit peste 10% din fondurile sale militare totale pentru opera?iuni de informa?ii.

Washington ?i-a ?mp?r?it armata ?n pozi?ii pe Insula Manhattan ?i peste East River,^?(d) ?n vestul Insulei Lungi (Long Island). Pe 27 august, ?n B?t?lia de la Long Island, Howe l-a flancat pe Washington ?i l-a for?at s? se retrag? pe Brooklyn Heights^?(d), dar nu a ?ncercat s?-i ?ncercuiasc? for?ele acestuia. ?n noaptea de 28 august, generalul Henry Knox^?(d) i-a bombardat pe britanici. ?tiind c? ?ansele de ca?tig sunt mici, Washington a ordonat ?ntrunirea unui consiliu de r?zboi pe 29 august; to?i au fost de acord s? se retrag? ?n Manhattan. Washington ?i-a adunat rapid trupele ?i le-a transportat peste East River spre Manhattan, cu b?rci de marf?^?(d) cu fund plat, f?r? a pierde de oameni sau armament, ?i l?sand regimentele generalului Thomas Mifflin^?(d) drept ariergard?.

Generalul Howe sa ?ntalnit oficial cu o delega?ie a Congresului la Conferin?a de pace din Staten Island^?(d) din septembrie, dar nu a reu?it s? ?ncheie pacea, deoarece delega?ii britanici aveau doar autoritatea de a oferi gra?ieri ?i nu puteau recunoa?te independen?a. Pe 15 septembrie, Howe a ocupat New Yorkul, dup? o debarcare ?n Kip's Bay^?(d), ?i a intrat ?n lupte, ne?ncununate de succes, cu americanii ?n b?t?lia de la Harlem Heights a doua zi. Pe 18 octombrie, Howe nu a reu?it s?-i ?ncercuiasc? pe americani ?n b?t?lia de la Pell's Point^?(d), iar americanii s-au retras. Howe a refuzat s? se apropie de armata lui Washington pe 28 octombrie ?n b?t?lia de la White Plains^?(d) ?i, ?n schimb, a atacat un deal care nu avea nicio valoare strategic?.

Retragerea lui Washington i-a izolat for?ele r?mase, iar britanicii au capturat Fort Washington^?(d) pe 16 noiembrie. Victoria ob?inut? acolo de britanici a fost cea mai dezastruoas? ?nfrangere a lui Washington, ?n care a pierdut 3.000 de oameni, lua?i prizonieri. Regimentele americane r?mase pe Long Island s-au retras ?i ele patru zile mai tarziu. Generalul Henry Clinton^?(d) dorea s? urm?reasc? armata dezorganizat? a lui Washington, dar i s-a cerut mai ?ntai s? aloce 6.000 de solda?i pentru a captura Newport, Rhode Island,^?(d) pentru a-?i asigura portul loialist. Generalul Charles Cornwallis^?(d) l-a urm?rit pe Washington, dar Howe i-a ordonat s? se opreasc?, l?sandu-l pe Washington ?n pace.

Perspectiva era sumbr? pentru cauza americanilor: armata redus? se diminuase la mai pu?in de 5.000 de oameni ?i avea s? fie redus? ?i mai mult cand expirau contractele de ?nrolare la sfar?itul anului. Sprijinul popular ?ov?ia, moralul era sc?zut, iar Congresul a abandonat Philadelphia ?i s-a mutat la Baltimore. Activitatea loialist? s-a intensificat ?n urma ?nfrangerii americanilor, ?n special ?n statul New York.

La Londra, ?tirile despre campania victorioas? din Long Island au fost bine primite, ?n capital? organizandu-se festivit??i. Sprijinul public ajunsese la apogeu, iar regele George al III-lea i-a acordat lui Howe Ordinul Bath. Deficien?ele strategice ?n randul for?elor patrio?ilor erau evidente: Washington divizase o armat? mai slab? din punct de vedere numeric ?n fa?a uneia mai puternice, personalul s?u neexperimentat interpreta gre?it situa?ia militar?, iar trupele americane fugeau ?n fa?a focului inamic. Succesele au dus la predic?ii cum c? britanicii ar putea ca?tiga ?ntr-un an. ?ntre timp, britanicii s-au ?ncartiruit pentru iarn? ?n zona New Yorkului ?i au preg?tit re?nnoirea campaniei ?n prim?vara urm?toare.

Rena?terea patrio?ilor

Emblematica pictur? din 1851, Washington trecand Delaware-ul^?(d), ilustrand traversarea raului Delaware de c?tre Washington^?(d)

James Monroe, ultimul pre?edinte al SUA care a luptat ?n R?zboiul de Independen?? ca ofi?er al Armatei Continentale, a luat parte la trecerea Delaware-ului^?(d) ?i la b?t?lia de la Trenton^?(d) al?turi de George Washington

La dou? s?pt?mani dup? ce Congresul s-a retras ?n Maryland, ?n noaptea de 25–26 decembrie 1776, Washington a traversat raul Delaware^?(d), conducand o coloan? de trupe ale Armatei Continentale din actualul comitat Bucks, Pennsylvania, situat la aproximativ 50 km ?n amonte de Philadelphia, pan? ?n actualul comitat Mercer din New Jersey, ?ntr-o opera?iune periculoas? ?i dificil? din punct de vedere logistic.

?ntre timp, hessienii au fost implica?i ?n numeroase ciocniri cu cete mici de patrio?i ?i au fost adesea trezi?i de alarme false noaptea ?n s?pt?manile dinaintea b?t?liei de la Trenton^?(d). Pan? la Cr?ciun, ei erau obosi?i ?i plictisi?i, ?i o furtun? puternic? de z?pad? l-a determinat pe comandantul lor, colonelul Johann Rall^?(d), s? presupun? c? nu va avea loc niciun atac de vreo amploare semnificativ?. ?n zorii zilei de 26, patrio?ii americani l-au surprins ?i cople?it pe Rall ?i trupele sale, care au pierdut peste 20 de mor?i, inclusiv Rall, 900 de solda?i lua?i prizonieri, precum ?i tunuri germane ?i multe provizii capturate.

B?t?lia de la Trenton^?(d) a ref?cut moralul armatei americane, a revigorat cauza patrio?ilor ?i le-a spulberat teama de ceea ce ei considerau drept ?mercenari” hessieni. O ?ncercare a britanicilor de a recuceri Trentonul a fost respins? la Assunpink Creek pe 2 ianuarie; ?n timpul nop?ii, Washington a manevrat mai bine decat Cornwallis, apoi i-a ?nvins ariergarda acestuia ?n b?t?lia de la Princeton a doua zi. Cele dou? victorii au contribuit la convingerea francezilor c? americanii erau demni s? le fie alia?i militari.

Dup? succesul s?u de la Princeton, Washington s-a ?ncartiruit pentru iarn? la Morristown, New Jersey^?(d), unde a r?mas pan? ?n mai ?i a primit instruc?iuni din partea Congresului s? vaccineze to?i oamenii din subordinea sa ?mpotriva variolei. Cu excep?ia unei mici ciocniri^?(d) ?ntre cele dou? armate care a continuat pan? ?n martie, Howe nu a f?cut nicio ?ncercare de a-i ataca pe americani.

E?ecul strategiei britanice a nordului

Manevrele campaniei de la Saratoga^?(d)
?i (stanga-sus) b?t?liile de la Saratoga, sep–oct 1777

Campania din 1776 a demonstrat c? reca?tigarea New Englandului avea s? fie un proces prelungit, ceea ce a dus la o schimbare a strategiei britanicilor. Aceasta a implicat izolarea nordului de restul ??rii prin preluare controlului asupra cursului raului Hudson, ceea ce avea s? le permit? s? se concentreze asupra sudului, unde se credea c? sprijinul loiali?tilor este substan?ial. ?n decembrie 1776, Howe i-a scris secretarului pentru colonii, Lord Germain^?(d), propunand o ofensiv? limitat? ?mpotriva Philadelphiei, ?n timp ce o a doua for?? urma s? coboare pe raul Hudson dinspre Canada. Germain a primit aceasta la 23 februarie 1777, urmat? cateva zile mai tarziu de un memorandum din partea lui Burgoyne, aflat atunci la Londra ?n concediu.

Burgoyne a oferit mai multe alternative, dintre care toate ?i l?sau lui responsabilitatea pentru ofensiv?, Howe r?manand ?n defensiv?. Op?iunea aleas? ?i cerea s? conduc? for?a principal? la sud de la Montreal, ?n valea Hudsonului, ?n timp ce un deta?ament sub conducerea lui Barry St. Leger^?(d) ?nainta spre est dinspre lacul Ontario. Cei doi aveau s? se ?ntalneasc? la Albany^?(d), l?sandu-l pe Howe s? decid? dac? li se al?tur?. Rezonabil ?n principiu, planul nu ?inea ?ns? cont de dificult??ile logistice implicate ?i Burgoyne a presupus ?n mod eronat c? Howe va r?mane ?n defensiv?; neclarificarea acestui aspect de c?tre Germain l-a f?cut s? aleag? s? atace Philadelphia^?(d).

Burgoyne a pornit pe 14 iunie 1777, cu o for?? mixt? format? din solda?i britanici, mercenari germani ?i voluntari canadieni, ?i a capturat Fort Ticonderoga^?(d) pe 5 iulie. Pe m?sur? ce generalul Horatio Gates^?(d) se retr?gea, trupele sale blocau drumuri, distrugeau poduri, blocau paraie ?i cur??au toate resursele de hran? din zon?. Aceasta a ?ncetinit progresul lui Burgoyne ?i l-a for?at s? trimit? expedi?ii mari pentru hran?; una dintre acestea, peste 700 de solda?i britanici, au fost captura?i ?n b?t?lia de la Bennington^?(d) pe 16 august. St Leger s-a ?ndreptat spre est ?i a asediat Fortul Stanwix^?(d); de?i c? a ?nvins o for?? de ajutor american? ?n b?t?lia de la Oriskany^?(d) pe 6 august, a fost abandonat de alia?ii s?i indieni ?i s-a retras ?n Quebec pe 22 august. Izolat ?i dep??it numeric acum de Gates, Burgoyne a continuat spre Albany ?n loc s? se retrag? la Fort Ticonderoga, ?i a ajuns la Saratoga^?(d) pe 13 septembrie. El a cerut sprijinul lui Clinton ?n timp ce construia structuri de ap?rare ?n jurul ora?ului.

Moralul trupelor sale a sc?zut rapid, iar o ?ncercare nereu?it? de a trece de Gates ?n b?t?lia de la Freeman Farms din 19 septembrie a dus la pierderea a 600 de solda?i britanici. Cand Clinton l-a informat c? nu poate ajunge la ei, subordona?ii lui Burgoyne l-au sf?tuit s? se retrag?; o recunoa?tere ?n for?? pe 7 octombrie a fost respins? ?n b?t?lia de la Bemis Heights de Gates, care l-a ?mpins ?napoi ?n Saratoga cu pierderi grele. Pan? la 11 octombrie, orice speran?? de ie?ire disp?ruse; ploaia persistent? a redus tab?ra la un ?infern septic” de noroi ?i vite ?nfometate, proviziile erau periculos de sc?zute ?i mul?i dintre r?ni?i erau ?n agonie. Burgoyne a capitulat pe 17 octombrie; aproximativ 6.222 de solda?i, inclusiv for?ele germane comandate de generalul Friedrich Adolf Riedesel^?(d), ?i-au predat armele ?nainte de a fi du?i la Boston, de unde urmau s? fie transporta?i ?n Anglia.

Dup? ce ?i-a asigurat provizii suplimentare, Howe a f?cut o alt? ?ncercare de a ajunge la Philadelphia prin debarcarea trupelor sale ?n Golful Chesapeake^?(d) pe 24 august. Lipsa de sprijin pentru Burgoyne a fost agravat? de ratarea de c?tre Howe a oportunit??ilor repetate de a-?i distruge adversarul. El l-a ?nvins pe Washington ?n b?t?lia de la Brandywine din 11 septembrie, dar apoi i-a permis s? se retrag? ?n ordine. Dup? ce a dispersat un deta?ament american la Paoli^?(d) pe 20 septembrie, Cornwallis a ocupat Philadelphia pe 26 septembrie, for?a principal? de 9.000 de oameni sub conducerea lui Howe aflandu-se chiar la nord, la Germantown^?(d). Washington i-a atacat^?(d) pe 4 octombrie, dar a fost respins.

Pentru a preveni reaprovizionarea pe mare a for?elor lui Howe din Philadelphia, patrio?ii au ridicat Fort Mifflin^?(d) ?i, ?n apropiere de acesta, Fort Mercer^?(d), pe malurile de est ?i, respectiv, de vest ale Delaware-ului ?i au pus obstacole^?(d) ?n rau la sud de ora?. Aceasta a fost sus?inut? de o flotil? mic? de nave ale Marinei Continentale pe Delaware, completat? de Marina Statului Pennsylvania^?(d), comandat? de John Hazelwood^?(d). O ?ncercare a Marinei Regale de a cuceri forturile ?n b?t?lia de la Red Bank^?(d) din 20 pan? pe 22 octombrie a e?uat; un al doilea atac a capturat Fort Mifflin pe 16 noiembrie, ?n timp ce Fort Mercer a fost abandonat dou? zile mai tarziu, cand Cornwallis a spart zidurile. Cu liniile de aprovizionare securizate, Howe a ?ncercat s?-l ispiteasc? pe Washington s? ias? la lupt?, dar dup? o ciocnire neconcludent? ?n b?t?lia de la White Marsh^?(d) din 5 pan? ?n 8 decembrie, s-a retras ?n Philadelphia pentru iarn?.

Pe 19 decembrie, americanii au f?cut acela?i luru ?i s-au cantonat pentru iarn? la Valley Forge^?(d); ?n timp ce adversarii interni ai lui Washington comparau lipsa lui de succes pe campul de lupt? cu victoria lui Gates de la Saratoga, observatorii str?ini precum Frederick cel Mare erau la fel de impresiona?i de ac?iunea de la Germantown, ?n care demonstrase rezilien?? ?i hot?rare. ?n timpul iernii, condi?iile proaste, problemele de aprovizionare ?i moralul sc?zut au dus la 2.000 de mor?i, al?i 3.000 neputand presta serviciile militare din cauza lipsei de ?nc?l??minte adecvat?. Cu toate acestea, baronul Friedrich Wilhelm von Steuben^?(d) a profitat de ocazie pentru a introduce tacticile de instruc?ie ?i infanterie ale Armatei Prusace ?n ?ntreaga Armat? Continental?; el a f?cut acest lucru instruind ?companii-model” ?n fiecare regiment, care apoi au instruit restul unit??ii lor de origine. Chiar dac? Valley Forge se afla la doar dou?zeci de mile distan??, Howe nu a f?cut niciun efort s? le atace tab?ra, o ac?iune pe care unii critici sus?in c? ar fi putut pune cap?t r?zboiului.

Interven?ia str?in?

B?t?lia de la Flamborough Head^?(d) cu nave de r?zboi americane ?n ape europene cu acces la porturile olandeze, franceze, ?i spaniole^?(d)

La fel ca predecesorii s?i, ministrul francez de externe Vergennes^?(d) a considerat pacea din 1763 o umilin?? na?ional? ?i credea c? r?zboiul ar fi o oportunitate de a sl?bi Marea Britanie. Ini?ial, a evitat conflictul deschis, dar a permis navelor americane s? preia m?rfuri ?n porturile franceze, ac?iune prin care ?nc?lca, tehnic, neutralitatea. De?i opinia public? favoriza cauza americanilor, ministrul de finan?e^?(d) Turgot a sus?inut c? ace?tia nu au nevoie de ajutorul francez pentru a ob?ine independen?a, iar r?zboiul era prea costisitor. Vergennes l-a convins ?ns? pe Ludovic al XVI-lea s? finan?eze ?n secret o companie guvernamental? de fa?ad?^?(d) prin care s? achizi?ioneze muni?ii pentru Patrio?i, s? le transporte cu nave olandeze neutre ?i s? le aduc? ?n coloniile americane prin Sint Eustatius din Caraibe.

Mul?i americani se opuneau unei alian?e cu Fran?a, temandu-se c? astfel ?schimb? o tiranie cu alta”, dar aceasta s-a schimbat dup? o serie de e?ecuri militare la ?nceputul anului 1776. ?ntrucat Fran?a nu avea nimic de ca?tigat din reconcilierea coloniilor cu Marea Britanie, Congresul avea trei op?iuni: s? fac? pace ?n condi?iile britanicilor, s? continue lupta pe cont propriu sau s?-?i proclame independen?a, cu garan?ii din partea Fran?ei. De?i Declara?ia de Independen?? din iulie 1776 a avut un sprijin public larg, Adams s-a num?rat printre cei reticen?i fa?? de ideea de a pl?ti pre?ul unei alian?e cu Fran?a ?i peste 20% dintre congresmeni au votat ?mpotriva acesteia. Congresul a acceptat cu re?inere tratatul ?i, pe m?sur? ce r?zboiul evolua ?n favoarea lor, ?i-a pierdut tot mai mult interesul pentru el.

Silas Deane a fost trimis la Paris pentru a ?ncepe negocierile cu Vergennes, avand ca obiective-cheie ?nlocuirea Marii Britanii ca principal partener comercial ?i militar al Statelor Unite ?i protejarea ?n acela?i timp a Indiilor de Vest franceze^?(d) de expansiunea american?. Aceste insule erau extrem de valoroase; ?n 1772, valoarea zah?rului ?i a cafelei produse de Saint-Domingue pe cont propriu a dep??it-o pe cea a tuturor exporturilor americane la un loc. Discu?iile au progresat ?ncet pan? ?n octombrie 1777, cand ?nfrangerea britanicilor la Saratoga ?i aparenta lor dorin?? de a negocia pacea l-au convins pe Vergennes c? doar o alian?? permanent? ar putea preveni ?dezastrul” reapropierii anglo-americane. Asigur?rile privind sprijinul formal al Fran?ei au permis Congresului s? resping? Comisia de Pace Carlisle ?i s? insiste asupra unei independen?e depline.

La 6 februarie 1778, Fran?a ?i Statele Unite au semnat Tratatul de prietenie ?i comer?^?(d) care reglementa comer?ul dintre cele dou? ??ri, urmat de o alian?? militar? defensiv? ?mpotriva Marii Britanii, Tratatul de Alian??^?(d). ?n schimbul garan?iilor franceze pentru independen?a coloniilor americane, Congresul s-a angajat s? apere apere interesele Fran?ei ?n Indiile de Vest, ?n timp ce ambele p?r?i au convenit s? nu ?ncheie pace separat?; conflictul asupra acestor prevederi avea s? duc? la Quasi-r?zboiul^?(d) din 1798 pan? ?n 1800. Carol al III-lea al Spaniei a fost invitat s? se al?ture ?n acelea?i condi?ii, dar a refuzat, ?n mare parte din cauza preocup?rilor legate de impactul Revolu?iei asupra coloniilor spaniole din Americi. Spania s-a plans ?n mai multe randuri de p?trunderile nepermise ale coloni?tilor americani ?n Louisiana^?(d), problem? care se putea doar agrava odat? ce Statele Unite ar ?nlocui Marea Britanie ca autoritate ?n regiune.

De?i ?n cele din urm?, Spania a adus contribu?ii importante la succesul american: ?n tratatul de la Aranjuez (1779)^?(d), Carol a acceptat s? sprijine doar r?zboiul Fran?ei cu Marea Britanie^?(d) ?n afara Americii, ?n schimbul ajutorului pentru recuperarea Gibraltarului, Menorc?i ?i Floridei spaniole^?(d). Termenii erau confiden?iali, deoarece mai mul?i erau ?n conflict cu obiectivele americane; de exemplu, francezii pretindeau controlul exclusiv asupra pescuitului de cod din Newfoundland, ceea ce era inacceptabil pentru unele colonii precum Massachusetts. Un impact mai pu?in cunoscut al acestui acord a fost ne?ncrederea permanent? a americanilor ?n ?amestecul str?in”; SUA nu mai aveau s? semneze vreun alt tratat cu Fran?a pan? la acordul NATO din 1949. Acest lucru s-a ?ntamplat pentru c? SUA au acceptat s? nu ?ncheie pace f?r? Fran?a, ?n timp ce Aranjuez angaja Fran?a s? continue lupta pan? cand Spania va recupera Gibraltarul; ?n acest fel, recuperarea Gibraltarului de c?tre Spania devenea, f?r? ?tirea Congresului, o condi?ie a independen?ei SUA.

Expedi?ia comun? a amiralului francez d'Estaing^?(d) cu Sullivan^?(d) ?n b?t?lia Rhode Islandului^?(d) din august 1778

Pentru a ?ncuraja participarea Fran?ei la lupta lor pentru independen??, reprezentantul SUA la Paris, Silas Deane, a promis promovare ?i pozi?ii de comand? oric?rui ofi?er francez care se al?tur? Armatei Continentale. Printre cei care au profitat de aceasta s-a num?rat Gilbert du Motier, marchiz de Lafayette, pe care Congresul l-a ?nvestit prin Deane general-major, la 31 iulie 1777.

La izbucnirea r?zboiului, Marea Britanie a ?ncercat s? ?mprumute Brigada Sco?ian?^?(d) din Olanda pentru a presta servicii militare ?n America, dar sentimentul favorabil Patrio?ilor a determinat St?rile Generale^?(d) s? refuze. De?i Republica nu mai era o putere major?, ?nainte de 1774 ea ?nc? domina transporturile navale de m?rfuri din Europa iar negustorii olandezi ob?ineau profituri mari transportand muni?ii furnizate de francezi c?tre Patrio?i. Aceasta a luat sfar?it cand cand Marea Britanie a declarat r?zboi^?(d) ?n decembrie 1780, un conflict care s-a dovedit dezastruos pentru economia olandez?. Olandezii au fost exclu?i ?i din Prima Lig? a Neutralit??ii Armate^?(d), format? de Rusia, Suedia ?i Danemarca ?n martie 1780 pentru a proteja transporturile neutre de opriri ?i perchezi?ii dup? m?rfuri de contraband? de c?tre Marea Britanie ?i Fran?a.

Guvernul britanic nu a ?inut cont de puterea marinei comerciale americane ?i de sprijinul din partea ??rilor europene, ceea ce a permis coloniilor s? importe muni?ie ?i s? continue comer?ul cu relativ? impunitate. De?i era con?tient? de acest lucru, administra?ia North a amanat s? preg?teasc? Marina Regal? de r?zboi din motive de cost; aceasta a ?mpiedicat instituirea unei blocade eficiente ?i a restrans capacitatea guvernului de a-i combate pe coloni?ti la ineficiente proteste diplomatice. Politica tradi?ional? britanic? era de a folosi alia?i europeni din interiorul continentului pentru a distrage puterile maritime inamice, rol ?ndeplinit de Prusia ?n R?zboiul de ?apte Ani; ?n 1778, Marea Britanie era ?ns? izolat? diplomatic ?i se confrunta cu r?zboaie pe mai multe fronturi.

?ntre timp, George al III-lea renun?ase s? mai supun? America cat? vreme Marea Britanie avea de dus un r?zboi european. El nu s-a bucurat de r?zboiul cu Fran?a, dar credea c? victoriile britanice asupra Fran?ei^?(d) ?n R?zboiul de ?apte Ani sunt un motiv pentru a crede ?n victoria final? asupra Fran?ei. Marea Britanie nu a putut g?si un aliat puternic printre Marile Puteri care s? pun? probleme Fran?ei pe continentul european. Ulterior, Marea Britanie ?i-a schimbat centrul aten?iei c?tre teatrul din Caraibe ?i a deturnat resurse militare importante din America.

Un coleg al lui Vergennes a afirmat: ?Pentru onoarea ei, Fran?a a trebuit s? profite de aceast? ocazie pentru a se ridica din degradare... Dac? o neglija, dac? frica ?nvingea datoria, pe lang? umilin??, s-ar fi ?i ?njosit, ?i ar fi devenit un obiect de dispre? pentru propriul ei secol ?i pentru toate popoarele viitoare.”

Impasul din nord

Continentali respingand britanicii ?n iunie 1780 la Springfield^?(d); Give 'em Watts, boys!

La sfar?itul anului 1777, Howe a demisionat ?i a fost ?nlocuit de Sir Henry Clinton pe 24 mai 1778; odat? cu intrarea Fran?ei ?n r?zboi, i s-a ordonat s?-?i consolideze for?ele la New York. Pe 18 iunie, britanicii au plecat din Philadelphia, urm?ri?i de trupele americane revigorate; b?t?lia de la Monmouth^?(d) din 28 iunie a fost neconcludent?, dar le-a ridicat moralul patrio?ilor. La miezul nop?ii, nou instalat ?n func?ie, Clinton a continuat retragerea britanicilor spre New York. B?t?lia de la Monmouth din 28 iunie a fost neconcludent?, dar a ridicat moralul americanilor. Washington a adunat regimentele distruse ale lui Charles Lee, Continentalii au respins la baionet? asalturile britanice, ariergarda britanic? a pierdut probabil cu 50% mai multe victime, iar americanii ?i-au p?strat pozi?iile la sfar?itul zilei. La miezul nop?ii urm?toare, Clinton, nou instalat, ?i-a continuat retragerea la New York.

O for?? naval? francez? sub comanda amiralului Charles Henri Hector d'Estaing^?(d) a fost trimis? s?-l asiste pe Washington; dup? ce au hot?rat de comun acord c? New Yorkul era o ?int? prea dificil de cucerit, cei doi au lansat ?n august un atac combinat asupra Newportului, cu generalul John Sullivan^?(d) la comanda for?elor terestre. B?t?lia de la Rhode Island^?(d) s-a terminat nedecis; grav avaria?i de o furtun?, francezii s-au retras ca s? nu-?i pun? navele ?n pericol.

?n iulie 1779, americanii au capturat pozi?iile britanice la de Stony Point^?(d) ?i Paulus Hook^?(d). Clinton a ?ncercat f?r? succes s?-l atrag? pe Washington ?ntr-o confruntare decisiv?, trimi?andu-l pe generalul William Tryon^?(d) s? atace Connecticutul^?(d). ?n iulie, o mare opera?iune naval? american?, Expedi?ia Penobscot^?(d), a ?ncercat s? recupereze Maine^?(d), pe atunci parte din Massachusetts, dar a fost ?nvins?. Persistentele raiduri irocheze^?(d) de-a lungul grani?ei cu Quebecul au dus la expedi?ia punitiv? a lui Sullivan^?(d) ?n aprilie 1779, distrugand multe a?ez?ri ale acelor amerindieni, dar nereu?ind s? opreasc? atacurile.

Pe timpul iernii dintre 1779–1780, armata continental? a suferit dificult??i mai mari decat la Valley Forge. Moralul era slab, sprijinul public a sc?zut din cauza r?zboiului ?ndelungat, dolarul continental^?(d) era practic lipsit de valoare, armata era afectat? de probleme de aprovizionare, dezert?rile erau un fapt comun ?i au avut loc revolte ?n regimentele Pennsylvania Line^?(d) ?i New Jersey Line^?(d) din cauza condi?iilor de la ?nceputul anului 1780.

?n iunie 1780, Clinton a trimis 6.000 de oameni sub conducerea lui Wilhelm von Knyphasen pentru a recuceri New Jersey, dar au fost opri?i de mili?ia local? ?n B?t?lia de la Connecticut Farms^?(d); de?i americanii s-au retras, Knyphausen a sim?it c? nu este suficient de puternic pentru a ataca for?a principal? a lui Washington ?i s-a retras. Dou? s?pt?mani mai tarziu, o a doua ?ncercare s-a ?ncheiat cu ?nfrangerea britanicilor ?n b?t?lia de la Springfield^?(d), care a pus cap?t ambi?iilor lor ?n New Jersey. ?n iulie, Washington l-a numit pe Benedict Arnold comandant al West Pointului; tentativa acestuia de a preda fortul britanicilor a e?uat din cauza planific?rii incompetente, iar complotul a fost dezv?luit cand contactul s?u britanic, John André^?(d) a fost capturat ?i mai tarziu executat. Arnold a fugit la New York ?i a trecut de partea britanicilor, ac?iune justificat? ?ntr-un pamflet adresat ?Locuitorilor Americii^?(d)”; patrio?ii i-au condamnat tr?darea, dar ?i ?n randul britanicilor el era aproape la fel de nepopular.

R?zboiul din Sud

Asediul britanic al Charlestonului, cea mai grea ?nfrangere a americanilor ?n r?zboi, mai 1780

Armata Continental? izgone?te Legiunea Britanic?^?(d) ?n b?t?lia de la Cowpens^?(d) ?n Cowpens, Carolina de Sud^?(d), din ianuarie 1781

?Strategia Sudului” a fost dezvoltat? de Lord Germain, pe baza contribu?iilor de la loiali?ti din Londra precum Joseph Galloway. Ei au sus?inut c? nu are sens s? lupte cu Patrio?ii ?n nord, unde ei erau mai puternici, ?n vreme ce economia New Englandului se baza pe comer?ul cu Marea Britanie, indiferent de cine guverneaz? zona. Pe de alt? parte, taxele asupra tutunului au f?cut ca Sudul s? fie mult mai profitabil pentru Marea Britanie, ?n timp ce sprijinul local ?nsemna c? asigurarea acestuia necesita un num?r mic de trupe regulate. O victorie britanic? acolo ar fi l?sat Statele Unite trunchiate, ?i prinse ?ntre posesiunile britanice din sud, Canada la nord ?i Ohio la grani?a de vest; cu litoralul atlantic controlat de Marina Regal?, Congresul ar fi obligat s? accepte capitularea. Ipotezele despre nivelul sprijinului loiali?tilor s-au dovedit ?ns? extrem de optimiste.

Ca urmare, Germain i-a ordonat lui Augustine Prévost^?(d), comandantul britanic din Florida de Est, s? ?nainteze ?n Georgia^?(d) ?n decembrie 1778. Locotenent-colonelul Archibald Campbell^?(d), un ofi?er cu experien??, luat prizonier mai la ?nceputul r?zboiului ?i schimbat cu Ethan Allen, a capturat Savannah^?(d) pe 29 decembrie 1778. El a recrutat o mili?ie loialist? de aproape 1100 de oameni, dintre care mul?i s-ar fi al?turat doar dup? ce Campbell a amenin?at c? le va confisca propriet??ile. Slaba motivare ?i instruc?ia modest? a f?cut ca pe aceste trupe s? nu se poat? pune baz?, dup? cum s-a dovedit ?n ?nfrangerea lor ?n fa?a mili?iilor Patrio?ilor ?n b?t?lia de la Kettle Creek^?(d) din 14 februarie 1779, de?i aceasta a p?lit prin compara?ie cu victoria britanic? de la Brier Creek^?(d) din 3 martie.

?n iunie 1779, Prévost a lansat un atac e?uat asupra Charlestonului, ?nainte de a se retrage ?n Savannah, o opera?iune r?mas? notorie pentru jafurile pe scar? larg? comise de c?tre trupele britanice, ceea ce i-a ?nfuriat atat pe loiali?ti, cat ?i pe patrio?i. ?n octombrie, o opera?iune comun? francez? ?i american? sub conducerea amiralului D'Estaing^?(d) ?i generalului Benjamin Lincoln^?(d) nu a reu?it s? recucereasc? Savannah^?(d). Prévost a fost ?nlocuit de Lord Cornwallis^?(d), care ?i-a asumat responsabilitatea pentru strategia lui Germain; el a realizat curand c? estim?rile sprijinului loialist erau considerabil supraevaluate ?i avea nevoie de for?e regulate ?n num?r mult mai mare.

?nt?rite de Clinton, trupele lui Cornwallis au capturat Charlestonul^?(d) ?n mai 1780, provocand cea mai grea ?nfrangere a patrio?ilor ?n r?zboi; au c?zut peste 5.000 de prizonieri, iar armata continental? din Sud a fost efectiv distrus?. Pe 29 mai, for?a principal? de loiali?ti sub locotenent-colonelul Banastre Tarleton^?(d) a ?nfrant o for?? a Armatei Continentale de aproape trei ori dimensiunea ei, sub comanda colonelului Abraham Buford, ?n b?t?lia de la Waxhaws^?(d). B?t?lia este ?nconjurat? de controverse pe marginea unor acuza?ii de masacru, acuza?ii ulterior folosite ca instrument de recrutare de c?tre patrio?i.

Clinton s-a ?ntors la New York, l?sandu-l pe Cornwallis s? supervizeze Sudul; ?n ciuda succesului lor, cei doi s-au desp?r?it certa?i, cu consecin?e teribile pentru viitoarea desf??urare a r?zboiului. Strategia din Sud depindea de sprijinul local, dar aceasta a fost subminat de o serie de m?suri coercitive. Pan? atunci, patrio?ii captura?i erau trimi?i acas? dup? ce jurau c? nu vor mai ridica armele ?mpotriva regelui; dar acum li se cerea acum s? se lupte contra fo?tilor lor camarazi, ?n timp ce confiscarea planta?iilor de?inute de patrio?i i-a determinat pe fo?tii ?granzi” neutri s? li se al?ture. Confrunt?rile de la planta?ia lui Williamson^?(d), Cedar Springs, Rocky Mount^?(d) ?i Hanging Rock^?(d) au fost semne ale unei rezisten?e larg r?spandite fa?? de noile jur?minte ?n toat? Carolina de Sud.

?n iulie 1780, Congresul l-a numit pe generalul Horatio Gates^?(d) comandant ?n Sud; a fost ?nvins ?n b?t?lia de la Camden^?(d) pe 16 august, ceea ce i-a dat man? liber? lui Cornwallis s? intre ?n Carolina de Nord. ?n ciuda succeselor pe campul de lupt?, britanicii nu reu?eau s? controleze zona rural?, iar atacurile patrio?ilor au continuat; ?nainte de a se muta spre nord, Cornwallis a trimis mili?ia loialist? sub comanda maiorului Patrick Ferguson^?(d) s?-i acopere flancul stang, l?sand for?ele prea dep?rtate ?ntre ele pentru a-?i putea oferi sprijin reciproc. La ?nceputul lunii octombrie, Ferguson a fost ?nvins ?n b?t?lia de la Kings Mountain^?(d), iar rezisten?a loialist? organizat? ?n regiune s-a dispersat. Chiar ?i a?a, Cornwallis a continuat ?n Carolina de Nord ?n speran?a unui sprijin loialist, ?n timp ce Washington l-a ?nlocuit pe Gates cu generalul Nathanael Greene^?(d) ?n decembrie 1780.

Greene ?i-a divizat armata, el punandu-se ?n fruntea for?ei principale care s-a ?ndreptat spre sud-est urm?rit? de Cornwallis; un deta?ament a fost trimis la sud-vest sub conducerea lui Daniel Morgan^?(d), care a ?nvins Legiunea Britanic?^?(d) a lui Tarleton la Cowpens^?(d) pe 17 ianuarie 1781, aproape eliminand-o ca for?? combatant?. Patrio?ii au preluat ?n acest moment ini?iativa ?n Sud, cu excep?ia unui raid asupra Richmondului efectuat de Benedict Arnold ?n ianuarie 1781. Greene l-a atras pe Cornwallis ?ntr-o serie de contramar?uri ?n toat? Carolina de Nord; la ?nceputul lunii martie, britanicii erau epuiza?i ?i lipseau de provizii, iar Greene se sim?ea suficient de puternic pentru a intra ?n lupt? ?n b?t?lia de la Guilford Courthouse^?(d) pe 15 martie 1781. De?i ?nving?tor, Cornwallis a suferit pierderi grele ?i s-a retras ?n Wilmington, Carolina de Nord, ?n c?utare de provizii ?i ?nt?riri.

Patrio?ii controlau acum cea mai mare parte a Carolinei ?i Georgiei, excep?i f?cand zonele de; dup? un mic pas ?napoi f?cut ?n b?t?lia de la Hobkirk's Hill^?(d), au recucerit Fort Watson^?(d) ?i Fort Motte^?(d) pe 15 aprilie. Pe 6 iunie, generalul de brigad? Andrew Pickens^?(d) a capturat Augusta^?(d), limitandu-i pe britanicii din Georgia la Charleston ?i Savannah. Presupunerea c? loiali?tii for duce greul luptelor i-a privat pe britanici de trupe, iar victoriile de pe campul de lupt? au venit cu pre?ul unor pierderi pe care nu le puteau suplini. Chiar dac? a oprit ?naintarea lui Greene ?n b?t?lia de la Eutaw Springs^?(d) din 8 septembrie, Cornwallis s-a retras la Charleston f?r? prea multe reu?ite ?n campania sa.

Campania din Vest

Guvernatorul provinciei Quebec^?(d) Henry Hamilton^?(d) capituleaz? ?n fa?a colonelului George Rogers Clark^?(d) la Vincennes^?(d) ?n iulie 1779

De la ?nceputul r?zboiului, Bernardo de Gálvez^?(d), guvernatorul Louisianei spaniole, a permis americanilor s? importe provizii ?i muni?ii ?n New Orleans, apoi s? le trimit? la Pittsburgh. Aceasta oferea o rut? alternativ? de transport pentru Armata Continental?, ocolind blocada britanic? a Coastei Atlanticului.

?n februarie 1778, o expedi?ie a mili?iilor pentru a distruge proviziile militare britanice ?n a?ez?rile de-a lungul raului Cuyahoga^?(d) a fost oprit? de vremea nefavorabil?. Mai tarziu, ?n cursul anului, a fost ?ntreprins? o a doua campanie^?(d) pentru cucerirea ??rii Illinois^?(d) de la britanici. Mili?ia din Virginia, coloni?tii canadieni^?(d) ?i alia?ii lor indieni comanda?i de colonelul George Rogers Clark^?(d) au capturat Kaskaskia^?(d) pe 4 iulie, apoi ?i-au asigurat Vincennes^?(d), de?i Vincennes a fost recucerit de guvernatorul Quebecului Henry Hamilton. La ?nceputul anului 1779, virginezii au contraatacat ?n asediul Fortului Vincennes^?(d) ?i l-au luat prizonier pe Hamilton. Clark avea s? asigure vestul Quebecului Britanic^?(d) drept Teritoriul de Nord-Vest al Americii prin Tratatul de la Paris, care a ?ncheiat r?zboiul.

Cand Spania s-a al?turat r?zboiului Fran?ei ?mpotriva Marii Britanii ?n 1779, tratatul lor^?(d) excludea ?n mod specific ac?iunile militare spaniole ?n America de Nord. Totu?i, mai tarziu ?n acel an, Gálvez a ini?iat opera?iuni ofensive ?mpotriva avanposturilor britanice. Mai ?ntai, el a cur??at garnizoanele britanice din Baton Rouge, Louisiana, Fort Bute^?(d) ?i Natchez, Mississippi, ?i a capturat cinci forturi. F?cand aceasta, Gálvez a deschis naviga?ia pe raul Mississippi spre nord pan? la a?ezarea american? din Pittsburg.

Pe 25 mai 1780, colonelul britanic Henry Bird a invadat Kentucky,^?(d) ca parte a unei opera?iuni mai ample de eliminare a rezisten?ei americane din Quebec pan? la coasta Golfului. ?naintarea lor din Pensacola asupra New Orleansului a fost oprit? de ofensiva guvernatorului spaniol Gálvez ?n direc?ia Mobile. Atacurile britanice simultane au fost respinse la St. Louis^?(d) de c?tre guvernatorul-locotenent spaniol de Leyba^?(d), iar asupra tribunalului comitatului Virginia^?(d) din Cahokia^?(d) de c?tre locotenent-colonelul Clark. Ini?iativa britanicilor ?n frunte cu Bird din Detroit s-a ?ncheiat cand s-a zvonit c? se apropie Clark. Amploarea violen?elor din Valea Raului Licking^?(d) a fost extrem? ?chiar ?i pentru standardele frontierei”. Ea i-a determinat pe locuitorii a?ez?rilor engleze?ti ?i germane s? se al?ture mili?iei lui Clark atunci cand britanicii ?i mercenarii germani s-au retras ?n Marile Lacuri. Americanii au r?spuns cu o ofensiv? major? de-a lungul raului Mad^?(d) ?n august, care a avut un oarecare succes ?n b?t?lia de la Piqua, dar nu a pus cap?t raidurilor indienilor.

Soldatul francez Augustin de La Balme^?(d) a condus o mili?ie canadian? ?n ?ncercarea de a captura Detroitul, dar ace?tia s-au dispersat cand b??tina?ii Miami^?(d) condu?i de ?estoas?-Mic?^?(d) i-au atacat pe coloni?tii din tab?r? pe 5 noiembrie. R?zboiul din vest intrase ?n impas, cu garnizoana britanic? cantonat? ?n Detroit ?i virginiezii extinzandu-?i a?ez?rile spre vest, la nord de raul Ohio, ?n pofida rezisten?ei indienilor alia?i cu britanicii.

?n 1781, Galvez ?i Pollock au dus o campanie spre est de-a lungul Coastei Golfului^?(d) pentru a asigura Florida de Vest, inclusiv Mobile^?(d) ?i Pensacola^?(d), de?inute de britanici. Opera?iunile spaniole au afectat aprovizionarea cu armament a indienilor alia?i cu britanicii, ceea ce f?cut ca alian?a militar? ?n vedera atac?rii coloni?tilor dintre raul Mississippi ?i Mun?ii Apala?i s? fie suspendat?.

Anul 1782 a adus represalii pe scar? larg? ?ntre coloni?ti ?i b??tina?ii americani din regiune, ?ntre care masacrul de la Gnadenhutten ?i expedi?ia lui Crawford^?(d). B?t?lia de la Blue Licks^?(d) din 1782 a fost una dintre ultimele ciocniri majore ale R?zboiului American de Independen??. Vestea despre tratatul dintre Marea Britanie ?i Statele Unite a ajuns la sfar?itul acelui an. Pan? ?n acest moment, aproximativ 7% dintre coloni?tii din Kentucky fuseser? omora?i ?n lupte ?mpotriva b??tina?ilor americani, ?n contrast cu 1% din popula?ia ucis? ?n cele 13 colonii. Resentimentele persistente au dus la continuarea luptelor ?n vest^?(d) dup? ?ncheierea oficial? a r?zboiului.

?nfrangerea britanicilor

O flot? a Marinei Franceze (stanga) lupt? cu britanicii ?n b?t?lia de la Chesapeake^?(d) din 5 septembrie 1781

Generalul britanic Cornwallis^?(d) capituleaz? la Yorktown^?(d) ?n octombrie 1781

Clinton ?i-a petrecut cea mai mare parte a anului 1781 ?n New York; nu a reu?it s? construiasc? o strategie opera?ional? coerent?, ?n parte din cauza rela?iei sale dificile cu amiralul Marriot Arbuthnot^?(d). ?n Charleston, Cornwallis a dezvoltat independent un plan agresiv pentru o campanie ?n Virginia, care spera s? izoleze armata lui Greene ?n Carolina ?i s? provoace pr?bu?irea rezisten?ei patrio?ilor din Sud. Aceasta a fost aprobat? de Lord Germain la Londra, dar niciunul dintre ei nu l-a informat ?i pe Clinton.

Washington ?i Rochambeau^?(d) dezb??eau acum op?iunile; primul dorea s? atace New Yorkul, cel de al doilea Virginia, unde for?ele lui Cornwallis erau mai slab ancorate ?i, prin urmare, mai u?or de ?nvins. Washington a cedat ?n cele din urm? ?i Lafayette a luat o for?? combinat? franco-american? ?n Virginia, dar Clinton i-a interpretat gre?it mi?c?rile drept preg?tiri pentru un atac asupra New Yorkului. Preocupat de aceast? amenin?are, el l-a instruit pe Cornwallis s? ?nfiin?eze o baz? maritim? fortificat? unde Marina Regal? s?-?i poat? evacua trupele pentru a ajuta la ap?rarea New Yorkului.

Cand Lafayette a intrat ?n Virginia, Cornwallis a respectat ordinele lui Clinton ?i s-a retras ?n Yorktown^?(d), unde ?i-a construit ?nt?rituri puternice ?i a a?teptat evacuarea. Un acord al Marinei Spaniole de a ap?ra Indiile de Vest franceze i-a permis amiralului de Grasse^?(d) s? se mute pe litoralul atlantic, o manevr? pe care Arbuthnot nu o anticipase. Aceasta a oferit sprijin naval lui Lafayette, ?n timp ce e?ecul opera?iunilor anterioare combinate de la Newport ?i Savannah a ?nsemnat c? coordonarea lor este planificat? cu mai mult? aten?ie. ?n ciuda ?ndemnurilor repetate din partea subordona?ilor s?i, Cornwallis nu a f?cut nicio ?ncercare de a-l ataca pe Lafayette ?nainte de a apuca s?-?i formeze linii de asediu. ?i mai r?u, a?teptandu-se s? fie retras ?n cateva zile, a abandonat fortifica?iile exterioare, care au fost ocupate imediat de asediatori, ceea ce a gr?bit ?nfrangerea britanicilor.

Pe 31 august, o flot? britanic? condus? de Thomas Graves^?(d) a p?r?sit New Yorkul spre Yorktown. Dup? ce a debarcat trupe ?i muni?ii pentru asediatori pe 30 august, de Grasse a r?mas ?n Golful Chesapeake ?i l-a interceptat pe 5 septembrie; de?i b?t?lia de la Chesapeake^?(d) s-a ?ncheiat echilibrat ?n ceea ce prive?te pierderile, Graves a fost for?at s? se retrag?, l?sandu-l pe Cornwallis izolat. O ?ncercare de evaziune peste raul York la Gloucester Point a e?uat din cauza vremii nefavorabile. Sub bombardament puternic ?i cu proviziile pe terminate, Cornwallis a sim?it c? situa?ia lui era f?r? speran?? ?i pe 16 octombrie a trimis emisari la Washington pentru a negocia capitularea; dup? dou?sprezece ore de negocieri, acestea au fost finalizate a doua zi. Responsabilitatea pentru ?nfrangere a fost subiectul unei acerbe dezbateri publice ?ntre Cornwallis, Clinton ?i Germain. ?n ciuda criticilor din partea ofi?erilor s?i subordona?i, Cornwallis se bucura ?nc? de ?ncrederea colegilor s?i ?i mai tarziu a ocupat o serie de func?ii de conducere ?n guvern; Clinton a trebuit ?n cele din urm? s?-?i asume cea mai mare parte a vinei ?i ?i-a petrecut restul vie?ii ?n anonimat.

Dup? Yorktown, for?ele americane au primit ordine s? supravegheze armisti?iul dintre Washington ?i Clinton f?cut pentru a facilita plecarea britanicilor ?n urma legii Parlamentului din ianuarie 1782 care interzicea orice alt? ac?iune ofensiv? britanic? ?n America de Nord. Negocierile anglo-americane de la Paris au dus la preliminariile semnate ?n noiembrie 1782 prin care se recunoa?te independen?a SUA. Scopul declarat de Congres al r?zboiului, acela de a ob?ine retragerea britanicilor din teritoriile nord-americane revendicate, care urmau a fi cedate SUA a fost finalizat pentru ora?ele de coast? ?n etape.

?n Sud, generalii Greene ?i Wayne au urm?tit retragerea trupelor regulate britanice din Charleston la 14 decembrie 1782. Mili?iile provinciale loialiste formate din albi ?i negri liberi, precum ?i loiali?tii cu sclavii lor au fost transporta?i pentru a fi reloca?i ?n Nova Scotia ?i ?n Caraibe. Alia?ii b??tina?i americani ai britanicilor ?i unii negri elibera?i au fost l?sa?i s? fug? prin liniile americane f?r? a fi ajuta?i.

Pe 9 aprilie 1783, Washington a dat ordine ca ?toate actele de ostilitate” s? ?nceteze imediat. ?n aceea?i zi, printr-un aranjament cu Washington, Carleton a dat un ordin similar trupelor britanice. Conform ?ndrum?rilor din hot?rarea Congresului din 26 mai 1783, to?i ofi?erii nepermanen?i ?i solda?ii au fost elibera?i din serviciu ?la casele lor” pan? la ?tratatul definitiv de pace”, prin care urmau s? fie elibera?i definitiv. Armatele americane au fost desfiin?ate direct pe camp, conform ordinelor generale ale lui Washington din 2 iunie 1783. Odat? semnat tratatul de la Paris cu Marea Britanie la 3 septembrie 1783, Washington ?i-a prezentat demisia din func?ia de comandant suprem al Armatei Continentale. Ocupa?ia britanic? din New York City a ?ncetat la 25 noiembrie 1783, odat? cu plecarea ?nlocuitorului lui Clinton, general Sir Guy Carleton^?(d).

Strategie ?i comandan?i

Principalele campanii ale R?zboiului de Independen??. Hart? a principalelor campanii ale R?zboiului de independen??, cu mi?c?rile britanicilor (ro?u) ?i americanilor (albastru).
Cronologia arat? c? britanicii au ca?tigat cele mai multe b?t?lii ?n prima jum?tate a conflictului; americanii au ca?tigat cele mai multe ?n cea de a doua.

Pentru a ca?tiga insurec?ia, americanii trebuia s? reziste pan? la epuizarea voin?ei britanicilor de a continua lupta. Pentru a-?i restabili imperiul, britanicii aveau nevoie s? ?nving? armata continental? ?n primele luni ?i s? oblige Congresul s? ??i retrag? cererile de autoguvernare. Istoricul Terry M. Mays identific? trei tipuri separate de r?zboi, primul fiind un conflict colonial ?n care obiec?iile fa?? de reglementarea comer?ului imperial erau la fel de semnificative ca ?i politica fiscal?. Al doilea a fost un r?zboi civil cu toate cele treisprezece state scindate ?ntre patrio?i, loiali?ti ?i cei care preferau s? r?man? neutri. ?n special ?n Sud, s-au purtat multe b?t?lii ?ntre patrio?i ?i loiali?ti f?r? nicio implicare a britanicilor, ceea ce a dus la diviziuni care au continuat dup? ob?inerea independen?ei.

Al treilea element a fost un r?zboi global ?ntre Fran?a, Spania, Republica Neerlandez? ?i Marea Britanie, America fiind unul dintre numeroasele teatre diferite. Dup? intrarea ?n r?zboi ?n 1778, Fran?a a oferit americanilor bani, arme, solda?i ?i asisten?? naval?, ?n timp ce trupele franceze au luptat sub comanda SUA ?n America de Nord. De?i Spania nu s-a al?turat oficial r?zboiului din America, ei au oferit acces la raul Mississippi ?i, prin capturarea posesiunilor britanice din Golful Mexic, au blocat accesul Marinei Regale la bazele de acolo, recuperand ?i Menorca ?i asediind Gibraltarul ?n Europa. De?i Republica Neerlandez? nu mai era o putere major?, pan? la 1774 ea ?nc? domina transporturile maritime europene, iar comercian?ii neerlandezi ob?ineau profituri mari transportand muni?iile furnizate de francezi patrio?ilor. Aceasta a luat sfar?it cand Marea Britanie a declarat r?zboi^?(d) ?n decembrie 1780, iar conflictul s-a dovedit dezastruos pentru economia lor.

Strategia americanilor

Al Doilea Congres Continental avea de ca?tigat dac? rebeliunea evolua ?ntr-un r?zboi prelungit. Popula?ia coloniilor era destul de prosper? ?i depindea de produc?ia local? pentru alimente ?i provizii, ?i nu de importurile din Marea Britanie. Cele treisprezece colonii erau r?spandite pe mare parte din coasta nord-american? a Atlanticului, pe 1.600 km. Cele mai multe ferme coloniale erau departe de porturi, iar controlul asupra a patru sau cinci mari porturi nu le-a conferit britanicilor control ?i asupra zonelor interioare ale continentului nord-american. Fiecare stat ??i stabilise propriile sisteme interne de distribu?ie. Motiva?ia a fost ?i ea un factor major: fiecare capital? colonial? avea propriile ziare ?i tipografii^?(d), iar patrio?ii s-au bucurat de mai mult sprijin popular decat loiali?tii. Marea Britanie spera ca loiali?tii s? duc? greul luptelor, dar au constatat c? ace?tia nu erau atat de hot?ra?i s? lupte pe cat sperau.

Armata continental?

Generalul Washington la comanda Armatei Continentale

Cand a ?nceput r?zboiul, Congresul nu avea o armat? sau o flot? profesionist?. Fiecare colonie avea ?ns? un sistem demult stabilit de mili?ii locale, testate ?n lupt? ?n sprijinul trupelor regulate britanice ?n R?zboiul Francez ?i Indian. Legislativele coloniilor ??i finan?au ?i ??i controlau independent mili?iile lor locale.

Mili?ienii erau ?narma?i u?or, aveau preg?tire minimal? ?i, de obicei, nu aveau uniforme. Unit??ile lor serveau doar pe perioade de cateva s?pt?mani sau luni ?i nu aveau preg?tirea ?i disciplina solda?ilor mai experimenta?i. Mili?iile locale de comitat erau reticente ?n a c?l?tori departe de cas? ?i nu erau disponibile pentru opera?iuni prelungite. Pentru a compensa acest lucru, Congresul a ?nfiin?at la 14 iunie 1775 o for?? regulat? cunoscut? sub numele de Armata Continental?, care a stat la originea armatei moderne a Statelor Unite, ?i l-a numit pe Washington comandant suprem. Cu toate acestea, ea a suferit mult din cauza lipsei unui program eficient de instruc?ie ?i de lipsa de experien?? a ofi?erilor ?i sergen?ilor, care era compensat? de pu?ini ofi?eri superiori competen?i.

Fiecare legislativ de stat a numit ofi?eri atat pentru mili?iile comitatelor, cat ?i pentru cele ale statelor, precum ?i propriii ofi?eri regimentali de linie continental?; de?i Washington era obligat s? accepte numirile Congresului, i se permitea totu?i s? aleag? ?i s?-?i comande propriii generali, cum ar fi Nathanael Greene^?(d); comandantul lui de artilerie, Henry Knox^?(d); ?i Alexander Hamilton, ?eful de stat major. Unul dintre cei mai de succes recru?i ?n func?ia de ofi?er general ai lui Washington a fost baronul Friedrich Wilhelm von Steuben^?(d), un veteran din statul major prusac care a scris Manualul revolu?ionar de exerci?ii de r?zboi. Dezvoltarea Armatei Continentale a fost ?ntotdeauna o munc? ?n curs de derulare, iar Washington s-a folosit pe tot parcursul r?zboiului atat de trupele regulate, cat ?i de mili?iile statelor; cand erau angajate corespunz?tor, combina?ia le-a permis s? cople?easc? for?ele britanice mai mici, cum ar fi la Concord, Boston, Bennington ?i Saratoga. Ambele p?r?i au recurs la r?zboiul de partizani, dar mili?iile statelor au suprimat efectiv activitatea loialist? atunci cand trupele regulate britanice nu se aflau ?n zon?.

Washington a conceput strategia militar? general? a r?zboiului ?n cooperare cu Congresul, a stabilit principiul suprema?iei civile asupra afacerilor militare, ?i-a recrutat personal corpul de ofi?eri superiori ?i a men?inut statele concentrate pe un obiectiv comun. ?n primii trei ani, pan? dup? Valley Forge^?(d), Armata Continental? a fost ?n mare parte completat? de mili?iile locale ale statelor. Ini?ial, Washington a angajat ofi?erii neexperimenta?i ?i trupele neantrenate ?n tactici ale p?mantului parjolit^?(d), mai degrab? decat a risca atacuri frontale ?mpotriva solda?ilor ?i ofi?erilor profesioni?ti ai Marii Britanii. Pe parcursul ?ntregului r?zboi, Washington a pierdut mai multe b?t?lii decat a ca?tigat, dar niciodat? nu ?i-a predat trupele ?i a men?inut o for?? de lupt? ?n fa?a armatelor britanice de camp ?i nu a renun?at niciodat? la lupta pentru cauza american?.

Dup? standardele europene predominante, armatele din America erau relativ mici, limitate de lipsa proviziilor ?i a logisticii; britanicii ?n special erau constran?i de dificultatea transportului de trupe peste Atlantic ?i de dependen?a de proviziile locale. Washington nu a comandat niciodat? ?n mod direct mai mult de 17.000 de oameni, ?n timp ce armata franco-american? combinat? de la Yorktown era doar aproximativ 19.000. La ?nceputul anului 1776, for?ele patrio?ilor erau formate din 20.000 de oameni, dintre care dou? treimi ?n Armata Continental? ?i cealalt? treime ?n diferitele mili?ii de stat. Aproximativ 250.000 de oameni au slujit ca trupe regulate sau ca mili?ie pentru cauza revolu?ionar? timp de opt ani ?n timpul r?zboiului, dar nu au fost niciodat? mai mult de 90.000 de oameni sub arme la un moment dat.

?n ansamblu, ofi?erii americani nu s-au ridicat niciodat? la nivelul adversarilor la capitolul tactici ?i manevre, ?i au pierdut majoritatea b?t?liilor deschise. Marile succese de la Boston^?(d) (1776), Saratoga (1777) ?i Yorktown^?(d) (1781) au fost ca?tigate prinzandu-i pe britanici ?n capcane departe de baz? cu un num?r mai mare de trupe. Cu toate acestea, dup? 1778, armata lui Washington a fost transformat? ?ntr-o for?? mai disciplinat? ?i mai eficient?, ?n principal prin preg?tirea efectuat? de baronul von Steuben^?(d). Imediat dup? ce armata a ie?it din Valley Forge, ?i-a dovedit capacitatea de a se lupta de la egal la egal cu trupele britanice la b?t?lia de la Monmouth^?(d), inclusiv cu un regiment de negri din Rhode Island, care a respins un atac britanic cu baionet?, apoi a efectuat primul contraatac al armatei lui Washington. Aici, Washington a ajuns s? realizeze c? nu are nevoie s? elibereze ?ntregi ora?e, ci c? pe termen lung este mai important doar s?-?i p?streze armata ?i s? men?in? ?n via?? spiritul revolu?ionar. Washington l-a informat pe Henry Laurens ?c? st?panirea ora?elor noastre, ?n timp ce pe camp exist? o armat?, le va folosi prea pu?in”.

De?i Congresul a fost responsabil pentru efortul de r?zboi ?i a furnizat provizii trupelor, Washington ?i-a asumat sarcina de a face presiuni asupra Congresului ?i legislativelor statelor pentru a furniza elementele esen?iale ale r?zboiului; nu a fost niciodat? suficient. Congresul a evoluat la capitolul comisii de supervizare, ?i a ?nfiin?at Consiliul de R?zboi, care includea membri ai armatei. Deoarece Consiliul de R?zboi era un comitet prins ?i cu propriile sale proceduri interne, Congresul a creat ?i postul de secretar de r?zboi ?i l-a numit pe generalul-maior Benjamin Lincoln^?(d) ?n aceast? func?ie ?n februarie 1781. Washington a lucrat ?ndeaproape cu Lincoln pentru a coordona autorit??ile civile ?i militare ?i s-a ocupat de preg?tirea ?i aprovizionarea armatei.

Marina Continental?

USS Ranger^?(d) comandat? de c?pitanul John Paul Jones^?(d)

Pe parcursul primei veri a r?zboiului, Washington a ?nceput s? amenajeze goelete ?i alte nave maritime mici pentru a pr?da navele care ?i aprovizioneau pe britanici ?n Boston. Congresul a ?nfiin?at Marina Continental? la 13 octombrie 1775 ?i l-a numit pe Esek Hopkins^?(d) ca primul ei comandant; cea mai mare parte a r?zboiului, ea a constat doar dintr-o man? de mici fregate ?i sloopuri, sprijinite de numero?i corsari. La 10 noiembrie 1775, Congresul a autorizat crearea Continental Marines^?(d), str?mo?ul Corpului Pu?ca?ilor Marini ai Statelor Unite.

John Paul Jones^?(d) a devenit primul erou naval american dup? ce a capturat HMS Drake^?(d) pe 24 aprilie 1778, prima victorie a vreunei nave militare american? ?n apele britanice. Ultima a fost cea a fregatei USS Alliance^?(d) comandat? de c?pitanul John Barry^?(d). Pe 10 martie 1783, Alliance a ?nvins HMS Sybil ?ntr-o canonad? de 45 de minute ?n timp ce escorta aurul spaniol de la Havana la Philadelphia, pentru Congres. Dup? Yorktown, toate navele Marinei Americane au fost vandute sau date; a fost prima dat? ?n istoria Americii cand nu avea for?e de lupt? ?n marea liber?.

Congresul a contractat mul?i corsari pentru a reduce costurile ?i a profita de propor?ia mare de marinari coloniali g?si?i ?n Imperiul Britanic. ?n total, ace?tia au avut 1.700 de nave care au capturat cu succes 2.283 de nave inamice pentru a stanjeni efortul britanicilor ?i pentru a se ?mbog??i cu veniturile ob?inute din vanzarea m?rfurilor ?i a navei ?n sine. Aproximativ 55.000 de marinari au servit la bordul navelor americane de corsari ?n timpul r?zboiului.

Fran?a

La ?nceputul r?zboiului, americanii nu aveau alia?i interna?ionali importan?i, deoarece majoritatea statelor na?ionale erau ?n expectativ? urm?rind cum se vor desf??ura evolu?iile ?n America de Nord Britanic?. De-a lungul timpului, Armata Continental? s-a achitat bine ?n fa?a trupelor regulate britanice ?i a mercenarilor germani angaja?i de acestea, care erau cunoscu?i de toate marile puteri europene. B?t?lii precum b?t?lia de la Bennington^?(d), b?t?liile de la Saratoga ?i chiar ?nfrangeri precum b?t?lia de la Germantown^?(d), s-au dovedit decisive ?n a ca?tiga aten?ia ?i sprijinul unor ??ri europene puternice, inclusiv Fran?a, Spania ?i Republica Neerlandez?^?(d); acesta din urm? a trecut de la furnizarea pe ascunde arme ?i provizii americanilor la sprijinirea ?n mod deschis a acestora.

Victoria decisiv? american? de la Saratoga a convins Fran?a^?(d), o veche rival? a Marii Britanii, s? ofere americanilor tratatul de prietenie ?i comer?^?(d). Cele dou? ??ri au convenit ?i asupra unui tratat de alian??^?(d) defensiv? pentru a-?i proteja comer?ul ?i au garantat independen?a american? fa?? de Marea Britanie. Pentru a angaja Statele Unite ca aliat al Fran?ei din punct de vedere militar, tratatul era condi?ionat de ini?ierea de c?tre Marea Britanie a unui r?zboi ?mpotriva Fran?ei pentru a o ?mpiedica s? fac? comer? cu SUA. Spania ?i Republica Neerlandez? au fost invitate s? se al?ture atat de c?tre Fran?a, cat ?i de Statele Unite ?n tratat, dar niciuna nu a dat un r?spuns oficial.

La 13 iunie 1778, Fran?a a declarat r?zboi Marii Britanii ?i a invocat alian?a militar? a Fran?ei cu SUA, care a asigurat sprijinul suplimentar al corsarilor americani pentru posesiunile franceze din Caraibe. Washington a lucrat ?ndeaproape cu ofi?erii ?i cu marina pe care Fran?a avea s? le trimit? ?n America, ?n primul rand prin intermediul lui Lafayette din stafful s?u. Asisten?a francez? a adus contribu?ii esen?iale necesare pentru ?nfrangerea generalului Charles Cornwallis^?(d) la Yorktown ?n 1781.

Strategia britanicilor

Armata britanic? avea o experien?? considerabil? de lupt? ?n America de Nord, cel mai recent ?n timpul R?zboiului de ?apte Ani, care a obligat Fran?a s? renun?e la Noua Fran?? ?n 1763. Cu toate acestea, ?n conflictele anterioare, ei beneficiaser? de logistic? local?, precum ?i de sprijin din partea mili?iei coloniale, care ?n R?zboiul de Independen?? nu mai era disponibil?. ?nt?ririle trebuia s? vin? din Europa, iar men?inerea unor mari armate pe asemenea distan?e era o problem? extrem de complex?; navele puteau s? petreac? pan? la trei luni doar traversand Atlanticul, iar ordinele de la Londra deja nu mai erau de actualitate cand ajungeau.

?nainte de conflict, coloniile erau ?n mare parte entit??i economice ?i politice autonome, f?r? o zon? centralizat? de importan?? strategic? suprem?. Aceasta ?nsemna c?, spre deosebire de Europa, unde c?derea unei capitale de obicei punea cap?t r?zboaielor, c? ele puteau continua ?n America chiar ?i dup? pierderea unor a?ez?ri importante precum Philadelphia, sediul Congresului, New York ?i Charleston. Puterea britanic? se baza pe Marina Regal?, a c?rei domina?ie asupra m?rilor le permitea s?-?i aprovizioneze propriile for?e expedi?ionare, ?mpiedicand ?n acela?i timp accesul la porturile inamice. Majoritatea popula?iei americane era ?ns? mai degrab? agrar? decat urban?; sprijinit? de marina francez? ?i de ocolitorii de blocade, care operau din Caraibele olandeze^?(d), economia a reu?it s? supravie?uiasc?.

Dimensiunea geografic? a coloniilor ?i for?a de munc? limitat? au f?cut ca britanicii s? nu poat? duce simultan opera?iuni militare ?i s? ?i ocupe teritoriul f?r? sprijin local. ?nc? se mai discut? dac? dac? ?nfrangerea lor era sau nu inevitabil?; un om de stat britanic a descris-o ca fiind ?ca ?ncercarea de a cuceri o hart?”. ?n timp ce Ferling^?(d) sus?ine c? victoria patrio?ilor a fost doar un miracol, Ellis^?(d) sugereaz? c? ?ansele i-au favorizat ?ntotdeauna pe americani, mai ales dup? ce Howe a irosit ?ansa unui succes britanic decisiv ?n 1776, o ?ocazie care nu avea s? se mai iveasc? din nou”. Istoria militar? a SUA speculeaz? c? angajamentul suplimentar a 10.000 de trupe noi ?n 1780 ar fi plasat victoria britanic? ??n domeniul posibilului”.

Armata britanic?

Sir Thomas Gage^?(d), comandant britanic, 1763–1775

?nl?turarea Fran?ei din America de Nord ?n 1763 a dus la o reducere drastic? a prezen?ei trupelor britanice din colonii; ?n 1775, existau doar 8.500 de solda?i din trupele regulate la o popula?ie civil? de 2,8 milioane. Cea mai mare parte a resurselor militare din Americi s-au concentrat pe ap?rarea insulelor produc?toare de zah?r din Caraibe; Jamaica^?(d) singur? genera mai multe venituri decat toate cele treisprezece colonii americane la un loc. Odat? cu sfar?itul R?zboiului de ?apte Ani, armata permanent? din Marea Britanie a fost ?i ea redus?, ceea ce a dus la dificult??i administrative la izbucnirea r?zboiului un deceniu mai tarziu.

Pe parcursul r?zboiului, au existat patru comandan?i-?efi britanici separa?i, dintre care primul a fost Thomas Gage; numit ?n 1763, obiectivul lui ini?ial era consolidarea st?panirii britanice asupra fostelor zone franceze din Canada. Gre?it sau nu, mul?i din Londra au pus r?scoala americanilor pe seama e?ecului acestuia de a lua m?suri ferme din timp ?i a fost ?nlocuit din func?ie dup? pierderile grele suferite la Bunker Hill. ?nlocuitorul s?u a fost Sir William Howe, un membru al fac?iunii Whig din Parlament care s-a opus politicii de constrangere sus?inut? de Lord North; Cornwallis, care avea mai tarziu s? capituleze la Yorktown, a fost unul dintre numero?ii ofi?eri superiori care au refuzat ini?ial s? lupte ?n America de Nord.

Campania din 1775 a demonstrat c? britanicii supraestimaser? capacit??ile propriilor trupe ?i subestimaser? mili?ia colonial?, ?i c? era nevoie de o reevaluare a tacticii ?i strategiei. Ea le-a ?i permis ?ns? patrio?ilor s? ia ini?iativa, iar autorit??ile britanice au pierdut rapid controlul asupra fiec?rei colonii. ?nc? se mai discut? despre responsabilitatea lui Howe; chiar dac? el primise ?nt?riri substan?iale, Bunker Hill pare s?-i fi afectat permanent ?ncrederea ?n sine, iar lipsa de flexibilitate tactic? a ?nsemnat c? adesea nu reu?ea s? capitalizeze oportunit??ile. Multe dintre deciziile sale au fost atribuite problemelor de aprovizionare, cum ar fi ?ntarzierea lans?rii campaniei din New York ?i faptul c? nu a urm?rit armata ?nvins? a lui Washington. Dup? ce ?i-a pierdut ?ncrederea subordona?ilor, a fost rechemat dup? ce Burgoyne s-a predat la Saratoga.

Sir William Howe^?(d), comandant britanic, 1775–1778

?n urma e?ecului Comisiei Carlisle, politica britanic? s-a schimbat de la a-i trata pe patrio?i ca pe ni?te supu?i care trebuiau reconcilia?i la a-i trata ca pe ni?te inamici care trebuiau ?nvin?i. ?n 1778, Howe a fost ?nlocuit de Sir Henry Clinton, numit ?n locul lui Carleton, care era considerat prea precaut. Considerat expert ?n tactic? ?i strategie, Clinton a suferit, la fel ca predecesorii s?i, din cauza problemelor cronice de aprovizionare.

?n plus, strategia lui Clinton a fost compromis? de conflictul cu superiorii politici de la Londra ?i cu colegii s?i din America de Nord, ?n special cu amiralul Mariot Arbuthnot^?(d), ?nlocuit la ?nceputul anului 1781 de Rodney. El nu a fost nici notificat, nici consultat cand Germain a aprobat invazia Sudului de c?tre Cornwallis ?n 1781 ?i a amanat trimiterea de ?nt?riri, crezand c? cea mai mare parte a armatei lui Washington se afla ?nc? pe lang? New York City. Dup? capitularea de la Yorktown, Clinton a fost eliberat de Carleton, a c?rui sarcin? principal? a fost s? supravegheze evacuarea loiali?tilor ?i a trupelor britanice din Savannah, Charleston ?i New York City.

Trupele germane

Trupele hessiene se predau dup? b?t?lia de la Trenton^?(d), decembrie 1776

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, ??rile angajau adesea mercenari str?ini, inclusiv ?i ?n special Marea Britanie; ?n timpul R?zboiului de ?apte Ani, solda?ii str?ini reprezentau 10% din armata britanic? ?i utilizarea lor a nu a pus probleme politice. Cand a devenit clar c? erau necesare trupe suplimentare pentru a suprima r?scoala din America, s-a luat din nou decizia de a angajeza solda?i germani profesioni?ti^?(d), din mai multe motive, inclusiv simpatia publicului pentru cauza patrio?ilor, o reticen?? istoric? de a extinde armata britanic? ?i timpul necesar pentru a recruta ?i preg?ti noi regimente. O surs? alternativ? era disponibil? cu u?urin?? ?n Sfantul Imperiu Roman, unde multe state mai mici aveau o veche tradi?ie de a-?i ?nchiria armatele celui mai bun ofertant. Cel mai important dintre acestea era Hessa-Kassel, cunoscut drept ?statul mercenar”.

Primele acorduri de aprovizionare au fost semnate de administra?ia North la sfar?itul anului 1775; ?n urm?torul deceniu, peste 40.000 de germani au luptat ?n America de Nord, Gibraltar, Africa de Sud ?i India, dintre care 30.000 au servit ?n r?zboiul american. Deseori denumi?i ?n mod generic ?hessieni”, printre ei se num?rau oameni din multe alte state, inclusiv Hanovra ?i Bruanschweig. Sir Henry Clinton a recomandat recrutarea de trupe ruse pe care le aprecia, dup? ce le-a v?zut ?n ac?iune ?mpotriva otomanilor; totu?i, negocierile cu Ecaterina cea Mare nu au progresat.

Spre deosebire de r?zboaiele anterioare, utilizarea lor a dus la dezbateri politice intense ?n Marea Britanie, Fran?a ?i chiar Germania, unde Frederic cel Mare a refuzat s? ofere drept de trecere prin teritoriile sale solda?ilor angaja?i pentru r?zboiul american. ?n martie 1776, acordurile au fost contestate ?n Parlament de c?tre Whig-ii care e opuneau ?coerci?iei” ?n general ?i folosirii solda?ilor str?ini ?mpotriva unor ?supu?i britanici”. Dezbaterile au fost relatate ?n detaliu de ziarele americane, care au retip?rit discursuri-cheie ?i ?n mai 1776 au primit chiar copii ale tratatelor. Furnizate de simpatizan?i britanici, acestea au fost introduse ilegal ?n America de Nord de la Londra de George Merchant, un prizonier american recent eliberat.

Perspectiva ca solda?ii germani str?ini s? fie folosi?i ?n colonii a ?nt?rit sprijinul pentru independen??, mai mult decat celelalte m?suri, inclusiv impozitarea; regele a fost acuzat c? a declarat r?zboi propriilor supu?i, ceea ce a dat credit ideii c? acum existau dou? guverne separate. Ar?tand aparent c? Marea Britanie este hot?rat? s? treac? la r?zboi, a f?cut ca speran?ele de reconciliere s? par? naive ?i f?r? speran??, ?n timp ce angajarea a ceea ce erau considera?i ?mercenari str?ini” a devenit una dintre acuza?iile aduse ?mpotriva lui George al III-lea ?n Declara?ia de Independen??. Reputa?ia de brutalitate pe care o aveau hessienii ?n Germania a sporit ?i sprijinul pentru cauza patrio?ilor ?n randul imigran?ilor germano-americani. Prezen?a a peste 150.000 de americani de origine german? ?nsemna c? ambele p?r?i sim?eau c? solda?ii germani ar putea fi convin?i s? dezerteze; unul dintre motivele pentru care Clinton a sugerat s? fie angaja?i ru?i a fost acela c? sim?ea c? ace?tia au mai pu?ine ocazii s? dezerteze. Cand primele trupe germane au sosit pe Staten Island ?n august 1776, Congresul a aprobat tip?rirea unor ?note de man?” ce promiteau p?mant ?i cet??enie oric?rui era dornic s? se al?ture cauzei patrio?ilor. Britanicii au lansat o contra-campanie sus?inand c? dezertorii ar putea fi executa?i. Dezert?ri din randul germanilor au existat pe tot parcursul r?zboiului, cea mai mare rat? de dezertare a avut loc ?n perioada dintre capitularea de la Yorktown ?i tratatul de la Paris. Regimentele germane au fost esen?iale pentru efortul de r?zboi britanic; din cei 30.000 de oameni estima?i a fi fost trimi?i ?n America, aproximativ 13.000 au fost sco?i din lupt?.

Revolu?ia ca r?zboi civil

Loiali?tii

Mili?ii loialiste^?(d) ?nfrante de mili?iile patrio?ilor la Kings Mountain^?(d). Ele s-au retras ?n Carolina de Sud. Victoria a ridicat moralul americanilor.

Loiali?tii ?nst?ri?i au convins guvernul britanic c? majoritatea coloni?tilor simpatizau cu Coroana; ?n consecin??, planificatorii militari britanici s-au bazat pe recrutarea de loiali?ti, dar au avut dificult??i ?n a recruta un num?r suficient, deoarece patrio?ii aveau un sprijin larg. Aproximativ 25.000 de loiali?ti au luptat de partea britanicilor pe tot parcursul r?zboiului. De?i constituiau aproximativ dou?zeci la sut? din popula?ia colonial?, loiali?tii erau concentra?i ?n comunit??i distincte. Mul?i dintre ei tr?iau printre marii proprietari de planta?ii din regiunea Tidewater^?(d) ?i Carolina de Sud^?(d).

Cand britanicii au ?nceput incursiuni ?n zonele rurale din interior ?n 1777–1778, s-au confruntat cu o problem? major?: orice nivel semnificativ de activitate loialist? organizat? necesita o prezen?? continu? a trupelor regulate britanice. Oamenii de care dispuneau britanicii ?n America erau insuficien?i pentru a proteja teritoriul loialist ?i a ?i contracara ofensivele americane. Mili?iile loialiste din Sud au fost ?nfrante constant de mili?iile patrio?ilor din jur. Cea mai critic? lupt? dintre cele dou? mili?ii partizane a fost la b?t?lia de la Kings Mountain^?(d); victoria patrio?ilor acolo a afectat ireversibil orice capacitate suplimentar? a mili?iei loialiste din Sud.

Cand politica de r?zboi era la ?nceput administrat? de generalul William Howe^?(d), nevoia Coroanei de a men?ine sprijinul loialist a ?mpiedicat-o s? foloseasc? metodele tradi?ionale de suprimare a r?scoalelor. Cauza britanicilor a avut de suferit cand trupele acestora au jefuit casele localnicilor ?n timpul unei tentative de atac asupra Charlestonului ?n 1779, ceea ce i-a ?nfuriat atat pe patrioti, cat ?i pe loiali?ti. ?n schimb, loiali?tii au ca?tigat sprijin atunci cand patrio?ii i-au intimidat pe cei pe care ?i suspectau de colaborare cu britanicii prin distrugerea propriet??ilor sau ungandu-i cu smoal? ?i pene^?(d).

O unitate de mili?ie loialist? – Legiunea Britanic?^?(d) – a oferit unele dintre cele mai bune trupe ?n serviciul britanic; ea a fost ?nregistrat? ca unitate ?n armata britanic?. Era un regiment mixt de 250 de dragoni ?i 200 de infanteri?ti sus?inu?i de baterii de artilerie. Ea a fost comandat? de Banastre Tarleton^?(d) ?i ?i-a ca?tigat o reputa?ie ?nfrico??toare ?n colonii pentru ?brutalitate ?i m?cel inutil”.

Femei

Nancy Morgan Hart^?(d) a capturat singur? ?ase solda?i loiali?ti care au intrat ?n casa ei pentru a o jefui.

Femeile au jucat diverse roluri ?n timpul R?zboiului de Independen??; ele ??i ?nso?eau adesea so?ii cand li se permitea. De exemplu, pe tot parcursul r?zboiului, se ?tie c? Martha Washington l-a vizitat ?i i-a oferit ajutor so?ului ei George ?n diferite tabere americane. Femeile au ?nso?it adesea armatele pentru a vinde bunuri ?i pentru a ?ndeplini sarcinile necesare ?n spitale ?i ?n tabere. Ele erau o parte necesar? a armatelor secolului al XVIII-lea ?i au fost ?n num?r de cateva mii pe timpul r?zboiului.

Femeile ?i-au asumat ?i roluri militare: ?n afar? de sarcinile militare, cum ar fi tratarea r?ni?ilor sau amenajarea taberei, unele s-au ?mbr?cat ?n b?rba?i pentru a sprijini ?n mod direct luptele, pentru a lupta sau ac?iona ca spioni de ambele p?r?i ale R?zboiului de Independen??. Anna Maria Lane s-a al?turat so?ului ei ?n armat? ?i purta haine b?rb?te?ti cand a avut loc b?t?lia de la Germantown^?(d). Adunarea General? din Virginia a l?udat-o mai tarziu pentru curajul ei: ea a luptat ?mbr?cat? ?n b?rbat ?i ?a ?ndeplinit servicii militare extraordinare ?i a suferit o ran? grav? ?n b?t?lia de la Germantown... cu curajul unui soldat”.

Pe 26 aprilie 1777, se spune c? Sybil Ludington^?(d) ar fi mers c?lare pentru a alerta for?ele de mili?ie din comitatul Putnam, New York ?i din Danbury, Connecticut, pentru a le avertiza cu privire la apropierea britanicilor; a fost numit? ?un Paul Revere feminin”. Un raport din New England Quarterly^?(d) spune c? exist? pu?ine dovezi care sus?in povestea, ?i pune la ?ndoial? c? chiar s-ar fi ?ntamplat. Altele cateva s-au deghizat ?n b?rba?i. Deborah Sampson^?(d) a luptat pan? cand sexul ei a fost descoperit ?i, ca urmare, a fost exclus? din armat?; Sally St. Clair^?(d) a fost ucis? ?n ac?iune ?n timpul r?zboiului.

Afro-americanii

Solda?ii continentali, dintre care unul din Regimentul 1 Rhode Island^?(d), stanga

Cand a ?nceput r?zboiul, popula?ia celor Treisprezece Colonii includea aproximativ 500.000 de sclavi, folosi?i ?n principal ca for?? de munc? ?n planta?iile din Sud^?(d). ?n noiembrie 1775, Lord Dunmore^?(d), guvernatorul regal al Virginiei, a emis o proclama?ie^?(d) care promitea libertate oric?ror sclavi de?inut de patrio?i care doresc s? poarte arme. De?i anun?ul a ajutat la completarea unui deficit temporar de for?? de lupt?, prejudec??ile loiali?tilor albi ?nsemnau c? recru?ii aveau ?n cele din urm? s? fie redirec?iona?i c?tre roluri necombatante. Motiva?ia loiali?tilor era aceea de a-i priva pe plantatorii patrio?i de for?? de munc?, nu neap?rat s? pun? cap?t sclaviei; sclavii de?inu?i de loiali?ti au fost returna?i.

Proclama?ia de la Philipsburg^?(d) din 1779 emis? de Clinton a extins oferta de libertate sclavilor de?inu?i de patrio?i ?n toate coloniile. Ea a convins familii ?ntregi s? evadeze ?n liniile britanice: mul?i dintre ei au fost angaja?i ?n ferme pentru a cultiva alimente pentru armat?, eliminandu-se cerin?ele de serviciu militar. De?i Clinton a organizat Pionierii Negri^?(d), el s-a asigurat ?i c? sclavii fugari sunt returna?i proprietarilor loiali?ti, cu ordin ?ns? ca ace?tia s? nu fie pedepsi?i pentru tentativa lor de evadare. Pe m?sur? ce r?zboiul progresa, serviciul negrilor ca solda?i obi?nui?i ?n unit??ile britanice a devenit din ce ?n ce mai comun; loiali?tii negri au format dou? regimente ale garnizoanei Charlestonului ?n 1783.

Estim?rile num?rului celor care au servit britanicii ?n timpul r?zboiului variaz? de la 25.000 la 50.000, excluzandu-i pe cei care au evadat ?n timpul r?zboiului. Thomas Jefferson a estimat c? Virginia ar fi putut pierde 30.000 de sclavi evada?i ?n total. ?n Carolina de Sud, aproape 25.000 de sclavi (aproximativ 30% din popula?ia ?nrobit?) au fugit, au migrat sau au murit, ceea ce a perturbat semnificativ economiile planta?iilor atat ?n timpul r?zboiului, cat ?i dup? r?zboi.

Patrio?ii negri^?(d) au fost exclu?i din armata continental? pan? cand Washington a convins Congresul, ?n ianuarie 1778, c? nu exist? alt? cale de a ?nlocui pierderile cauzate de boli ?i dezertare. Regimentul 1 Rhode Island^?(d) format ?n februarie includea fo?ti sclavi ai c?ror proprietari au fost compensa?i; cu toate acestea, doar 140 dintre cei 225 de solda?i ai s?i erau negri, ?i recrutarea a fost oprit? ?n iunie 1788. ?n cele din urm?, aproximativ 5000 de afro-americani au servit ?n armata ?i marina continental? ?ntr-o varietate de roluri, ?n timp ce al?i 4000 au fost angaja?i ?n unit??ile de mili?ie ale patrio?ilor, la bordul navelor de corsari sau ca membri ai echipajelor, servitori ?i spioni. Dup? r?zboi, o mic? minoritate a primit terenuri sau pensii din partea Congresului la b?trane?e; mul?i al?ii au fost ?napoia?i st?panilor lor dup? r?zboi, ?n ciuda promisiunilor anterioare de libertate.

Pe m?sur? ce victoria patrio?ilor devenea din ce ?n ce mai probabil?, tratarea loiali?tilor negri a devenit un punct de disput?; dup? cedarea Yorktownului ?n 1781, Washington a insistat ca to?i evada?ii s? fie returna?i, dar Cornwallis a refuzat. ?n 1782 ?i 1783, ?n jur de 8.000 pan? la 10.000 de negri elibera?i au fost evacua?i de britanici din Charleston, Savannah ?i New York; unii s-au mutat la Londra, ?n timp ce 3.000 pan? la 4.000 s-au stabilit ?n Nova Scotia, unde au fondat a?ez?ri precum Birchtown^?(d). Loiali?tii albi au transportat 15.000 de negri ?nrobi?i ?n Jamaica^?(d) ?i Bahamas. Printre loiali?tii negri liberi care au migrat ?n Indiile de Vest britanice^?(d) s-au num?rat solda?i din Regimentul Etiopian^?(d) al lui Dunmore ?i cei din Charleston care au ajutat la ap?rarea Insulelor Sub Vant.

B??tina?ii americani

Col. Joseph Brant^?(d), GB a condus indieni Iroquois Mohawk^?(d) ?n r?zboi

Majoritatea b??tina?ilor americani la est de raul Mississippi au fost afecta?i de r?zboi ?i multe triburi au fost ?mp?r?ite pe tema atitudinii fa?? de conflict. Cateva triburi erau prietenoase cu coloni?tii, dar majoritatea b??tina?ilor s-au opus unirii coloniilor ca o poten?ial? amenin?are pentru teritoriul lor. Aproximativ 13.000 de b??tina?i au luptat ?i de partea britanic?, cel mai mare grup provenind din triburile irocheze care au trimis ?n jur de 1.500 de oameni.

La ?nceputul lunii iulie 1776, alia?ii Cherokee ai Marii Britanii au atacat efemerul district Washington^?(d) din Carolina de Nord^?(d). ?nfrangerea lor a fragmentat atat a?ez?rile cat ?i poporul Cherokee, ?i a fost direct responsabil pentru ascensiunea tribului Chickamauga Cherokee^?(d), care a perpetuat r?zboaiele americano-cherokee^?(d) ?mpotriva coloni?tilor americani timp de decenii dup? ?ncheierea ostilit??ilor cu Marea Britanie.

Alia?ii Creek^?(d) ?i seminoli^?(d) ai Marii Britanii au luptat ?mpotriva americanilor ?n Georgia ?i Carolina de Sud. ?n 1778, o for?? de 800 de Creek a distrus a?ez?rile americane de-a lungul raului Broad^?(d) din Georgia. R?zboinicii Creek s-au al?turat ?i raidurilor lui Thomas Brown^?(d) ?n Carolina de Sud ?i au asistat Marea Britanie ?n timpul asediului de la Savannah^?(d). Mul?i b??tina?i americani au fost implica?i ?n lupta dintre Marea Britanie ?i Spania pe coasta Golfului ?i de-a lungul malului britanic al raului Mississippi. Mii de Creek, Chickasaw^?(d) ?i Choctaw^?(d) au luptat ?n b?t?lii majore, cum ar fi b?t?lia de la Fort Charlotte^?(d), b?t?lia de la Mobile^?(d) ?i asediul Pensacolei^?(d).

Confedera?ia irochez? a fost spulberat? ca urmare a R?zboiului de Independen?? al SUA, indiferent de partea cu care s-a aliat; triburile Seneca^?(d), Onondaga^?(d) ?i Cayuga^?(d) s-au al?turat britanicilor; membrii ai tribului Mohawk^?(d) au luptat de ambele p?r?i; ?i mul?i Tuscarora^?(d) ?i Oneida^?(d) au fost de partea americanilor. Pentru a riposta ?mpotriva raidurilor asupra a?ez?rilor americane efectuate de c?tre loiali?ti ?i alia?ii lor amerindieni, armata continental? a trimis expedi?ia Sullivan^?(d) ?ntr-o ac?iune punitiv? ?n New York pentru a ?mpiedica triburile irocheze care se al?turaser? britanicilor s? mai lupte. Liderii mohawk Joseph Louis Cook^?(d) ?i Joseph Brant^?(d) s-au al?turat americanilor ?i, respectiv, britanicilor, ceea ce a exacerbat ?i mai mult diviziunea.

Pe teatrul de vest al R?zboiului de Independen?? al SUA^?(d), conflictele dintre coloni?ti ?i b??tina?ii americani au dus la o ne?ncredere care avea s? persiste. ?n tratatul de la Paris din 1783, Marea Britanie a cedat controlul asupra teritoriilor disputate dintre Marile Lacuri ?i raul Ohio, dar locuitorii amerindieni nu au f?cut parte din negocierile de pace. Triburile din Teritoriul de Nord-Vest s-au raliat ?n Confedera?ia Vestului^?(d) ?i s-a aliat cu britanicii pentru a rezista coloniz?rii americane, iar conflictul lor a continuat dup? R?zboiul de Independen?? ca R?zboiul Indienilor din Nord-Vest^?(d).

Negocierile de pace

Tratatul de la Paris^?(d) de Benjamin West^?(d) ilustreaz? misiunea american? format? din (de la stanga la dreapta) John Jay, John Adams, Benjamin Franklin, William Temple Franklin^?(d), secretar (?n ro?u) ?i Henry Laurens

Schimbarea prim-mini?trilor

Printre condi?iile prezentate de comisia de pace Carlisle^?(d) se num?ra acceptarea principiului autoguvern?rii. Parlamentul urma s? recunoasc? Congresul ca organism de conducere, s? suspende orice legisla?ie inacceptabil?, s? renun?e la dreptul s?u de impozitare a coloniilor ?i s? discute despre includerea reprezentan?ilor americani ?n Camera Comunelor. ?n schimb, toate propriet??ile confiscate de la loiali?ti urmau s? fie returnate, datoriile britanice s? fie onorate ?i legea mar?ial? la nivel local s? fie acceptat?. Congresul a cerut ?n schimb fie recunoa?terea imediat? a independen?ei, fie retragerea tuturor trupelor britanice; americanii ?tiau c? comisia nu era autorizat? s? accepte acestea, ceea ce a dus la ?ncheierea rapid? a negocierilor.

La 27 februarie 1782, o mo?iune a partidului Whig pentru a pune cap?t r?zboiului ofensiv din America a fost adoptat? cu o majoritate de 19 voturi. North ?i-a dat demisia, obligand regele s?-l invite pe Lord Rockingham s? formeze un guvern; un sus?in?tor consecvent al cauzei patrio?ilor, el a f?cut din angajamentul fa?? de acceptarea independen?ei SUA o condi?ie pentru a forma un guvern. George al III-lea a acceptat f?r? tragere de inim? ?i noul cabinet^?(d) a preluat mandatul la 27 martie 1782; Rockingham a murit subit pe 1 iulie ?i a fost ?nlocuit de Lord Shelburne^?(d), care a continuat politica de pace ?i a recunoscut independen?a coloniilor americane.

Congresul american semneaz? pacea

Washington intr? ?n New York dup? evacuarea acestuia de c?tre britanici^?(d), noiembrie 1783

Cand Lordul Rockingham, liderul Whig ?i prieten al cauzei americane, a ajuns prim-ministru, Congresul ?i-a adunat consulii diplomatici din Europa ?ntr-o unic? delega?ie de pace la Paris. To?i aveau experien?? ?n conducerea Congresului. Decanul delega?iei era Benjamin Franklin din Pennsylvania. El devenise o celebritate la Curtea Fran?ei, dar era ?i un om de ?tiin?? iluminist cu influen?? fa?? de cur?ile marilor puteri europene din Prusia, fostul aliat al Angliei, ?i Austria, un imperiu catolic precum Spania. ?ncepand cu anii 1760, el devenise un organizator al cooper?rii ?ntre coloniile britanice americane ?i apoi un lobbyist colonial ?n Parlamentul de la Londra. John Adams din Massachusetts fusese consul ?n Republica Neerlandez? ?i era un patriot cunoscut din New England. John Jay din New York fusese consul ?n Spania ?i pre?edinte al Congresului Continental. ?n calitate de consul ?n Republica Neerlandez?, Henry Laurens din Carolina de Sud a negociat un acord preliminar pentru o ?n?elegere comercial?. El a fost succesor al lui John Jay ca pre?edinte al Congresului ?i, era, ?mpreun? cu Franklin, membru al Societ??ii Filozofice Americane^?(d). De?i activ ?n preliminarii, el nu a fost un semnatar al actului final al tratatului.

Printre negociatorii Whig din partea Lordului Rockingham ?i a succesorului acestuia, prim-ministrul Lord Shelburne, s-au num?rat vechiul prieten al lui Benjamin Franklin de pe vremea cand locuia la Londra, David Hartley^?(d), ?i Richard Oswald^?(d), care negociaser? eliberarea lui Laurens din Turnul Londrei. Pacea preliminar? semnat? la 30 noiembrie ?ndeplinea patru cereri cheie ale Congresului: independen??, teritoriu pan? la Mississippi, drepturi de naviga?ie ?n Golful Mexic ?i drepturi de pescuit ?n Newfoundland.

Strategia britanicilor era de a se ?n?elege cu SUA ?i de a le ?nt?ri suficient pentru a ?mpiedica Fran?a s? mai reca?tige un cap de pod ?n America de Nord, ?i nu erau interesa?i de aceste propuneri. Diviziunile dintre adversarii lor le-au permis ?ns? s? negocieze separat cu fiecare pentru a-?i ?mbun?t??i pozi?ia general?, ?ncepand cu delega?ia american? din septembrie 1782. Francezii ?i spaniolii au c?utat s?-?i ?mbun?t??easc? pozi?ia, f?cand SUA dependente de ele pentru sprijinul ?mpotriva Marii Britanii, ?n speran?a de a inversa astfel pierderile din 1763. Ambele p?r?i au ?ncercat s? negocieze un acord cu Marea Britanie, excluzandu-i pe americani; Fran?a a propus stabilirea grani?ei de vest a SUA de-a lungul Apala?ilor, ?n conformitate cu linia britanic? a proclama?iei din 1763^?(d). Spaniolii au sugerat concesii suplimentare ?n vitalul bazin al fluviului Mississippi, dar au cerut cedarea Georgiei^?(d), ceea ce ar fi contravenit alian?ei franco-americane.

?ntampinand cu dificult??i cu Spania din cauza preten?iilor care implicau fluviul Mississippi, dar ?i cu Fran?a, care ?nc? nu era dispus? s? accepte independen?a SUA pan? cand nu erau ?ndeplinite toate revendic?rile ei, John Jay le-a spus prompt britanicilor c? este dispus s? negocieze direct cu ei, sco?and Fran?a ?i Spania din ecua?ie. Prim-ministrul Lord Shelburne, responsabil cu negocierile de partea britanic?, a acceptat. Revendic?rile esen?iale pentru America ?n ob?inerea p?cii erau recunoa?terea independen?ei Statelor Unite, recunoa?terea suveranit??ii asupra ?ntregului teritoriu de la est de fluviul Mississippi, de la nord de Florida ?i de la sud de Canada; acordarea drepturilor de pescuit ?n Marile Bancuri^?(d) din largul coastei Newfoundlandului ?i ?n Golful Sfantul Lauren?iu; ca Statele Unite ?i Marea Britanie s? aib? ambele acces perpetuu la fluviul Mississippi.

O pace anglo-american? preliminar? a fost convenit? oficial ?n noiembrie 1782, iar Congresul a aprobat acordul pe 15 aprilie 1783. El a anun?at realizarea p?cii cu ob?inerea independen?ei; tratatul final a fost semnat la 2 septembrie 1783, la Paris, ?i a intrat ?n vigoare a doua zi, pe 3 septembrie, cand Marea Britanie a semnat ?i un tratat cu Fran?a. John Adams, care a contribuit la elaborarea tratatului, a sus?inut c? acesta reprezint? ?unul dintre cele mai importante evenimente politice care au avut loc vreodat? pe glob”. Ratificate respectiv de Congresul Continental ?i de Parlamentul Britanic, versiunile finale au fost schimbate la Paris ?n prim?vara urm?toare. Pe 25 noiembrie, ultimele trupe britanice r?mase ?n SUA au fost evacuate de la New York la Halifax.

Urm?ri

Teritoriile

?ntinderea teritoriului care era acum Statele Unite era aceea cedat? doar de ?ara mam? colonial?. Acesta includea sute de mii de hectare de teren slab colonizat aflat la sud de Linia Marilor Lacuri ?ntre Mun?ii Appala?i ?i fluviul Mississippi. Firavele coloniz?ri ale vestului de pan? atunci s-au transformat ?ntr-un potop ?n timpul R?zboiului.

Politica extins? dup? r?zboi a Marii Britanii pentru SUA a continuat s? ?ncerce formarea unui stat-tampon al indienilor^?(d) sub Marele Lacuri pan? ?n 1814, ?n timpul R?zboiului din 1812. Teritoriile dobandite oficial ?n vest de americani erau ?nc? populate de aproximativ o duzin? de triburi de amerindieni care fuseser? ?n cea mai mare parte alia?i ai britanicilor. ?n practic?, britanicii au refuzat s? abandoneze forturile de pe teritoriul pe care ?l cedaser? oficial. ?n schimb, ei ?i-au asigurat alia?i militari pentru continuarea raidurilor la frontier? ?i au sponsorizat R?zboiul cu Indienii din Nord-Vest (1785–1795)^?(d), inclusiv ridicarea unui fort britanic suplimentar Miami (Ohio)^?(d). Britanicii au continuat s? sus?in? r?zboaie prin proxy pe scar? local? ?mpotriva Statelor Unite pan? la intrarea ?n vigoare la 29 februarie 1796 a tratatului anglo-american al lui Jay^?(d), redactat de Hamilton.

Dintre puterile europene cu colonii americane adiacente nou ?nfiin?atelor State Unite, Spania era cea mai amenin?at? de independen?a american? ?i, ?n consecin??, era cea mai ostil? acestora. Teritoriul spaniol adiacent SUA era relativ neap?rat, a?a c? politica spaniol? a dezvoltat o combina?ie de ini?iative. Puterea soft spaniol? a contestat diplomatic cedarea de c?tre britanici a teritoriului de la vest de Mississippi ?i frontierele nordice anterioare ale Floridei spaniole^?(d). Ei au impus taxe vamale mari pe m?rfurile americane, apoi au blocat accesul coloni?tilor americani ?n portul New Orleans. ?n acela?i timp, spaniolii au sus?inut ?i r?zboaie din interiorul SUA prin intermediari amerindieni din Teritoriul de Sud-Vest, cedat de Fran?a Marii Britanii ?i apoi de Marea Britanie americanilor.

Victime ?i pierderi

Pietre funerare de la R?zboiul de Independen?? pentru Saratoga, gropi comune

Pierderea total? de vie?i omene?ti ?n timpul conflictului este ?n mare parte necunoscut?. A?a cum era tipic ?n r?zboaiele epocii, boli precum variola au omorat mai mul?i oameni decat luptele. ?ntre 1775 ?i 1782, o epidemie de variol?^?(d) a izbucnit ?n toat? America de Nord, ucigand aproximativ 130.000 de oameni. Istoricul Joseph Ellis^?(d) sugereaz? c? decizia lui Washington de a-?i vaccina trupele ?mpotriva bolii a fost una dintre cele mai importante decizii ale sale.

Pan? la 70.000 de patrio?i americani au murit ?n timpul serviciului militar activ. Dintre ace?tia, aproximativ 6.800 au fost uci?i ?n lupt?, ?n timp ce cel pu?in 17.000 au murit din cauza bolilor. Majoritatea acestora din urm? au murit ?n timp ce erau prizonieri de r?zboi la britanici, mai ales ?n navele-?nchisoare din portul New York. Num?rul Patrio?ilor r?ni?i grav sau r?ma?i invalizi de r?zboi a fost estimat ?ntre 8500 ?i 25.000.

Francezii au pierdut 2.112 mor?i ?n lupt? ?n Statele Unite. Spaniolii au pierdut un total de 124 de mor?i ?i 247 de r?ni?i ?n Florida de Vest.

Un raport britanic din 1781 estimeaz? num?rul total al deceselor ?n cadrul armatei la 6.046 ?n America de Nord (1775–1779). Aproximativ 7774 de germani au murit ?n serviciul britanicilor, ?n plus fa?? de cei 4888 de dezertori; dintre cei dintai, se estimeaz? c? 1.800 au murit ?n lupte.

Memoria

Mottoul SUA, Novus ordo seclorum^?(d), care ?nseamn? ?Acum ?ncepe o nou? epoc?”, parafrazeaz? din Common Sense^?(d) de Thomas Paine, publicat pe 10 ianuarie 1776. ?Ne st? ?n putere s? ?ncepem lumea de la cap?t”, scria Paine.

Revolu?ia American? ?n ansamblul ei, ?i ?n particular R?zboiul de Independen??, au dus la formarea Statelor Unite cu numeroasele lor libert??i civile, care au dat un exemplu de r?sturnare atat a monarhiei, cat ?i a guvernelor coloniale. Statele Unite ale Americii au cea mai veche constitu?ie scris? din lume, iar constitu?iile altor ??ri libere au adesea o asem?nare izbitoare cu Constitu?ia SUA, pe alocuri chiar literal?. A inspirat revolu?iile francez?, haitian?, cele latino-americane ?i altele ?n epoca modern?.

De?i a eliminat multe forme de inegalitate, Revolu?ia nu a f?cut nimic pentru a schimba statutul femeilor, ?n ciuda rolului pe care l-au jucat ?n ca?tigarea independen?ei. Cel mai important, nu a reu?it s? pun? cap?t sclaviei. De?i mul?i erau deranja?i de contradic?ia ?ntre a cere libertate pentru unii, refuzand-o ?n acela?i timp altora, dependen?a statelor din Sud de for?a de munc? a sclavilor a f?cut ca abolirea s? fie o provocare prea dificil?. ?ntre 1774 ?i 1780, multe dintre state au interzis importul de sclavi, dar institu?ia ?n sine s-a perpetuat. ?n 1782, Virginia a adoptat o lege care permitea manumisiunea^?(d) ?i, ?n urm?torii opt ani, peste 10.000 de sclavi au primit libertatea. Num?rul mi?c?rilor aboli?ioniste a crescut foarte mult, ?i pan? ?n 1804 toate statele nordice o interziseser?. Cu toate acestea, sclavia a continuat s? fie o problem? social? ?i politic? spinoas?, ?i a cauzat diviziuni care ?n cele din urm? s-au sfar?it cu un r?zboi civil.

Istoriografia

O mare istoriografie se refer? la motivele pentru care americanii s-au r?sculat ?i au reu?it s? se separe. ?Patrio?ii” invocau insistent drepturile constitu?ionale ale englezilor, ?n special ?este interzis? impozitarea f?r? reprezentare^?(d)”. Contemporanii au creditat iluminismul american^?(d) pentru bazele intelectuale, morale ?i etice ale Revolu?iei Americane pentru P?rin?ii Fondatori. Fondatorii se refereau la liberalism ?n filosofia lui John Locke ca o influen?? puternic?. De?i Dou? tratate de guvernare^?(d) a fost mult timp citat ca o influen?? major? asupra ganditorilor americani, istoricii David Lundberg ?i Henry F. May^?(d) demonstreaz? c? Eseul privind ?n?elegerea uman?^?(d) al lui Locke a fost mult mai citit decat tratatele sale politice. Istoricii din anii 1960 au subliniat c? argumentul constitu?ional al patrio?ilor a fost posibil prin apari?ia unui sentiment de na?ionalism american care a unit toate cele 13 colonii. La randul s?u, acel na?ionalism avea r?d?cini ?ntr-un sistem de valori republican^?(d) prin care guvernarea era considerat? legitim? doar dac? se exercita cu consim??mantul celor guverna?i, ?i se opunea controlului aristocratic. ?n Marea Britanie, republicanismul era un punct de vedere marginal, deoarece contesta controlul aristocratic asupra sistemului politic britanic. ?n cele 13 colonii, puterea politic? nu era controlat? de o aristocra?ie sau o nobilime ci, ?n schimb, sistemul politic colonial se baza pe ca?tig?torii unor alegeri libere, care erau deschise majorit??ii b?rba?ilor albi. ?n analiza emergen?ei Revolu?iei, istoricii din ultimele decenii au folosit ?n mare parte una dintre cele trei abord?ri:

• Viziunea istoriei atlantice^?(d) plaseaz? povestea american? ?ntr-un context mai larg, care cuprinde ?i revolu?iile ulterioare din Fran?a ?i Haiti. Ea tinde s? reintegreze istoriografiile Revolu?iei Americane ?i ale Imperiului Britanic.
• Abordarea ?noii istorii sociale^?(d)” analizeaz? structura social? a comunit??ilor pentru a g?si clivaje care au fost exacerbate ?n clivaje coloniale.
• Abordarea ideologic? care se concentreaz? pe republicanism ?n Statele Unite. Republicanismul dicta s? nu existe regalitate, aristocra?ie sau biseric? na?ional?, dar permitea perpetuarea dreptului comun britanic, pe care avoca?ii ?i juri?tii americani ?l ?n?elegeau, ?l aprobau ?i ?l foloseau ?n practica lor de zi cu zi. Istoricii au examinat modul ?n care profesiunea juridic? american? emergent? a adoptat dreptul comun britanic pentru a ?ncorpora republicanismul prin revizuirea selectiv? a practicilor legale ?i prin introducerea mai multor op?iuni pentru instan?e.

Comemor?ri ale R?zboiului de Independen??

Dup? emiterea primei m?rci po?tale americane ?n 1849, Po?ta SUA a emis frecvent timbre comemorative care celebrau diferite persoane ?i evenimente ale R?zboiului de Independen??. Avea ?ns? s? treac? peste de ani de la independen?? pan? cand s-a emis un timbru care comemoreaz? r?zboiul ?n sine. Primul astfel de timbru a fost emisiunea ?Liberty Bell” din 1926.

• Timbre selectate:
• 
  Timbrul Clopotul Libert??ii, emis la a 150-a aniversare a independen?ei SUA ?n 1926
• 
  Timbru cu ocazia anivers?rii a 150 de ani de la b?t?liile de la Saratoga cu capitularea lui Burgoyne, emis ?n 1927
• 
  Timbrul Washington rugandu-se la Valley Forge^?(d), emis ?n 1928
• 
  Timbru cu ocazia anivers?rii a 150 de ani de la asediul Yorktownului^?(d) cu Rochambeau^?(d), Washington, ?i de Grasse^?(d), emis ?n 1931

Bibliografie

• Abrams, Creighton W. (16 iulie 2014). ?The Yorktown Campaign, October 1781”. National Museum, United States Army, Army Historical Foundation. Accesat ?n 20 mai 2020. 
• Adams, Charles Francis (1911). Proceedings of the Massachusetts Historical Society: Campaign of 1777. 44. Massachusetts Historical Society. 
• —— (1963) [1895–1896]. Jameson, J. Franklin, ed. The American historical review. New York: Kraus Reprints. 
• —— (1969). A History of the American Revolution. Knopf Doubleday Publishing Group. ISBN 978-0306803666. 
• Alden, John R. (1976). American Revolution, Seventeen Seventy Five to Seventeen Eighty-Three. Harper Collins. ISBN 978-0061330117. 
• —— (2010). Encyclopedia of African American History. ABC-CLIO. p. 356. ISBN 978-1851097746. 
• Allison, David K; Ferreiro, Larrie D., ed. (2018). The American Revolution: A World War. Smithsonian Institution. ISBN 978-1588346599. 
• Ammerman, David (1974). In the Common Cause: American Response to the Coercive Acts of 1774. New York: Norton. ISBN 978-0813905259. 
• Armour, Alexander W. (octombrie 1941). ?Revolutionary War Discharges”. William and Mary Quarterly. Omohundro Institute of Early American History and Culture. 21 (4): 344–360. doi:10.2307/1920145. JSTOR 1920145. 
• Archuleta, Roy A. (2006). Where We Come from. Where We Come From, collect. p. 69. ISBN 978-1424304721. 
• Atwood, Rodney (2002). The Hessians: Mercenaries from Hessen-Kassel in the American Revolution. Cambridge University Press. ISBN 978-0521526371. 
• Axelrod, Alan (2009). The Real History of the American Revolution: A New Look at the Past. Sterling Publishing Company, Inc. ISBN 978-1402768163. 
• —— (2014). Mercenaries: A guide to Private Armies and Private Military Companies. SAGE Publications. ISBN 978-1608712489. 

• Babits, Lawrence E. (2011). A Devil of a Whipping: The Battle of Cowpens. University of North Carolina Press. ISBN 978-0807887660. 
• Bailyn, Bernard (2007). To Begin the World Anew: The Genius and Ambiguities of the American Founders. Knopf Doubleday Publishing Group. ISBN 978-0307429780. 
• Baer, Friederike (2015). ?The Decision to Hire German Troops in the War of American Independence: Reactions in Britain and North America, 1774–1776”. Early American Studies. University of Pennsylvania Press. 13 (1): 111–150. doi:10.1353/eam.2015.0003. JSTOR 24474906. 
• Baker, Mark Allen (2014). Spies of Revolutionary Connecticut: From Benedict Arnold to Nathan Hale. Charleston, South Carolina: The History Press. ISBN 978-1626194076. 
• Bass, Robert D. (octombrie 1957). ?The Green Dragoon: The Lives of Banastre Tarleton and Mary Robinson”. The North Carolina Historical Review. North Carolina Office of Archives and History. 34 (4): 548–550. JSTOR 23517100. 
• Beerman, Eric (octombrie 1979). ?"Yo Solo" Not "Solo": Juan Antoniao Riano”. The Florida Historical Quarterly. Florida Historical Society. ISSN 0015-4113. Accesat ?n 1 iunie 2021. 
• Belcher, Henry (1911). The first American Civil War, first period 1775–1778. 1. London, MacMillan. 
• Bell, William Gardner (2005). Commanding Generals and Chiefs of Staff, 1775–2005: Portraits & Biographical Sketches of the United States Army's Senior Officer. Government Printing Office. ISBN 978-0160873300. 
• Bellot, LJ (1960). Canada v Guadeloupe in Britain's old colonial empire: the Peace of Paris of 1763 (PDF) (PhD). Rice Institute. 
• Bemis, Samuel Flagg; Ferrell, Robert H. (1958). The American Secretaries of State and Their Diplomacy. Pageant Book Company. 
• Benn, Carl (1993). Historic Fort York, 1793–1993. Toronto: Dundurn Press Ltd. 1. ISBN 0920474799. 
• Berkin, Carol (2005). Revolutionary Mothers. Women in the Struggle for America's Independence. New York: Alfred A. Knopf. ISBN 1400041635. 
• Bibko, Julia (2016). ?The American Revolution and the Black Loyalist Exodus”. History: A Journal of Student Research. 1 (1). Arhivat din original la 12 aprilie 2021. Accesat ?n 11 noiembrie 2020. 
• Bicheno, Hugh (2014). Rebels and Redcoats: The American Revolutionary War. HarperCollins. ISBN 978-0007390915. 
• Billias, George Athan (1969). George Washington's Opponents: British Generals and Admirals in the American Revolution. University of California. 
• Black, Jeremy (1992). ?Naval Power, Strategy and Foreign Policy, 1775–1791”. ?n Michael Duffy. Parameters of British Naval Power, 1650–1850. Exeter, UK: University of Exeter Press. pp. 95–120; here: 105. ISBN 978-0859893855. 
• —— (2001) [1991]. War for America: The Fight for Independence, 1775–1783. Sutton Publishing. ISBN 978-0750928083. 
• —— (2011). Fighting for America: The Struggle for Mastery in North America, 1519–1871. Indiana University Press. ISBN 978-0253005618. 
• Boatner, Mark M. (1974) [1966]. Encyclopedia of the American Revolution'. D. McKay Company. ISBN 978-0679504405. 
• Borick, Carl P. (2003). A Gallant Defense: the Siege of Charleston, 1780. University of South Carolina Press. ISBN 978-1570034879. OCLC 5051139. 
• Britannica.com ?Fran?ois Joseph Paul, count de Grasse”. Britannica.com. 2021. p. Wikisourse. 
• Brown, Weldon A (1941). Empire Or Independence A Study in the Failure Of Reconciliation 1774–1783. Kennikat Press. 
• Buchanan, John (1997). The Road to Guilford Courthouse: The American Revolution in the Carolinas. John Wiley & Sons. ISBN 978-0471164029. 
• —— (1860). O'Callaghan, E. B., ed. Orderly book of Lieut. Gen. John Burgoyne, from his entry into the state of New York until his surrender at Saratoga, 16th Oct. 1777. Albany, N.Y., J. Munsell. 
• Burke, Edmond, ed. (1785). Annual Register: World Events, 1783. London: Jay Dodsley. 
• Burrows, Edwin G. (2008). ?Patriots or Terrorists”. American Heritage. 58 (5). Arhivat din original la 23 martie 2013. Accesat ?n 29 noiembrie 2014. 
• —— (2008). Forgotten Patriots: The Untold Story of American Prisoners During the Revolutionary War. New York: Basic Books. ISBN 978-0786727049. 
• Butterfield, Consul W. (1903). History of George Rogers Clark's Conquest of the Illinois and the Wabash Towns 1778–1779. Columbus, Ohio: Heer. online at Hathi Trust 

• Cadwalader, Richard McCall (1901). Observance of the One Hundred and Twenty-third Anniversary of the Evacuation of Philadelphia by the British Army: Fort Washington and the Encampment of White Marsh, November 2, 1777. Press of the New Era Printing Company. pp. 20–28. Accesat ?n 7 ianuarie 2016. 
• Calhoon, Robert McCluer (1973). The Loyalists in Revolutionary America, 1760–1781. Harcourt Brace Jovanovich, Inc. ISBN 978-0801490088. The Founding of the American Republic Series 
• Calloway, Colin G. (2007). The Scratch of a Pen: 1763 and the Transformation of North America. Oxford University Press. ISBN 978-0195331271. 
• Cannon, John; Crowcroft, Robert (2015). The Oxford Companion to British History (ed. 2nd). Oxford University Press. ISBN 978-0199677832. 
• Carp, E. Wayne (1990). To Starve the Army at Pleasure: Continental Army Administration and American Political Culture, 1775–1783. UNC Press Books. ISBN 978-0807842690. 
• Carroll, Francis M. (2001). A Good and Wise Measure: The Search for the Canadian-American Boundary, 1783–1842. U of Toronto Press. ISBN 978-0802083586. 
• Cashin, Edward J. (26 martie 2005). ?Revolutionary War in Georgia”. New Georgia Encyclopedia. Accesat ?n 21 septembrie 2020. Revolution & Early Republic, 1775–1800 
• Cave, Alfred A. (2004). The French and Indian War. Westport, Connecticut; London: Greenwood Press. ISBN 978-0313321689. 
• Chambers, John Whiteclay II, ed. (1999). The Oxford Companion to American Military History. Oxford University Press. ISBN 978-0195071986. 
• Chandler, Jonathan (2017). ?To become again our brethren': Desertion and community during the American Revolutionary War, 1775–83”. Historical Research. Oxford University Press. 90 (March 2017): 363–380. doi:10.1111/1468-2281.12183?. Accesat ?n 20 martie 2020. 
• Chávez, Thomas E. (2002). Spain and the Independence of the United States: An Intrinsic Gift. UNM Press. ISBN 978-0826327956. 
• Chartrand, René (2006). Gibraltar 1779–1783: The Great Siege. Bloomsbury US. ISBN 978-1841769776. 
• Chernow, Ron (2010). Washington: A Life. Penguin Press. ISBN 978-1594202667. 
• Clayton, Anthony (2014). The British Officer: Leading the Army from 1660 to the present. Routledge. ISBN 978-1317864448. 
• Clode, Charles M. (1869). The military forces of the crown; their administration and government. 1. London, J. Murray. 
• Clodfelter, Micheal (2017). Warfare and Armed Conflicts: A Statistical Encyclopedia of Casualty and Other Figures, 1492–2015 (ed. 4th). McFarland. ISBN 978-1476625850. 
• Conway, Stephen (2002). The British Isles and the War of American Independence. OUP Oxford. ISBN 978-0199254552. 
• Cogliano, Francis D. (2003). Revolutionary America, 1763–1815: A Political History. Francis and Taylor. ISBN 978-1134678693. 
• Corwin, Edward Samuel (1916). French policy and the American Alliance of 1778. Princeton University Press. online at Internet Archive 
• Crocker, H.W. (2006). Don't Tread On Me: A 400-year History of American at War, from Indian Fighting to Terrorist Hunting. Three Rivers Press. p. 51. ISBN 978-1400053643. 
• Curtis, Edward E. (1926). The Organization of the British Army in the American Revolution, Conclusion. Yale University Press. 

• Dale, Anderson (2005). The Battle of Yorktown. New York: HarperCollins. ISBN 978-0836853933. 
• Daughan, George (2011) [2008]. If By Sea: The Forging of the American Navy – from the Revolution to the War of 1812. Basic Books. ISBN 978-0465025145. OCLC 701015376. 
• Davenport, Frances G; Paullin, Charles O. (1917). European Treaties Bearing on the History of the United States and Its Dependencies. IV. Washington, D.C. Carnegie Institution of Washington. 
• Davies, K.G., ed. (1972). Documents of the American Revolution, 1779–1783. Vol. 16 has title:Documents of the American Revolution, 1779–1780. 12, 15, 17, 18. Shannon: Irish University Press. ISBN 978-0716520856. OCLC 836225. Colonial Office Series: Great Britain, America and Canada 
• Davis, Lance E; Engerman, Stanley L (2006). Naval Blockades in Peace and War: An Economic History since 1750. Cambridge University Press. ISBN 978-1139458481. 
• Davis, Burke (1975). George Washington and the American Revolution. Random House. ISBN 978-0394463889. 
• Dictionary of American Biography ?Jean Baptiste Donatien De Vimeur Rochambeau”. Gale in Context. Charles Scribner's Sons. 1936. Accesat ?n 1 iunie 2021. 
• Deane, Mark (14 mai 2018). ?That time when Spanish New Orleans helped America win independence”. WGNO-ABC-TV. Accesat ?n 6 octombrie 2020. Exhibit at the Cabildo Museum, 'Recovered Memories: Spain, New Orleans, and the Support for the American Revolution' ^{[nefunc?ional?]}
• Debrett, J., ed. (1781). Parliamentary Register, House of Commons, Fifteenth Parliament of Great Britain. 1. Printed for J. Almon. 
• Donne, W. Bodham, ed. (1867). The correspondence of King George the Third with Lord North from 1768 to 1783. 2. J. Murray. online at Hathi Trust 
• Duffy, Christopher (2005) [1987]. The Military Experience in the Age of Reason, 1715–1789. Routledge. ISBN 978-1135794583. 
• Dull, Jonathan R (2015) [1975]. The French Navy and American Independence: A Study of Arms and Diplomacy, 1774–1787. Princeton, NJ: Princeton University Press. ISBN 978-0691069203. OCLC 1500030. 
• —— (1987). A Diplomatic History of the American Revolution. Yale University Press. ISBN 978-0300038866. 
• Duncan, Louis Caspar (1931). Medical Men in the American Revolution, 1775–1783. Medical field service school. 
• Dunkerly, Robert M. (2 aprilie 2014). ?8 Fast Facts about Camp Followers”. Journal of the American Revolution. Accesat ?n 23 august 2019. 

• Eelking, Max von (1893). The German Allied Troops in the North American War of Independence, 1776–1783. Translated from German by J. G. Rosengarten^?(d). Joel Munsell's Sons, Albany, NY. LCCN 72081186. 
• Eclov, Jon Paul (2013). Informal Alliance: Royal Navy And U.S. Navy Co-Operation Against Republican France During The Quasi-War And Wars Of The French Revolution (PhD). University of North Dakota. 
• Edler, Friedrich (2001) [1911]. The Dutch Republic and The American Revolution. University Press of the Pacific. ISBN 0898752698. 
• Ellis, Joseph J. (2004). His Excellency: George Washington. Knopf Doubleday Publishing. ISBN 978-1400032532. 
• —— (2013). Revolutionary Summer: The Birth of American Independence. Random House. ISBN 978-0307701220. 
• Encyclop?dia Britannica  ?Estaing, Charles Hector, Comte d'”. Encyclop?dia Britannica. 09 (ed. 11). 1911. p. 789. 
• Everest, Allan Seymour (1977). Moses Hazen and the Canadian Refugees in the American Revolution. Syracuse University Press. ISBN 978-0815601296. 

• Faust, Albert Bernhardt (1909). The German element in the United States. Boston : Houghton Mifflin Co. 
• Ferling, John (2003). A Leap in the Dark: The Struggle to Create the American Republic. Oxford University Press. ISBN 978-0199728701. 
• —— (2007). Almost a Miracle. Oxford University Press. ISBN 978-0199758470. 
• —— (2015). Whirlwind: The American Revolution and the War That Won It. Bloomsbury Publishing, US. ISBN 978-1620401736. 
• Fernández y Fernández, Enrique (2004) [1885]. Spain's Contribution to the independence of the United States: An Intrinsic Gift. University of New Mexico Press. ISBN 978-0826327949. 
• Field, Edward (1898). Esek Hopkins, Commander-in-Chief of the Continental Navy During the American Revolution, 1775 to 1778: Master Mariner, politician, Brigadier General, Naval Officer, and Philanthropist. Preston & Rounds Company. 
• Finger, John (2001). Tennessee Frontiers: Three Regions in Transition. Indiana University Press. ISBN 978-0253108722. 
• Fischer, David Hackett (2004). Washington's Crossing. Oxford University Press. ISBN 978-0195170344. 
• Fischer, Joseph R. (2008). A Well-Executed Failure: The Sullivan Campaign against the Iroquois. University of South Carolina Press. ISBN 978-1570038372. 
• Fiske, John (1891). The American Revolution: In Two Volumes. 1. Cambridge, MA: The Riverside Press. 
• —— (1902). Harpers' Encyclopaedia of United States History. 9. Harper & brothers. 
• Fleming, Thomas (2005) [1973]. Barbara J. Mitnick, ed. New Jersey in the American Revolution. Rivergate Books, Rutgers University Press. ISBN 0813536022. 
• —— (2006). Washington's Secret War. HarperCollins. ISBN 978-0060829629. 
• Fortescue, John (1902). A history of the British army. 3. 
• Freeman, Douglas Southall; Harwell, Richard Barksdale (2011). Washington. Simon and Schuster. ISBN 978-1439105337. An abridgement in one volume by Richard Harwell of the seven-volume biography of George Washington 
• French, Allen (1932). General Gage's Informers. University of Michigan Press. 
• Frothingham, Richard (1903). History of the Siege of Boston, and of the Battles of Lexington, Concord, and Bunker Hill: also an Account of the Bunker Hill Monument. Little, Brown, & Company – via Google Books ebook. 

• Gabriel, Michael P. (2012). The Battle of Bennington: Soldiers and Civilians. The History Press. ISBN 978-1609495152. 
• Gaff, Alan D. (2004). Bayonets in the Wilderness. Anthony Waynes Legion in the Old Northwest. Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 978-0806135854. 
• George III, his Britannic Majesty; Commissioners of the United States of America. "Preliminary Articles of Peace" (30 November 1782). 18th Century; British-American Diplomacy. Yale Law School Avalon Project. Retrieved 6 October 2020.
• Glattharr, Joseph T. (2007). Forgotten Allies: The Oneida Indians and the American Revolution. Hill & Wang. ISBN 978-0809046003. 
• Golway, Terry (2005). Washington's General: Nathanael Greene and the Triumph of the American Revolution. Henry Holt and Company, LLC. ISBN 0805070664. 
• Goos, Norman. ?A Very Large British Military Investment for Very Little Practical Profit” (PDF). Sons of the American Revolution. Arhivat din original (PDF) la 9 octombrie 2022. Accesat ?n 5 decembrie 2020. 
• Gordon, John W.; Keegan, John (2007). South Carolina and the American Revolution: A Battlefield History. Univ of South Carolina Press. ISBN 978-1570034800. 
• Grainger, John D. (2005). The Battle of Yorktown, 1781: A Reassessment. Boydell Press. ISBN 978-1843831372. 
• Greene, Francis Vinton (1913). General Greene. New York : D. Appleton & Co. 
• Greene, Jack P.; Pole, J.R. (2008) [2000]. A Companion to the American Revolution. Blackwell Publishers. ISBN 978-0470756447. Collection of essays focused on political and social history. 
• Grenier, John (2005). The First Way of War: American War Making on the Frontier, 1607–1814. Cambridge University Press. ISBN 978-1139444705. 
• Gutman, Alejandro; Avanzati, Beatriz (2013). Native North American Languages Distribution (Hart?). A. Gutman & B. Avanzati. Accesat ?n 3 septembrie 2020. 

• Harrington, Hugh T. (ianuarie 2013). ?The strange oddessy of George Merchant”. Journal of the American Revolution. 
• Harrison, Lowell Hayes (2001). George Rogers Clark and the War in the West. University Press of Kentucky. ISBN 978-0813190143. 
• Harvey, Robert (2004). A Few Bloody Noses: The American Revolutionary War. Robinson. ISBN 978-1841199528. 
• Hazard, Samuel (1829). Hazard's Register of Pennsylvania. 4. W.F. Geddes. 
• Herring, George C. (2011) [2008]. From Colony to Superpower: U.S. Foreign Relations since 1776. Oxford University Press. ISBN 978-0199765539. Oxford History of the United States Book 12 
• Hibbert, Christopher (2000). George III: A Personal History. Basic Books. ISBN 978-0465027248. 
• —— (2008). Redcoats and Rebels. Pen and Sword. ISBN 978-1844156993. 
• Higginbotham, Don (1983) [1971]. The War of American Independence: Military Attitudes, Policies, and Practice, 1763–1789. Northeastern University Press. ISBN 0930350448. 
• —— (1987). George Washington and the American Military Tradition. University of Georgia Press. ISBN 978-0820324005. 
• Hoffman, Ronald (1981). Diplomacy and Revolution: The Franco-American Alliance of 1778. University of Virginia Press. ISBN 978-0813908649. 
• Hogeland, William (2017). Autumn of the Black Snake. New York: Farrar, Straus and Giroux. ISBN 978-0374107345. 
• Horn, Pierre L. (1989). Marquis de Lafayette. New York : Chelsea House Publishers. ISBN 978-1555468132. 
• Howat, Kenna (9 noiembrie 2017). ?Revolutionary Spies: Women Spies of the American Revolution”. National Women's History Museum. Accesat ?n 23 august 2019. 
• Hubbard, Robert Ernest (2017). Major General Israel Putnam: Hero of the American Revolution. Jefferson, North Carolina: McFarland & Company, Inc. ISBN 978-1476664538. 
• Hunt, Paula D. (iunie 2015). ?Sybil Ludington, the Female Paul Revere: The Making of a Revolutionary War Heroine”. The New England Quarterly. 88 (2): 187–222. doi:10.1162/tneq_a_00452?. ISSN 0028-4866. 

• Ingrao, Charles W. (2003). The Hessian Mercenary State: Ideas, Institutions, and Reform Under Frederick II, 1760–1785. Cambridge University Press. ISBN 978-0521533225. 
• Inman, George (1903). ?Losses of the Military and Naval Forces Engaged in the War of the American Revolution”. The Pennsylvania Magazine of History and Biography. Vol. XXVII nr. 1. pp. 176–205. open access online at Internet Archive 

• Jackson, Kenneth T.; Dunbar, David S. (2005). Empire City: New York Through the Centuries. Columbia University Press. ISBN 978-0231109093. 
• James, James Alton (2013). The Life of George Rogers Clark. Literary Licensing. ISBN 978-1494118921. 
• Jasanoff, Maya (2012). Liberty's Exiles: American Loyalists in the Revolutionary World. Vintage Books. ISBN 978-1400075478. 
• Jefferson, Thomas (2018). Julian P. Boyd, ed. The Papers of Thomas Jefferson, Volume 4: October 1780 to February 1781. Princeton University Press. ISBN 978-0691184692. 
• Johnston, Henry Phelps (1897). The Battle of Harlem Heights. Columbia University Press. 
• Jones, Howard (2002). Crucible of Power: A History of American Foreign Relations to 1913. Scholarly Resources Inc. p. 5. ISBN 978-0842029162. 

• Kaminski, John P., ed. (1995). A Necessary Evil?: Slavery and the Debate Over the Constitution. Rowman & Littlefield. ISBN 978-0945612339. 
• Kaplan, Lawrence S. (septembrie 1983). ?The Treaty of Paris, 1783: A Historiographical Challenge”. International History Review. Taylor & Francis, Ltd. 5 (3): 431–442. doi:10.1080/07075332.1983.9640322. JSTOR 40105317. 
• Katcher, Philip (1973). Encyclopedia of British, Provincial, and German Army Units, 1775–1783. Stackpole Books. ISBN 978-0811705424. 
•  Keiley, Jarvis (1912). ?Jean-Baptiste-Donatien de Vimeur, Count de Rochambeau”. ?n Herbermann, Charles. Catholic Encyclopedia. 13. New York: Robert Appleton Company. 
• Kelly, James; Smith, Barbara Clark (2007). Jamestown, Quebec, Santa Fe: Three North American Beginnings. Smithsonian. ISBN 978-1588342416. 
• Kennedy, Frances H. (2014). The American Revolution: A Historical Guidebook. Oxford UP. p. 163. ISBN 978-0199324224. 
• Ketchum, Richard M (2014) [1973]. The Winter Soldiers: The Battles for Trenton and Princeton. Henry Holt and Company (reprint of 1973). ISBN 978-1466879515. 
• —— (1997). Saratoga: Turning Point of America's Revolutionary War. Macmillan. ISBN 978-0805046816. 
• —— (2014). Decisive Day: The Battle for Bunker Hill. Henry Holt and Company. ISBN 978-1466879508. 
• —— (2014). Victory at Yorktown: The Campaign That Won the Revolution. Henry Holt and Company. ISBN 978-1466879539. 
• Kolchin, Peter (1994). American Slavery: 1619–1877. New York: Hill and Wang. ISBN 978-0809015542. , p. 73
• Knesebeck, Ernst von dem (2017) [1845]. Geschichte der kurhannoverschen Truppen: in Gibraltar, Menorca und Ostindien. Im Verlage der Helwingschen Hof-Buchhandlung. ISBN 978-9925057382. 
• Kupperman, Karen Ordahl (2009). The Jamestown Project. Harvard University Press. ISBN 978-0674027022. 

• Lanctot, Gustave (1967). Canada and the American Revolution 1774–1783. Tradus de Cameron, Margaret M. Harvard University Press. OCLC 70781264. 
• Landrum, John Belton O'Neall (1897). Colonial and Revolutionary History of Upper South Carolina. Greenville, SC: Shannon. OCLC 187392639. 
• Lanning, Michael (2009). American Revolution 100: The Battles, People, and Events of the American War for Independence, Ranked by Their Significance. Sourcebooks. pp. 195–196. ISBN 978-1402241703. 
• Lanning, Michael (2012). Defenders Of Liberty: African Americans in the Revolutionary War. Citadel Press. ISBN 978-1559725132. 
• Lass, William (1980). Minnesota's Boundary with Canada: Its Evolution Since 1783. Minnesota Historical Society Press. ISBN 978-0873511537. 
• Lecky, William Edward Hartpole (1892). A History of England in the Eighteenth Century. 3. London: Longmans, Green. 
• —— (1891). A History of England. 4. pp. 70–78. 
• Lefkowitz, Arthur S. (2007). Benedict Arnold's Army: The 1775 American Invasion of Canada during the Revolutionary War. Savas Beatie. ISBN 978-1932714036. 
• Lengel, Edward (2005). General George Washington. New York: Random House Paperbacks. ISBN 978-0812969504. 
• Lockhart, Paul Douglas (2010). The Drillmaster at Valley Forge: The Baron de Steuben and the Making of the American Army. Harper Perennial. ISBN 978-0061451645. 
• Louis XVI, his most Christian King; Commissioners of the United States of America. "Treaty of Alliance" (6 February 1778). 18th Century. Yale Law School Avalon Project.
• Lowell, Edward Jackson (1884). The Hessians and the other German auxiliaries of Great Britain in the revolutionary war. New York: Harper & Brothers. 
• Lowenthal, Larry (2009). Hell on the East River: British Prison Ships in the American Revolution. Purple Mountain Press. ISBN 978-0916346768. 

• Mackesy, Piers (1993) [1964]. The War for America: 1775–1783. University of Nebraska Press. ISBN 978-0803281929. – Highly regarded examination of British strategy and leadership. An introduction by John W. Shy with his biographical sketch of Mackesy.
• Mahan, Alfred Thayer (1890). The influence of sea power upon history, 1660–1783. Boston : Little, Brown and Company. 
• —— (1898). Major Operations of the Royal Navy, 1762–1783: Being Chapter XXXI in The Royal Navy. A History. Boston: Little, Brown. OCLC 46778589. 
• —— (2020) [1913]. The Major Operations of the Navies in the War of American Independence. Courier Dover Publications. ISBN 978-0486842103. 
• Maier, Pauline (1998). American scripture: making the Declaration of Independence. Vintage Books. ISBN 978-0679779087. 
• Mauch, Christof (1998). ?Images of America—Political Myths—Historiography: "Hessians" in the War of Independence”. Amerikastudien / American Studies. Universit?tsverlag WINTER Gmbh. 48 (3): 411–423. JSTOR 41157873. 
• Mays, Terry M. (2016). Historical Dictionary of the American Revolution. Rowman & Littlefield. ISBN 978-1538119723. 
• McCrady, Edward (1901). The history of South Carolina in the Revolution, 1775–1780. New York, The Macmillan Company; London, Macmillan & Co., ltd. 
• McCullough, David (2005). 1776. New York: Simon & Schuster. ISBN 978-0743287708. 
• McGeorge, Wallace (1905). The battle of Red Bank, resulting in the defeat of the Hessians and the destruction of the British frigate Augusta, Oct. 22 and 23, 1777. Camden, New Jersey, Sinnickson Chew, printers. 
• McGuire, Thomas J. (2011). Stop the Revolution: America in the Summer of Independence and the Conference for Peace. Stackpole Books. ISBN 978-0811745086. 
• Middlekauff, Robert (2007) [1982]. The Glorious Cause: The American Revolution, 1763–1789. Oxford University Press. ISBN 978-0199740925. 
• Middleton, Richard (2014). ?Naval Resources and the British Defeat at Yorktown, 1781”. The Mariner's Mirror. 100 (1): 29–43. doi:10.1080/00253359.2014.866373. 
• Miller, Hunter, ed. (1931). Treaties and Other International Acts of the United States of America: 1776–1818  (Documents 1–40). II. U.S. Government Printing Office. 
• Miller, John C. (1959). Origins of the American Revolution. Stanford UP. ISBN 978-0804705936. 
• Mitchell, Barbara A. (2012). ?America's Spanish Savior: Bernardo de Gálvez”. MHQ (Military History Quarterly): 98–104. 
• Montero, Francisco Maria (1860). Historia de Gibraltar y de su campo (?n spaniol?). Imprenta de la Revista Médica. p. 356. 
• Morgan, Edmund S. (2012) [1956]. The Birth of the Republic: 1763–1789 (ed. 4th). University of Chicago Press. ISBN 978-0226923420. foreword by Joseph Ellis 
• Morley, Vincent (2002). Irish Opinion and the American Revolution, 1760–1783. Cambridge UP. ISBN 978-1139434560. 
• Morrill, Dan (1993). Southern Campaigns of the American Revolution. Nautical & Aviation Publishing. ISBN 978-1877853210. 
• Morris, Richard B. (1983) [1965]. The Peacemakers: The Great Powers and American Independence. ISBN 978-1299106598. 
• Morris, Richard B.; Morris, Jeffrey B., ed. (1982). Encyclopedia of American History (ed. 6th). Harper & Row. ISBN 978-0061816055. with Henry Steele Commager as chief consulting editor 
• Morrissey, Brendan (1997). Yorktown 1781: The World Turned Upside Down. Bloomsbury. ISBN 978-1855326880. 
• Mulhall, Michael G. (1884) [1884]. Mulhall's Dictionary of Statistics. George Boutleddge and Sons, London. 

• Namier, Lewis; Brooke, John (1985). The House of Commons 1754–1790. Boydell & Brewer. ISBN 978-04363-0420-0. 
• Nash, Gary B. (2012). ?Chapter: The African Americans Revolution”. ?n Gray, Edward G.; Kamensky, Jane. Oxford Handbook of the American Revolution. Oxford University Press. pp. 250–270. ISBN 978-0199746705. Oxford Handbooks 
• Nash, Gary (2005). The Unknown American Revolution: The Unruly Birth of Democracy and the Struggle to Create America. Viking Books. ISBN 978-0670034208. 
• Nelson, Larry L. (1999). A Man of Distinction among Them: Alexander McKee and the Ohio Country Frontier, 1754–1799. Kent, Ohio: Kent State University Press. ISBN 978-0873387002. 
• Nester, William R. (2004). The Frontier War for American Independence. Stackpole Books. ISBN 978-0811700771. 

• O'Brien, Greg (2008). Pre-removal Choctaw history: exploring new paths. University of Oklahoma Press. ISBN 978-0806139166. Accesat ?n 25 martie 2011. 
• Olsen, Alison G (1992). ?Eighteenth-Century Colonial Legislatures and Their Constituents”. The Journal of American History. 79 (2): 543–567. doi:10.2307/2080046. JSTOR 2080046. 
• Otfinoski, Steven (2008). The New Republic. Marshall Cavendish. ISBN 978-0761429388. 
• O'Shaughnessy, Andrew Jackson (2004). ?If Others Will Not Be Active, I Must Drive": George III and the American Revolution”. Early American Studies. University of Pennsylvania Press. 2 (1): 1–46. doi:10.1353/eam.2007.0037. JSTOR 23546502. 
• —— (2013). The Men Who Lost America. Yale University Press. ISBN 978-0300191073. 
• Paine, Thomas (1982). Kramnick, Isaac, ed. Common Sense. Penguin Classics. ISBN 978-0140390162. 
• Pancake, John (1985). This Destructive War. University of Alabama Press. ISBN 978-0817301910. 
• Palmer, Dave Richard (2010). George Washington and Benedict Arnold: A Tale of Two Patriots. Simon and Schuster. ISBN 978-1596981645. 
• Pares, Richard (1963) [1936]. War and Trade in the West Indies, 1739–1763. F. Cass Press. online at Hathi Trust 
• Paterson, Thomas G.; et al. (2009). American Foreign Relations, Volume 1: A History to 1920. Cengage Learning. pp. 13–15. ISBN 978-0547225647. 
• Paullin, Charles (1906). The navy of the American Revolution: its administration, its policy and its achievements Oscar. The Burrows Brothers Co. paullin massachusetts navy. 
• Pearson, Jesse T (2005). The Failure of British Strategy during the Southern Campaign of the American Revolutionary War, 1780–81 (PDF) (Thesis). Faculty of the U.S. Army Command and General Staff College. Arhivat din original (PDF) la 28 februarie 2021. 
• Peckham, Howard Henry (1974). The Toll of Independence: Engagements & Battle Casualties of the American Revolution. University of Chicago Press. ISBN 978-0226653181. 
• Peterson, Merrill D. (1975) [1970]. Thomas Jefferson and the New Nation. Oxford University Press. ISBN 978-0195019094. 
• Philbrick, Nathaniel (2016). Valiant Ambition: George Washington, Benedict Arnold, and the Fate of the American Revolution. Penguin Books. ISBN 978-0698153233. 
• Piecuch, Jim (octombrie 2004). ?Massacre or Myth? Banastre Tarleton at the Waxhaws, May 29, 1780” (PDF). Southern Campaigns of the American Revolution. 1 (2). Arhivat din original (PDF) la 9 octombrie 2022. 
• Pybus, Cassandra (2005). ?Jefferson's Faulty Math: The Question of Slave Defections in the American Revolution”. The William and Mary Quarterly. 62 (2): 243–264. doi:10.2307/3491601. JSTOR 3491601. 

• Raab, James W. (2007). Spain, Britain and the American Revolution in Florida, 1763–1783. McFarland. p. 135. ISBN 978-0786432134. 
• Randall, Willard Sterne (1990). ?Benedict Arnold at Quebec”. MHQ: The Quarterly Journal of Military History. 2 (40): 38–39. Arhivat din original la 23 septembrie 2020. Accesat ?n 31 martie 2020. 
• Rankin, Hugh F. (1987). Rebels and Redcoats: The American Revolution Through the Eyes of Those who Fought and Lived it. Da Capo Press. ISBN 978-03068-03079. 
• —— (2011) [1996]. Memory F. Blackwelder, ed. The North Carolina Continentals. UNC Press Books. ISBN 978-1258093402. 
• Rappleye, Charles (2010). Robert Morris: Financier of the American Revolution. Simon & Schuster. ISBN 978-1416570912. 
• Reeve, John L. (2009). ?British Naval Strategy: War on a Global Scale”. ?n Hagan, Kenneth J.; McMaster, Michael T.; Stoker, Donald. Strategy in the American War of Independence: A Global Approach. Routledge. ISBN 978-1134210398. 
• Reid, Darren R. (19 iunie 2017). ?Anti-Indian Radicalisation in the Early American West, 1774–1795”. Journal of the American Revolution. 
• Reid, John Phillip (1987). The Authority to Tax: Constitutional History of the American Revolution. University of Wisconsin Press. ISBN 978-0299112905. 
• Renaut, Francis P. (1922). Le Pacte de famille et l'Amérique: La politique coloniale franco-espagnole de 1760 à 1792. Paris. 
• Reynolds, William R. Jr. (2012). Andrew Pickens: South Carolina Patriot in the Revolutionary War. Jefferson, NC: McFarland & Company, Inc. ISBN 978-0786466948. 
• Rignault, Daniel P. (2004). The History of the French Military Medical Corps. Tradus de DeBakey, Michael E. Ministère de la défense, Service de santé des armées. NLM 101659674. 
• Rinaldi, Richard A. ?The British Army 1775–1783”. Yumpu. Arhivat din original la 17 august 2021. Accesat ?n 23 septembrie 2013. 
• Risch, Erna (1981). Supplying Washington's Army. Center of Military History, United States Army. 
• Ritcheson, Charles R. (1973). ?"Loyalist Influence" on British Policy Toward the United States After the American Revolution”. Eighteenth-Century Studies. Johns Hopkins University Press. 7 (1): 1–17. doi:10.2307/3031609. JSTOR 3031609. 
• Robinson Library ?Battle of Monmouth Courthouse”. Robinson Library. Self-published. Arhivat din original la 13 februarie 2012. Accesat ?n 20 iunie 2017. 
• Rose, Alexander (2014) [2006]. Washington's Spies: The Story of America's First Spy Ring. Bantam Books. ISBN 978-0553392593. 
• Rose, Michael (2013). Washington's War: From Independence To Iraq. Orion Publishers. ISBN 978-1780227108. 
• Rossman, Vadim (2016). Capital Cities: Varieties and Patterns of Development and Relocation. Taylor & Francis. ISBN 978-1317562856. 
• Russell, David Lee (2000). The American Revolution in the Southern colonies. Jefferson, NC: McFarland. ISBN 978-0786407835. OCLC 248087936. 

• Savas, Theodore P.; Dameron, J. David (2006). A Guide to the Battles of the American Revolution. Savas Beatie LLC. ISBN 978-1611210118. 
• Scheer, George F.; Rankin, Hugh F. (1959). Rebels and Redcoats. New American library. ASIN B000ZLZW9I. 
• Schecter, Barnet (2003). The Battle for New York: The city at the heart of the American Revolution. Penguin Books. ISBN 978-0142003336. 
• Schmidt, H. D. (1958). ?'The Hessian mercenaries: the career of a political cliche”. History. Wiley. 43 (149): 207–212. doi:10.1111/j.1468-229X.1958.tb02208.x. JSTOR 24404012. 
• Scott, Hamish M (1988). ?Sir Joseph Yorke, Dutch Politics and the Origins of the Fourth Anglo-Dutch War”. The Historical Journal. 31 (3): 571–589. doi:10.1017/S0018246X00023499. JSTOR 2639757. 
• Scott, Hamish M. (1990). British Foreign Policy in the Age of the American Revolution. Clarendon Press. ISBN 978-0198201953. 
• Showalter, Dennis (2007). ?Hessians: The Best Armies Money Could Buy”. Military History Magazine/HistoryNet. Accesat ?n 3 octombrie 2020. 
• Schwamenfeld, Steven W. (2007). "The Foundation of British Strength": National Identity and the British Common Soldier (PHD). Florida State University. 
• Seineke, Kathrine Wagner (1981). George Rogers Clark: Adventure in the Illinois and Selected Documents of the American Revolution at the Frontier Posts. Polyanthos. ISBN 9992016531. 
• Selby, John E. (2007). The Revolution in Virginia, 1775–1783. Colonial Williamsburg. ISBN 978-0879352332. 
• Simmons, Edwin Howard (2003). The United States Marines: A History (ed. 4th). Annapolis, Maryland: Naval Institute Press^?(d). ISBN 1591147905. 
• Simms, Brendan (2009). Three Victories and a Defeat: The Rise and Fall of the First British Empire, 1714–1783. Penguin Books Limited. ISBN 978-0140289848. 
• Skaggs, David Curtis (1977). The Old Northwest in the American Revolution: An Anthology. State Historical Society of Wisconsin. ISBN 978-0870201646. 
• Smith, David (2012). New York 1776: The Continentals' First Battle. Osprey Publishing. ISBN 978-1782004431. 
• Smith, Justin Harvey (1907). Our Struggle for the Fourteenth Colony: Canada and the American Revolution. 1. New York & London: G.P. Putnam's Sons. 
• —— (1907). Our Struggle for the Fourteenth Colony: Canada and the American Revolution. 1. New York & London: G.P. Putnam's Sons. 
• Franklin, Benjamin; Lee, Arthur; Adams, John (1829). Sparks, Jared, ed. The diplomatic correspondence of the American Revolution. 1. Boston: Hale, Gray & Bowen. 
• Stanley, George (1973). Canada Invaded 1775–1776. Toronto: Hakkert. ISBN 978-0888665782. OCLC 4807930. 
• Stedman, Charles (1794). The history of the origin, progress, and termination of the American war. 1. Dublin : Printed for Messrs. P. Wogan, P. Byrne, J. Moore, and W. Jones. 
• Stephen, Leslie; Lee, Sidney, ed. (1885). Dictionary of National Biography. 2. New York: Macmillan. 
• Stewart, Richard W., ed. (2005). American Military History Volume 1 The United States Army and the Forging of a Nation, 1775–1917. 4. Washington, D.C.: Center of Military History, United States Army. ISBN 0160723620. 
• Stockley, Andrew (2001). Britain and France at the Birth of America: The European Powers and the Peace Negotiations of 1782–1783. University of Exeter Press. ISBN 978-0859896153. 
• Stone, Bailey (1994). The Genesis of the French Revolution: A Global Historical Interpretation. Cambridge University Press. ISBN 978-0521445702. 
• Syrett, David (1998). The Royal Navy in European Waters During the American Revolutionary War. Univ of South Carolina Press. ISBN 978-1570032387. 
• Stryker, William Scudder (1898). The Battles of Trenton and Princeton. Boston : Houghton, Mifflin and Company. 
• Taafe, Stephen R. (2003). The Philadelphia Campaign, 1777–1778. University Press of Kansas. ISBN 978-0700612673. 
• Taylor, Alan (2016). American Revolutions: A Continental History, 1750–1804^?(d). WW Norton & Company. ISBN 978-0393253870. 
• Tellier, L.-N. (2009). Urban World History: an Economic and Geographical Perspective. Quebec: PUQ. ISBN 978-2760522091. 
• Thomas, Molly (9 noiembrie 2017). ?The Last Naval Battle of the American Revolution”. Florida Frontiers Article, The Florida Historical Society. Accesat ?n 2 octombrie 2020. 
• Tolson, Jay (27 iunie 2008). ?How George Washington's Savvy Won the Day:Despite his share of errors, the commander in chief prevailed as a strategist and a politician”. Accesat ?n 29 septembrie 2020. 
• Trevelyan, George Otto (1912). George the Third and Charles Fox: the concluding part of The American revolution. Longmans, Green, and Company. Archived online at HathiTrust.org 
• —— (1912). History of the American Revolution. IV. Longmans, Green & Co. 
• Tucker, Mary (1 martie 2002). Washington Crossing the Delaware. Lorenz Educational Press. pp. 22–23. ISBN 978-0787785642. 

• U.S. Census Bureau (septembrie 1975). ?Historical Statistics of the United States, Colonial Times to 1970; Colonial and Pre-Federal Statistics”. Bicentennial Edition 
• U.S. Central Intelligence Agency (5 decembrie 2007). ?An Overview of American Intelligence Until World War II”. US Central Intelligence Agency. Arhivat din original la 11 martie 2008. Featured Story Archive, Historical Document 
• U.S. Congress. "Treaty of Greenville 1795" (3 August 1795). Document Collection: 18th Century, 1700–1799. Yale Law School Avalon Project.
• U.S. Military Academy History Department. "Principal Campaigns of the War, 1775–1783" [map]. The American Revolutionary War, Series: Campaign Atlases of the United States Army. West Point, New York: United States Military Academy, History Department. 20 October 2020.

• Vale, Brian (22 martie 2013). ?The Conquest of Scurvy in the Royal Navy 1793–1800: A Challenge to Current Orthodoxy”. The Mariner's Mirror. 94, 2008 (2): 160–175. doi:10.1080/00253359.2008.10657052. 

• Walker, James W. St. (1992). The Black Loyalists: The Search for a Promised Land in Nova Scotia and Sierra Leone, 1783–1870. University of Toronto Press. ISBN 978-0802074027. 
• Wallace, Willard M. (1954). Traitorous Hero: The Life and Fortunes of Benedict Arnold. New York: Harper & Brothers. ISBN 978-1199083234. 
• ——; Ray, Michael (21 septembrie 2015). American Revolution. Britannica. Encyclopedia Britannica. Accesat ?n 24 august 2020. American Revolution, (1775–83), insurrection by which 13 of Great Britain's North American colonies won political independence and went on to form the United States of America. 
• Ward, A.W.; Prothero, G.W. (1925). Cambridge Modern History, vol.6 (18th Century). University of Oxford, The University Press. Digital Library of India Item 2015.107358 
• Ward, Christopher (1952). The War of the Revolution (2 volumes). New York: Macmillan. ISBN 978-1616080808. History of land battles in North America 
• Ward, Harry M. (1999). The war for independence and the transformation of American society. Psychology Press. ISBN 978-1857286564. 
• Washington, George (1932). Fitzpatrick, John C., ed. The Writings of George Washington: from the Original Manuscript Sources 1745–1799. 7 January 13, 1777 – April 30, 1777. Washington, D.C.: United States Government Printing Office. George Washington Bicentennial Edition in 35 volumes 
• Watson, J. Steven; Clark, Sir George (1960). The Reign of George III, 1760–1815. Oxford University Press. ISBN 978-0198217138. Arhivat din original la 24 mai 2012. Accesat ?n 24 august 2017. 
• Weeks, William (2015) [2013]. The New Cambridge History of American Foreign Relations: Volume 1. Cambridge University Press. ISBN 978-1107536227. 
• Weigley, Russell F. (1977). The American Way of War. Indiana University Press. ISBN 978-0253280299. 
• White, Matthew (2010). ?Spanish casualties in The American Revolutionary war”. Necrometrics. 
• Whiteley, Peter (1996). Lord North: The Prime Minister Who Lost America. Hambledon Continuum. ISBN 978-1852851453. 
• Wilson, David K (2005). The Southern Strategy: Britain's Conquest of South Carolina and Georgia, 1775–1780. Columbia, SC: University of South Carolina Press. ISBN 978-1570035739. OCLC 232001108. 
• Winfield, Rif (2007). British Warships in the Age of Sail: 1714–1792. Seaforth Publishing. ISBN 978-1844157006.  (See also:British Warships in the Age of Sail^?(d))
• Wood, Gordon S. (1992). 'The Radicalism of the American Revolution. Alfred A. Knopf, New York. ISBN 978-0307758965. 
• Wood, Gordon S. (2017). Friends Divided: John Adams and Thomas Jefferson. Penguin Press, New York. ISBN 978-0735224711. 
• Wood, W. J. (2003) [1995]. Battles of the Revolutionary War, 1775–1781. Da Capo Press. ISBN 978-0306806179. 

• Yaniz, Jose I. (2009). ?The Role of Spain in the American Revolution: An Unavoidable Mistake” (PDF). Marine Corps University. Arhivat din original (PDF) la 24 septembrie 2020. 

• Franklin, Bruce H (30 noiembrie 2015). ?Which Side Benefitted the Most from the Native Americans”. Journal of the American Revolution. Accesat ?n 30 noiembrie 2015. 
• Canada's Digital Collections Program ?The Philipsburg Proclamation”. Black Loyalists: Our History, Our People. Industry Canada: Canada's Digital Collections Program. Arhivat din original la 17 noiembrie 2007. Accesat ?n 1 noiembrie 2020. 
• History.org Aron, Paul (2020) [2005]. ?Women's Service with the Revolutionary Army : The Colonial Williamsburg Official History & Citizenship Site”. The Colonial Williamsburg Foundation. Arhivat din original la 1 august 2015. Accesat ?n 2 octombrie 2020. 
• Maryland State House ?"The Road to Peace, A Chronology: 1779–1784”. William L. Clements Library / The Maryland State House. 2007. Accesat ?n 3 iunie 2020. 
• The History Place ?An Unlikely Victory 1777–1783”. The History Place. Accesat ?n 16 septembrie 2020. American Revolution timeline 
• Totallyhistory.com ?Red Coats”. Totallyhistory.com. 2012. Accesat ?n 23 martie 2020. 
• U.S. Merchant Marine ?Privateers and Mariners in the Revolutionary War”. U.S. Merchant Marine. 2012. Accesat ?n 25 mai 2017. 
• U.S. National Archives ?Continental Congress: Remarks on the Provisional Peace Treaty”. U.S. National Archives. 1783. Accesat ?n 15 iulie 2020. 
• Valley Forge National Historic Park ?Overview of History and Significance of Valley Forge”. Valley Forge National Historical Park, Pennsylvania. 12 august 2019 [2007]. 
• Yale Law School, Massachusetts Act ?Great Britain : Parliament – The Massachusetts Government Act; May 20, 1774”. Yale Law School: The Avalon Project. 2008.